În anul aniversar 15, când Noaptea Albă a Galeriilor este pentru prima dată în format online în orașul în care s-a născut, București, trecem în revistă cum s-au simțit primele 14 nopți albe petrecute în galerii.
Pornită inițial ca o soră mai mică a Nopții Muzeelor, la 13 ani după Noaptea Devoratorilor de Publicitate, dar înainte ca „Noaptea Albă a…” să devină o formulă culturală aproape universală (a Filmului Românesc, a Caselor, a Creatorilor și Designerilor de Conținut, etc.), Noaptea Albă a Galeriilor, prescurtată NAG, s-a născut în mai 2007, la București.
De ce a fost nevoie de o Noapte Albă pentru a vizita galeriile de artă din București?
În 2007, galeria de artă era încă un concept de spațiu foarte nou în România, chiar și pe harta capitalei: primele galerii de artă private, galeria deInterese și H’Art Gallery s-au înființat în 2001, respectiv 2002, iar publicul potențial de artă contemporană avea nevoie de și un mai mare imbold decât are astăzi pentru a le trece pragul. Programul galeriilor, spații mici, private și subfinanțate, este deseori foarte scurt, multe dintre ele funcționând pe rezervare în prealabil, ceea ce înseamnă că dacă cineva și-ar dori într-o zi să facă un tur de galerii în București cel mai probabil le-ar găsi pe multe închise. Acestui vizitator ideal, curios, deschis către forme noi de artă și către echivalentului unei vizite în subteranele orașului în care locuiește, i-a venit în ajutor Noaptea Albă a Galeriilor.
Intenția de la care a pornit proiectul a fost de a crea un loc de întâlnire al galeriilor, pentru ca spații culturale la început de drum, artiști mai mult sau mai puțin cunoscuți și discursuri foarte diferite despre artă să fie pe o hartă unificată, pe care publicul s-o poată lua la picior. Artista Suzana Dan, inițiatoarea proiectului, lucra pe atunci la Muzeul Național de Artă Contemporană și a văzut cum Noaptea Muzeelor a scos din stupoare un spațiu cultural altfel greu accesibil publicului și puțin popular, din cauza amplasamentului. S-a întrebat dacă același booster nocturn nu se poate aplica și galeriilor, pentru a da o șansă acestor spații abia răsărite să-și găsească propria nișă de public.
Împreună cu Silvia Rogozea, manager cultural, Dan a pornit proiectul NAG, bazat încă de la prima ediție pe principiul ca selecția să fie deschisă unor spații cât mai diferite, de la galerii în sensul clasic la spații alternative, spații artist run și chiar și spații pop-up cu existență de o seară. Puterea trebuia să fie în mâinile (și picioarele!) vizitatorilor, care urmau să fie propriii curatori ai traseului, alegându-l în funcție de artiști, program, galerii, sau proximitate geografică.
14 ani mai târziu, după un 2020 aparte, care a însemnat o ediție în plină pandemie și a transformat Noaptea Albă a Galeriilor dintr-o buluceală avidă de vineri seara într-o experiență așezată pe 3 seri, anul 2021 a venit cu o nouă provocare. Datele NAG de anul acesta (15-17 octombrie) s-au nimerit la sfârșitul unei săptămâni care a văzut vârfuri noi de infectări și internări în România. A fost perioada în care țara noastră, și Bucureștiul în mod special, s-a propulsat în topul celor mai afectate de COVID-19. Decizia Suzanei Dan de a pune NAG București on hold nu a fost una ușoară, mai ales în orașul de la care pornise totul, și care număra în anii trecuți până la 90 de spații înscrise. NAG s-a ținut offline în acel weekend, în Arad, Câmpulung Muscel, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Mediaș, Timișoara, Târgu Mureș, Reșița și Sibiu. Weekendul a trecut însă liniștit peste spațiile culturale din București, iar organizatorii au pregătit ca revanșă o documentare video a expozițiilor din 50 de galerii, care va permite tuturor o vizită de acasă începând cu 13 noiembrie. Turul virtual poate fi oricând completat cu o vizită la fața locului, în funcție de disponibilitatea oamenilor și a fiecărui spațiu, pentru că ele există și-n afara Nopții Albe care le aduce împreună.
Înainte de a da, deci, click pe NAG #15, sâmbăta asta începând cu ora 13, trecem rapid în revistă ce au însemnat edițiile Nopții de până acum.
