Am fost la Sala Dalles pentru o conferință despre mâncare sănătoasă susținută de Ovidiu „Împăratul plantelor” Bojor și Gheorghe „Dr. Menci” Mencinicopschi. După aceea am mâncat bomboane, fursecuri și saleuri.  

NOTĂ: În timpul conceperii acestui text, reporterii Scena9 au consumat, între altele:

O pungă de mini-croissante cu aromă de cireșe;
Un sandviș cu ton;
Câteva bomboane Bucuria;
Două batoane cu susan;
O porție de pulpițe dezosate la grătar;
O felie de pizza; 
Trei covrigi;
Omletă cu gălbiori & una cu roșii uscate;
O cola zero la 0,5 litri;
Un măr.

Amestecul de sirop de glucoză, sorbat de potasiu și carbohidrați a intrat, în mod inevitabil, și în compoziția reportajului de față. Am aflat, între altele, că o conferință despre mâncare sănătoasă poate face poftă de tot ce-i mai rău pe lume.  

Ca în fiecare seară, în jurul orei 18.30, locuitorii Capitalei utilizează covrigi, colțunași cu salam și gigiwurști drept preambul pentru cina cea adevărată de-acasă. Unii își molfăie nitriții de sodiu și emulsifianții chiar în timp ce-și fac drum prin dreptul Sălii Dalles din centrul Bucureștiului, fără să aibă habar că înăuntru doi titani ai nutriției și fitoterapiei se pregătesc să le taxeze obiceiurile. 

E vorba de Ovidiu Bojor, supranumit „Împăratul plantelor”, și Gheorghe Mencinicopschi, nutriționist cunoscut drept „Dr. Menci", fost deținut al Penitenciarului Jilava după ce-a fost condamnat într-un dosar cu Dan Voiculescu. Cei doi susțin împreună conferința intitulată „Pledoarie pentru viața sănătoasă”, asezonată cu lansări de carte, un mini-concert al cantautorului Nicu Nicușor și o pastilă de voie bună cu volubila actriță Doina Ghițescu.

La intrare, un domn ne oferă o plasă ce conține: o copie după actul încoronării din 1922, un catalog cu produsele Blue Diamond (recomandate de maestrul Gheorghe Zamfir) și un catalog cu produsele Mademoiselle Gigi (recomandate de Gina Pistol). 

Holul e ticsit de oameni care stau la coadă să-și cumpere cărți de la Editura Dharana: „Mâncând grăsimi rămânem sănătoși”, „Crezi că știi ce bei?”, „Vindecarea prin iubire și iertare”, „Alungă răul din tine”, „Aproape totul despre iubire și sex”, „Reînvață să gătești”, „Revoluție în bucătărie” și multe altele. Fața lui Dr. Menci apare pe multe dintre coperți, ca un fel de Osho al alimentației. 

Înainte să intrăm în sală, ne înscriem la tombola ce oferă drept premiu o sticlă de suc de Graviola, în valoare de 160 de ron. Pe broșura primită la intrare, produsul e recomandat de Gheorghe Zamfir, care ține într-o mână naiul, iar în cealaltă sticla de Graviola.   

În dreapta scenei, Nicu Nicușor își pregătește chitara. E îmbrăcat în cămașa albă și blugi, are barbă și emană folk prin toți porii. Intră și Ovidiu Bojor, care primește aplauzele publicului în picioare, ținându-se de marginile sacoului alb. În urma lui vine Dr. Menci, care poartă o cămașă cadrilată. „Ce bine arată!”, șoptește o doamnă de pe rândul din spate. 

Moderatoarea întâlnirii e Maria Timuc, scriitoare și jurnalistă, autoarea biografiei lui Bojor, „Omul care a cucerit vârfurile”. Ea îl prezintă pe domnul dr. acad. Bojor („un maestru”, „un titan al terapiilor naturale”), pe Dr. Menci („un alt maestru”, „o persoană absolut specială”) și, în final, pe Nicu Nicușor, „o voce splendidă care a fost cu noi la Calafat, la o lansare de carte, și a încântat toată Oltenia”. 

