Se deschide sezonul de nopți albe de toamnă cu Noaptea Albă a Galeriilor, iar programul e aproape copleșitor. În toată țara, de la Alba Iulia, Arad, Brașov și Cluj Napoca, până la Craiova, Iași, Miercurea Ciuc, Petrila, Reșița, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Târgu Mureș și Timișoara, arta contemporană preia controlul în 87 de spații culturale. În București, noaptea de azi, vineri, 11 octombrie, animă 69 de locuri: muzee și galerii de artă, centre culturale, art hub-uri, studiouri de artiști și tot felul de spații alternative.
E a treisprezecea ediție a Nopții Albe a Galeriilor (NAG) și abia aștept să colind centrul Bucureștiului, în căutare de nume consacrate și artiști la debut, fotografii de epocă și instalații conceptuale, graffiti, performance-uri, concerte și vernisaje. (Aici puteți vedea pe unde s-a plimbat Scena9 la edițiile anterioare.)
Ca să nu mă rătăcesc prin arta contemporană, plec înarmată de acasă cu o hartă pe care-am marcat șapte evenimente musai, selectate din vreo câteva zeci la care mi-ar fi plăcut să ajung. (Ușor n-a fost: dacă aruncați un ochi aici, la programul național al NAG, o să înțelegeți de ce.) Însă pentru că teleportarea încă nu e o realitate în toamna lui 2019, am încercat să compun o selecție care are câte puțin din tot. Ne vedem diseară prin galerii :)
1. Outside Histories - proiect special NAG București
Rezidența BRD Scena9, de la ora 19
De ce să mergi? Pentru că poți să vezi o clădire monument, cadou pentru Regina Maria, de la Regele Ferdinand, transformată într-un palimpsest viu, în timp real.
În cei trei ani de când nu mai e restaurant de fripturi braziliene, ci Rezidența BRD Scena9, clădirea superbă de la numărul 32 de pe strada I.L. Caragiale și-a deschis larg porțile și ușile pentru o groază de artiști, gânditori și amatori de evenimente culturale. În tot acest timp, însă, zidurile care-i înconjoară curtea au rămas un pic în urma timpurilor - pictate cu un amestec ciudat de simboluri iconografice bizantine și azteci (care probabil se aflau acolo datorită moștenirii braziliene).
Toate astea s-au schimbat în ultimele zile, când, la inițiativa artistei Suzana Dan, zidurile au reînviat. Le-au resemnificat artiștii Pisica Pătrată, Robert OBERT, Maria Bălan și John Dot S, care-au construit lumi fantastice în jurul amerindienilor. Diseară, între 19 și 3, poți să-i vezi la lucru, live painting, în timp ce termină lucrarea. Și, dacă tot ești la Rezidență, mai poți să vizitezi un proiect de realitate augmentată pentru copii și părinți, să (re)vezi expoziția Mattis Teutsch sau să asiști la două live performance-uri.
Fotografii via Asociația Ephemair
2. Lilian Theil
Alert Studio, de la ora 19
De ce să mergi? Pentru că pot să jur că n-ai auzit de artista asta fabuloasă până acum, pentru că lucrează într-un mediu aparte, dar mai ales pentru că sunt sigură că o să ai la ce reflecta în fața lucrărilor ei, care acoperă un secol întreg de istorie, plus prezentul, cu toate acareturile lui.
E vremea (re)descoperirii artistelor plastice ale căror nume n-au ajuns încă să-și ocupe locul meritat prin enciclopedii și canoane culturale. După Yvonne Hasan, a venit momentul lui Lilian Theil să-și cunoască publicul bucureștean. Artista are o biografie impresionantă, pe care-o poți întrezări și în temele lucrărilor ei. S-a născut la Brașov în anii 30, a fost dată afară din școală din cauza „originii nesănătoase”, e nepoata doctorului Obregia, pionierul psihiatriei românești și și-a petrecut 15 ani din viață împărțind aceeași cameră cu mama și bunica.
Dar Lilian Theil nu e extraordinară doar în virtutea vieții pe care-a trăit-o. După revoluția din 1989 a început să cerceteze, să filosofeze și să-și coasă „lucrările din cârpe”, așa cum le numește chiar ea. Găsești acolo o lume întreagă, de la sfinți care poartă adidași Nike, la spectrele fascismului și comunismului, tranziție, democrație, yoga, internet, rock, însingurare, despărțiri, instabilitate și autonomie. Curatoarea, Raluca Ilaria Demetrescu, îi mulțumește Adinei Popescu, arhitecta șefă a Sighișoarei, pentru că i-a adus-o pe Lilian Theil în viață. Dau și eu mai departe mulțumirile, către curatoare, artistă și toți ceilalți care m-a ajutat s-o descopăr.
(Expoziția poate fi vizitată până pe 25 octombrie.)
3. Muzeul absent
Salonul de proiecte, de la ora 19
De ce să mergi? Pentru că fotografia e arta secolului și a momentului, iar Colecția Mihai Oroveanu, atent expusă sub curatoriatul artistului Mircea Nicolae, nu are egal în România.