Timeline: 15 ani de Noaptea Albă a Galeriilor
2007: Prima și cea mai mică ediție a NAG s-a simțit, ca multe premiere, mai degrabă ca o adunare între prieteni, c-un strop de nebunie la activ. De una singură, Suzana Dan și-a petrecut o noapte lipind benzi reflectorizante pe stâlpii din oraș care să indice traseul, ca doar câteva ore mai târziu acestea să fie acoperite de afișe pentru diverse evenimente. NAG#1 s-a întâmplat în 12 spații din București (dintre care azi mai activează ca atare doar H’Art Gallery, ArCub, Galeria Posibilă, Galeria26 - Ota și Cărturești), a avut prima hartă a galeriilor din București și a provocat fiecare spațiu din program să prezinte un artist din alt oraș - 18 la număr. Ciprian Dicu a fost cap de serie la artiștii care au creat în fiecare an identitatea vizuală a NAG și a venit cu logo-ul inițial, o mică tablă de joc, care, ani mai târziu, duce cu gândul la un Candy Crush înainte de vremea lui.
2008: A doua NAG a reprezentat, pentru unii dintre noi, prima întâlnire în carne și oase cu arta digitală (Aya Kato - Flower of Memory, la Galeria Digitală 115, de pe Mihai Eminescu) și descoperirea lui Ion Bârlădeanu (la H’Art, pe vremea aia tot pe Eminescu). În două camere dintr-un apartament de pe Maria Rosetti s-a întâmplat o galerie pop-up, „Salonul de mai”, care a reunit o generație nouă de artiști vizuali (George Anghelescu, Amalia Dulhan, Florin Flueraș, Ștefan Ungureanu, Ioana Ursa) dar și de performeri (Eduard Gabia, Paul Dunca, Carmen Coțofană, Alexandra Pirici).
2009: Galeriile care nu au participat la primele două ediții, precum și spațiile noi, au dat buzna la ediția din 2009, ceea ce face că harta NAG #3 a sărit la de 28 de pin-uri. Muzeul Țărănului Român a găzduit lansarea arhivei digitale Memorie Colectivă, cu imagini din România anilor 1950-2000, pusă cap la cap de Andrada Catavei, istoric de artă, Raluca Velisar, curatoare și Ioana Daia, antropologă, probabil prima inițiativă de acest fel din România, din păcate abandonată între timp. În locul blogului, a apărut site-ul noapteagaleriilor.ro, realizat, oblojit și updatat an de an de atunci de Șerban Jipa.
2010: NAG a pus la dispoziția vizitatorilor biciclete echipate cu lumini cu care să facă traseul nocturn. Numărul de artiști a trecut de 100 și cel al vizitatorilor de 9.000. Identitatea vizuală a ediției a fost creată de Aitch Heliana și Saddo, care au ilustrat o serie de personaje, umanoide, animale sau obiecte, rătăcind într-un spațiu comun. Un proiect atunci aflat la început, și anume Decât o Revistă, s-a integrat spiritului NAG: un echipaj incognito al revistei a făcut traseul serii și a dăruit numărul 2, astăzi de colecție, câtorva dintre vizitatorii întâlniți în cale.
2011: Bucureștiul s-a înfrățit cu Clujul - 12 spații din cel de-al doilea oraș al României s-au alăturat NAG #5, mare parte dintre ele de la Fabrica de Pensule, dar și câteva din centrul orașului. Au participat la NAG un număr record de peste 350 de artiști, iar la București Noaptea Albă s-a suprapus cu Street Delivery, o inițiativă doar cu un an mai mare decât NAG, dar și cu o ploaie fără de sfârșit care a limitat posibilitățile de explorare. Proiectul special al NAG a fost expoziția street artistului canadian Derek Mehaffey aka Other aka Troy Lovegates, la Home Mătăsari, spațiu care la momentul respectiv găzduia 7 artiști. Identitatea vizuală poetică, de stampă japoneză peste care ai aplicat un lac de unghii fluorescent, i-a aparținut Sorinei Vazelina.