Cei trei se așază la o masă albă, iar Nicușor preia controlul. Ține un mic discurs despre fericire: „Sincer, eu cred că nu știm ce e aceea fericirea, habar nu avem. Unii spun că fericirea este atunci când mănânci foarte bine și te simți extraordinar. Sau atunci când ai primul copil. Eu nu vreau să știu ce e, vreau să trăiesc fericirea”. După care cântă piesa  „Fericirea miroase a tine” și îi invită pe cei din public să-l acompanieze la refren:  

„Fericirea e simplă
Stă în lucruri mici
Fericirea miroase a tine”

Urmează „Verbul a iubi” și „M-am îndrăgostit numai de ea”. Câțiva spectatori sunt entuziasmați și cântă împreună cu el, alții așteaptă să audă cum e cu mâncatul sănătos. La un moment dat, Nicușor zice: „Nu o să plec de aici până mâine dimineață”, fiindcă „ce este mai frumos decât a cânta?”.

Pentru final a păstrat o piesă de Zavaidoc, „Aseară fusei la una”. „Sunt puțini artiști care îndrăznesc să se apropie de Zavaidoc”, ne explică el. „Nu știm de ce. Până la 40 de ani, Zavaidoc nu s-a însurat, umbla cu foarte multe femei frumoase, stătea la hotelul Lido, unde venea cu mașina, cu șampania și cu femeile foarte frumoase după el. Este unul dintre artiștii exponențiali ai acelei perioade și ai României.” 

În timp ce cântă, Nicușor observă că aplauzele sunt cam anemice, așa că le reproșează spectatorilor: „Să știți că pe Zavaidoc îl aplaudau...”

Gazda serii îi mulțumește pentru moment și-i zice că-l așteaptă la un cocktail pe hol. Nicușor se potolește, răsuflă și ia loc pe scaunul cel alb - simbol al purității - din dreapta scenei. 

Ovidiu Bojor face o frumoasă trecere de la piesa despre fericire de mai devreme la tema cărții sale, „Pledoarie pentru o viață sănătoasă". După el, fericirea înseamnă ca timpul să se oprească în loc, înseamnă să trăiești mult și bine. Are exemplul propriu - la aproape 94 de ani e om în putere -, dar ne anunță că mai are „un concurent” în sală. „Ne tot întâlnim din doi în doi ani. Când am împlinit 90, dumnealui împlinea 92. Când am împlinit 92, el împlinea 94. Eu fac 94, iar dumnealui, verde ca stejarul, împlinește 96 de ani. Scrie și dumnealui cărți”, explică Bojor. Îl invită să se ridice în picioare pentru aplauze. E un domn de 96 de ani ce-a fost ministru adjunct al pădurilor pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, doctor în silvicultură. „Cum îl cheamă?”, „Numele!”, cer tot mai nerăbdătoare doamnele din spate, dornice să-l cunoască și să-l admire. Numele său e Aurel Ungur. Pe vremuri, a vânat împreună cu Nicolae Ceaușescu și cu Mihail Sadoveanu. A scris apoi despre Transfăgărășan, iar acum e aici, printre noi. 

Tot fericire și viață lungă înseamnă și căsnicia, continuă Ovidiu Bojor. Anul viitor, domnul și doamna Bojor împlinesc 60 de ani de căsătorie. Mioara Bojor, aflată în sală, își primește și ea aplauzele. „Toată viața ne-a călăuzit un lucru esențial, iubirea față de Creator și față de creație: de la cea mai mică celulă care s-a născut în oceanul planetar, de la furnică, la viespe, la hipopotam, la girafă, și până la homo sapiens”, spune „Împăratul plantelor”. 

Pe importanța spiritualității merge și colegul său din această seară, Gheorghe Mencinicopschi. Uităm prea des că nu suntem doar trup, suntem și suflet. Uităm că suntem fiii naturii, ne avertizează el: „Partea spirituală e căzută astăzi în derizoriu, credința e distrusă pe toate căile și asta duce la un dezastru moral”. Dr. Menci vorbește egal, dar acum simte nevoie să apese puțin pe cuvinte cât să ne pună pe gânduri. Ne grăbim aiurea și distrugem totul în cale, pentru că ne-am pierdut credința, semnalează el. 

Dr. Menci a devenit credincios prin știință. A constatat că totul e bazat pe mecanica cuantică: „Suntem ființe cuantice, suntem ființe de lumină. Sunt părticele de lumină și informație”. Ne citează din Evanghelie, acolo unde cică scrie că sufletele noastre sunt energie harică. Adică tot pe-acolo.

Ovidiu Bojor se întoarce la mâncare, pentru a sublinia faptul că suntem omnivori și că trebuie să ne comportăm ca atare, să mâncăm adecvat poziționării geografice și nu trebuie să ne ferim de grăsimi, fiindcă Polul Nord e destul de aproape. Dacă alegem o dietă echilibrată, când o să murim o să ne simțim eliberați.

Două dintre cărțile invitaților din această seară.

Am face bine să trăim liniștiți, fiindcă stresul cronic aduce numai necazuri, spune Dr. Menci: bărbaților le cresc sânii și devin infertili, iar femeile devin predispuse la cancer. Stările noastre de spirit se nasc în burtă, de la alimentele depozitate acolo. Când nu ne stresăm, creștem burți de bere și burți de pâine. De lângă el, Ovidiu Bojor are un exemplu personal legat de burtă. Zice că n-a avut burtă niciodată până acum un an și jumătate, când s-a lăsat de fumat după 70 de ani. În sală se iscă rumoare, apoi aplauze. „Asta a făcut să crească greutatea corporală. Mâncam normal, dar se depunea mai mult. Am simțit primele simptome și am început să fac burtă. Vă dați seama ce dezamăgire?” Ține să precizeze că „nu se pune problema celorlalte funcțiuni” de care Dr. Menci zisese mai devreme că pot fi afectate. Cele sexuale, adică. 

Când ne lăsăm de fumat, nu ne îngrășăm de dorul țigărilor, ci pentru că le înlocuim cu mâncare și apare un surplus de calorii goale, mai zice Mencinicopschi. După ce lămurește și treaba cu excesul de alcool, constată că într-adevăr fericirea e în lucruri mici, după cum susținuse înaintea sa cantautorul Nicu Nicușor: „Dar în lucruri mici și vinovate. Excesele sunt întotdeauna de vină”.

Urmează tombola. Ca să le distragă spectatorilor atenția de la bilețelele extrase de către Dr. Menci și academicianul Bojor, Maria Timuc o invită pe scenă pe actrița Doina Ghițescu. „Cinci minute, doamnă!”, o avertizează scurt gazda conferinței. 

Doina Ghițescu își trage răsuflarea și începe prin a vorbi la rându-i despre fericire. O evocă pe Mihaela Runceanu, care cânta despre faptul că „fericirea are chipul tău”, o citează pe Maria Timuc, care i-a zis odată că „dacă nu ești fericită trebuie să înveți să fii fericită”. Le dedică celor doi nonagenari de față o epigramă: „Greu e, dragi contemporani / Să atingi 90 de ani. / După aia nu e greu, / Că te uită Dumnezeu!”. 

Urmează un recital de glume de tranziție, despărțite prin formula „mergem mai departe”. Ne anunță, de exemplu, că de anul viitor vor exista cântare vorbitoare, care le vor zice celor mai subțirei că sunt aproape de greutatea ideală. „Dacă se urcă pe cântar o duduie mai așezată, ca subsemnata, acul indicator va spune: «Piu! Vă rog, a doua persoană să se dea jos de pe cântar»”. Își compară trupul, pe rând, cu o piesă de mobilă de mahon față de una zveltă, de cireș; cu o betonieră față de-un Tico; cu un apartament de trei camere față de o garsonieră; cu o trupă de infanterie, dar nu din aceea ușoară. 