2012: Noaptea Albă a Galeriilor a fost precedată de un Intercontinental (aparent) în flăcări, performance al artistului suedez Klas Erikson, care a deschis Bucharest Biennale 5, bienala participând și la NAG. Proiectul special NAG Biserika a deschis porțile publicului către spațiul central al Palatului Știrbey. NAG #6 a împărțit publicului o hartă parcă desprinsă dintr-un atlas de anatomie, în care galeriile sunt organe ale corpului, creată de DAMSINULIA, adică Damian Groves, Andy Sinboy și Iulia Tomescu (Groves).
2013: A șaptea ediție a marcat un alt moment când NAG a inovat: harta a fost disponibilă pe app-uri sau prin scanarea unor QR coduri vizibile outdoor, în zone aglomerate ale orașului. Prima ediție Romanian Design Week, de la Palatul Știrbey, a fost integrată la rândul ei în NAG. Identitatea vizuală spectaculoasă - o femeie păsare urmărită de mulți ochi și călare pe un centaur pisică într-o urbe de joc video, a purtat semnătura talentatei Veronica Solomon, care între timp a devenit un nume important pe scena animației internaționale.
2014: Proiectul special al NAG#8, PASAJ, featuring artiștii Michele Bressan, Lea Rasovszky, Larisa Sitar, curatoriat de Diana Marincu la MNAC Anexa, a precedat proiectul Inventing the Truth, cu care asociația Ephemair a aplicat în anul următor la Bienala de la Veneția. Mircea Pop a animat o identitate vizuală mai plastică și cumva clasică a Nopții Albe. În toamna lui 2014, Asociația Ephemair, care se află în spatele NAG, a organizat pentru prima oară un program paralel evenimentului: ART ON DISPLAY, cu intervenții artistice sit-specifice în vitrinele magazinelor de pe bulevardele principale din centrul Bucureștiului. Pe timp de primăvară, acestea au devenit parte din NAG.
2015: NAG#9 a marcat mai multe premiere: mai multe expoziții produse de organizatori, Politica Unghiului Drept, artist Maxim Liulca, la MNAC Anexa, și Wasteland Empire, artist Vlad Olariu la Sala Dalles, intervenții ART ON DISPLAY, Macrameu, de Daiana Savopol, instalație în spațiul curții Muzeului Național George Enescu și Image has failed to upload due to an error de Laura Dumitrescu, Gabriela Mateescu și Beniamin Popescu, în magazinul Musette de pe Calea Victoriei. Prima de acest fel avusese loc în toamna lui 2014, la prima ediție ART ON DISPLAY, cu Lea Rasovszky. NAG#9 a salutat și deschiderea noului sediu ARCUB, Hanul Gabroveni, cu expoziția de fotografie Cristian Vasile: Bucureștiul sălbatic. Identitatea vizuală și animația ediției au fost create de Marwan Anbaky, iar NAG #14 a trecut de 45.000 de vizitatori.
2016: Aniversarea de 10 ani de NAG a însemnat un salt colosal, asemănător unui balaur cu multe capete, pentru că Noaptea Albă și-a întins tentaculele în alte 9 orașe ale țări, prin intermediul unor organizatori locali care au extins în ograda lor. Mutată în toamnă, NAG #10 a însemnat deci 10 orașe (Arad, Baia Mare, Brașov, București, Craiova, Cluj Napoca, Iași, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara ), iar la București a deschis noul spațiu Rezidența BRD Scena9 cu un tur de forță: proiectul No Man’s Land, format din 10 expoziții, 10 discursuri diferite și 10 curatori din orașe diferite. NAG București a avut trei nuclee de pilotare: Rezidența BRD Scena9, ArCub și noul muzeu MARe (Muzeul de Artă Recentă). A acomodat în program și huburile creative nou apărute în peisaj, ajungând la un număr record de 150 de spații participante. Pe vizual, Răzvan Cornici a preluat identitatea și a dat naștere unor iepuri punk neobosiți, care ar putea fi la o primă privire, diferite instanțe ale artistului vizual Andy Sinboy. Pentru a onora cele 10 orașe participante a desenat pentru fiecare clădiri emblematice umblătoare și bântuite de artă contemporană. Celor 45.000 de vizitatori bucureșteni li s-au adăugat și cei din celelalte nouă orașe, astfel încât NAG#10 a ajuns la un public de mai bine de 60.ooo de oameni.
2017: NAG#11 s-a extins la 12 orașe, iar NAG București a adus un omagiu colectivului de la Petrila și artistului Ion Barbu prin expoziția centrală O călătorie spre buricul pământului.