După aceea se leagă, de cele mai multe ori în versuri, de lumea de prin sală. Vede un domn cu mustață în primul rând și-i zice că „bărbatul cu mustață / Minte de apele îngheață”. Zărește un altul cu ochelari și-i zice: „Dumneavoastră aveți o privire de IBM, de computer, de calculator. M-ați privit, m-ați scanat”. Constată că sunt și pletoși și declară: „Să știți că mie îmi plac puii cu roșii / Și ador bărboșii”. Are ceva și despre bărboși: „Ah, ce fericire și ce mai iubire. / În luna de miere / Să săruți cu sete / Peria de ghete”. Identifică un bărbat în verde și-l compară cu un brotăcel: „Să-l prinzi pe brotăcel / Să te joci nițel cu el. / Însă nici nu poți să-l vezi / Verde dintre frunze verzi”. 

Îl întreabă apoi pe nonagenarul Aurel Ungur, om cu experiență de viață, cu ce ar compara o femeie. El se ridică elegant și zice: „Cu tot ce-i mai frumos și mai dulce în viață”. Actrița nu e mulțumită ș-i cere un singur cuvânt, iar el zice: „Dragoste”. Nici așa nu-i bine, așa că cere alte păreri din sală: „Cu o... floare!” De aici începe o poezie de dragoste scrisă în care florile au fost înlocuite cu legume, cu adaptări de tipul: „Frunza mea de leuștean / Când te văd mă trec fiori”.  

Câștigătorii tombolei primesc cărți de Ovidiu Bojor, Gheorghe Mencinicopschi și dintr-un „autor rus cu o teorie pe care n-o mai găsim la alt autor de spiritualitate”, iar Nicu Nicușor acompaniază momentul la chitară. Premiul cel mare e o sticluță de Graviola, pe care domnul Mencinicopschi nu vrea să o mai lase din mână. „O să rugăm pe cineva să-i aducă o altă sticluță, să se uite mai bine la ea”, îl înduplecă Maria Timuc. 

Urmează întrebările din sală, despre beneficiile și pericolele reprezentate de carne, ouă și apă. Nicu Nicușor le dedică lui dr. Menci și lui Ovidiu Bojor o piesă despre faptul c-o să murim și-o să fim liberi. Pe acordurile sale, publicul se îndreaptă spre hol, acolo unde îi așteaptă „ceva bun și gustos”. Sunt mese pline de sticle de cola la 2,5 litri, fornetti, saleuri, fursecuri, bucățele de somon și bomboane multicolore. În câteva minute, sute de mâini se întind în toate direcțiile, iar pe farfurii rămân doar câteva frunze late de salată și măsline. De mâine însă, toată lumea de față va mânca mai sănătos. 

Sănătatea, de la „aer” la „zahăr”. Scurt dicționar după Mencinicopschi & Bojor

AER: Cel mai consumat aliment de către om. Înghițim în jur de 15 kilograme în fiecare zi, ne anunță Dr. Menci; 

APĂ: Considerată matricea vieții. Nu trebuie băută gâlgâit, ci gustată ca vinul. Mai bună dacă ne închinăm la ea înainte s-o bem;

ALCOOL: Substanță periculoasă pentru omenire, cu excepția câtorva etnii (românii, rușii și ucrainenii) care au o enzimă rezistentă la alcool. Există însă și etnii care nu suportă alcoolul, dar rezistentă la tutun;

BURTĂ: Adăpost pentru cel de-al doilea creier al omului, format din vreo 200 de milioane de neuroni ce însoțesc traficul gastro-intestinal de la gură până la anus, dar constituie un sistem autonom și influențează sistemul imunitar. Gheorghe Mencinicopschi spune că e o certitudine că avem acest creier. Sursă de fericire - a se vedea „fluturii din burtă” pe care-i anunțăm atunci când ne îndrăgostim; 