2018: NAG #12 s-a concentrat pe spațiile alternative, arta la bloc și artiștii ca gazde. Expoziția centrală de la Rezidența BRD Scena9, curatoriată de Igor Mocanu, a fost o (dez)arhivare a spațiilor independente ale culturii românești: 2020 Home Gallery, Librăria Jumătatea Plină, teatrul Lorgean, DeBufet, Paradis Garaj și altele. Spațiul Cinetic, în spate la TNB, a găzduit expoziția Utophobia, de văzut cu ochelari de VR, un mare succes de public, ca și expoziția Diploma, a absolvenților de UNArte, din clădirea fostului Muzeu Național al Literaturii.
2019: Deja în al patrulea an de desfășurare națională, NAG a continuat să crească și să se așeze în deja 14 orașe. Pentru că năzuința nopții a rămas una în care arta trebuie s-ajungă la public prin toate formele posibile, zidurile din curtea Rezidenței BRD Scena9 au devenit foi albe pentru artiștii Pisica Pătrată, Robert OBERT, Maria Bălan și John Dot S, în prima ediție Outside Histories. Cum a remarcat și scriitorul Ion Bogdan Lefter parcurgând programul de la București, NAG#13 a fost aproape exclusiv al tinerilor şi foarte tinerilor, atât artiști cât și public.
2020: Primul an ciudat al pandemiei noastre a forțat NAG să se întindă ca să poată supraviețui. Trei seri de NAG au însemnat un efort mare din partea tuturor spațiilor participante și a organizatorilor locali din orașe, dar doar prin acesta, însoțit de reglementări sanitare, galeriile și spațiile de artă au putut fi deschise publicului în condiții care să nu pună pe nimeni în pericol. Outside Histories a continuat să pună pe pereții desenați cu azteci personaje noi, create de data asta de un combo între Sorina Vazelina și foarte tânăra artistă Nina Jovanović, 7 ani și un pic. Deschiderea în cadrul NAG#14 a Spațiului de Artă Non Stop la Sibiu, devenit celebru datorită artistului Mircea Nicolae, a marcat, într-un fel poetic, dispariția acestui artist, apropiat al Nopții Albe, în vara aceluiași an.
2021 și viitorul
„Noaptea Albă a Galeriilor sper că va rămâne un eveniment independent care tratează în mod egal comunitatea artiștilor dincolo de interesele himerelor pieței de artă sau trendurile momentului.”, adaugă Suzana Dan, al cărei bilanț de atâtea ediții cuprinde faptul că NAG a scos-o din zona de confort și a învățat-o să organizeze, să comunice, să facă bugete și contabilitate primară, dar și să spele pahare cu viteza luminii. Ce și-ar dori ea să fie NAG în continuare? Un mare spațiu de tip artist run, un eveniment care să nu aibă batista curată și cordeluța cum trebuie pe cap pentru că el e despre artiști, acei oameni care spun adevăruri pe care nimeni nu are curajul să le spună, deseori incomozi, deseori neplăcuți, dar atât de utili pentru ca viitorul să nu fie trecut.
Un weekend lung în câteva orașe ale țării, un tur al galeriilor fără oameni în București și o documentare video a lor care va putea fi accesibilă de pe 13 noiembrie, NAG#15 va fi probabil mult mai puțin festiv decât s-ar fi dorit. Printre picături, Outside Histories va continua la Rezidență, cu participarea lui Alexandru Rădvan și revenirea lui Robert Obert, iar toată retrospectiva pe care am făcut-o acum în text se va regăsi și în imagini la A5 Space Studio, într-un Cadavre Exquis de memorabilia, creat de toți artiștii care și-au pus vocile în imaginile NAG. Poate că absența de anul acesta a întâlnirilor noastre pe străzi și-n galerii, cu hărțile în mână, va transmite mai bine mesajul că aceste galerii sunt deschise de fapt tot timpul anului, că orice proiect atât de important pentru viețile noastre că ajungem să îl considerăm de la sine înțeles nu poate fi așa fără susținere, și că arta contemporană trăiește printre noi, dacă îi dăm o șansă și când trebuie, ne și batem pentru ea.
Fotografie principală de la NAG 2018 de Iulian Alexandru Popa. În imagine, lucrarea lui Paul Țanicui „Golul și Bulina”/ galeria Mobius, 2018