CARNE: un aliment foarte important pentru sănătate, atâta timp cât e preparat în mod corespunzător și provine de la animale din rase mai primitive, mai natural. (...) Termen folosit în mod generic, cu gândul mai ales la porc, vită și pui. Există însă și carne de struț sau carne de iepure, cea din urmă foarte dietetică, bogată în vitamina B12;

CĂSNICIE: sursă de sănătate. Taina vieții lungi, ilustrată de cuplul Bojor, care a sărbătorit 60 de ani;

ETICHETĂ: Trebuie citită. Afișează ingredientele, în ordinea descrescătoare a cantităților. „Trebuie să citesc ce bag în gură, pentru că este viață sau moarte”, avertizează dr. Menci. Ne sfătuiește să lăsăm produsul la raft dacă nu știm despre ce-i vorba, să mergem apoi pe Google și să „traducem” ingredientele. „Și după ce am citit îl luăm, dar îl luăm în cunoștință de cauză, pentru că e ieftin și foarte bun la gust”; 

GRĂSIME: Chestiune abordată și în cartea doctorului Mencinicopschi, „Mâncând grăsimi rămânem sănătoși”. Cea de mangaliță - rasă românească ce nu rezistă în crescătoriile industriale - e mai sănătoasă decât de somon crescut artificial, pentru că are foarte mult Omega 3; 

OBEZITATE: Stare nenaturală omului. În natură, obezitatea nu se întâlnește decât la om și la animalele domesticite de el. Doctorul Menci vine cu un argument: „Ați văzut vreun porc mistreț obez, care nu se poate ridica de jos? Porcii noștri sunt atât de grași că le mănâncă șoarecii din slănină”;

OU: Cel fecundat, de la curte, e mai bun, pentru că este viu. Prin contrast, cel nefecundat, industrial, este mort. „Puneți-l sub cloșcă și nu face pui!”, ne provoacă dr. Menci;

RELIGIA DACICĂ: Credință monoteistă bazată pe concepția „dacă spiritul este bolnav, corpul nu poate fi sănătos”; 

SALAM TRADIȚIONAL: Conține, mai nou, glutamat monosodic. „În ce tradiție s-a folosit glutamatul monosodic? Bunicii noștri foloseau?”, se revoltă dr. Menci;

SARE: Cea roz de Himalaya e o păcăleală, fiindcă adevărata sare de Himalaya n-are culoarea asta. Cea roz e din Pakistan;

SEX: O non-problemă pentru Ovidiu Bojor;

STRES: Cel natural, de casă, e benefic, pentru că ne îndeamnă să fugim sau să luptăm. „Omul este însă o ființă cu totul deosebită și în ceea ce privește stresul. La om, stresul este creat nu de o situație reală - a venit câinele și am fugit sau l-am luat la bătaie - ci e creat de creierul nostru, prin tot felul de gânduri și presiuni exterioare, prin tot felul de griji adevărate sau neadevărate. E ucigător când devine cronic. Principalul hormon al stresului este cortizolul”, explică dr. Menci;

TINERET: N-are probleme din astea. El e tânăr, nu-l doare nimic;

XILAN: Dacă ați mâncat porumb fiert și sugeți coceanul, îl simțiți dulce, spune Ovidiu Bujor. Are doar două calorii;

ZAHĂR: Supranumit și „moartea albă”. Dăunător și în varianta brună, considerată mai bună de către consumatorul de rând. Ca o regulă generală, tot ce e vândut în formă cristalizată e impură: „Dacă vedeți cristale, alea sunt mânjite cu melasă. În America Latină, acolo unde crește trestia de zahăr, substanța e ca un pământ, nu are cristale. E doar suc stors din trestia de zahăr și uscat”, explică Mencinicopschi.

 



Ilustrație de Ionuț Dulămiță