Colecția Mihai Oroveanu e cea mai mare arhivă de fotografie din țară. Muzeul absent e al treilea eveniment public organizat în jurul ei și face parte din proiectul „Arhiva fotografică și istoria în transformare / memorie și cercetare”. E un demers extrem de necesar. Pe de-o parte, încearcă să suplinească lipsa unui muzeu al fotografiei în România, proiectul de-o viață a lui Mihai Oroveanu. Pe de altă parte, scopul expoziției nu e doar de a umple un gol instituțional, ci de a chestiona modul în care consumăm fotografie. Căutăm doar artiști excepționali? Preferăm expoziția de fotografie sau albumul? Când vine vorba de fotografiile „de amatori”, interesul e strict antropologic? Ce se întâmplă cu cei care nu se pot reprezenta singuri în fotografii și/sau sunt constant înfățișați prin privirea altora?
Curatorul Mircea Nicolae și-a propus să se uite la toate astea. În expoziție o să găsești și fotografii „de autor” și „de anonimi”. Și stereografii (colaje mari pe suport luminos) și printuri. Și compoziții sofisticate, și instantanee din cotidian. Iar răspunsurile la întrebările de mai sus le poți articula pe cont propriu, într-o expoziție care-ți solicită în egală măsură percepția și curiozitatea.
(Poți să vizitezi Muzeul absent până pe 17 noiembrie.)
4. not everything means something, honey (vol.2)
Anca Poterașu Gallery, de la ora 19
De ce să mergi? Ca să vezi expuse câteva dintre cele mai importante nume feminine din arta contemporană, care sondează subiecte comune, de la permanență și perisabilitate, de la războaie la identitate feminină.
Anna Baranowski, Birgit Brenner, Larisa Crunțeanu, Laurette Le Gall, Stef Heidhues, Sonja Hornung, Adelina Ivan, Aurora Király, Kristina Schuldt, Jana Schulz, Hanna Stiegeler, Ulrike Theusner. Douăsprezece artiste, spații culturale diferite, mai multe generații, medii de lucru cât se poate de variate - de la instalații video la pictură în tempera și lucrări sculpturale în oțel. E finisajul unei expoziții care adună sub un titlu ireverențios idei presante, atât pentru individ(ă), cât și pentru comunitate. Care sunt efectele violenței asupra artistei? Cum poate fi explorată distrugerea în artă? Cum reprezintă artistele contemporane teme identitare și transformările sociale accelerate ale lumii în care trăim?
Lucrările pe care poți să le vezi la Anca Poterașu Gallery răspund, fiecare-n parte, la întrebările de mai sus - iar prezența lor acolo, laolaltă, nu e accidentală. Expoziția e a doua parte a unui dialog curatorial între galeria din București și Galerie EIGEN + ART din Leipzig, care demonstrează o dată în plus că ideile arzătoare sunt cel mai bine explorate în conversații.
Fotografii de Sabina Cruceanu, via Anca Poterașu Gallery
5. Țara lui Soare-Așteaptă
1001 arte, de la ora 19
De ce să mergi? Pentru că pare o expoziție ca un joc și o explozie și o petrecere, care nu ezită, însă, nici să abordeze teme presante, printre care relația dintre populism, comercializare și identitate națională sau noile categorii metafizice ale nu-prea-ființei și abia-existenței.
Încă un finisaj de expoziție de arte plastice, cu nume mari pe afiș: Adrian Preda, Alexandra Grigore, Diana Manole, Ion Bârlădeanu, Ștefan Ungureanu, Tara von Neudorf și Theodor Grigoraş. Textul curatorial e misterios-ludic, cum le șade cel mai bine frazelor care te invită să explorezi universuri vizuale actuale. Cică expoziția te duce cu gândul la „sentimentul românesc al vacanțelor”, la mitologii, naționalisme exploatate comercial, ii, Star Trek și trans-umanism. De pe pereții galeriei te privesc trunchiuri retezate la brâu, cu câte un ochi în loc de buric, în jurul unui Pământ-disc negru. Un soare, un palmier, un corp la soare, între linii care se intersectează, roz pe fundal negru. Un ou ochi peste un cap de sculptură clasică. Nu știu despre voi, dar mie una îmi place arta contemporană care mă face curioasă - și, în același timp, îmi promite că se va lua în serios fix atât cât trebuie, fără discursuri sforăitoare și inaccesibile.
6. Teodora Bogdan, Moonlighting
Estopia Art Gallery, de la ora 19
De ce să mergi? Pentru că e genul ăla de expoziție de pictură care-ți dezvăluie, prin detalii aparent banale, estetica și regulile unei lumi la care nu ai prea des acces.
40 de mici picturi pătrate, 30 pe 30 de centimetri, semnate de o artistă tânără din Cluj, se înșiră pe pereții unei galerii cu o misiune ambițioasă. Estopia, care are sedii la București și la Lugano, în Elveția, își propune să deschidă uși de pe piața internațională pentru artiștii din Europa de est. Sezonul ăsta începe cu o expoziție al cărei titlu e în egală măsură poetic (poate fi tradus ca „sub lumina lunii”) și încărcat de semnificații sociale (moonlighting mai înseamnă și a munci „de noapte”, de cele mai multe ori la negru).
Care-i legătura dintre noapte, lună, muncă și 40 de picturi care reprezintă pantofi de damă? Nu trebuie decât să te uiți la tocurile ascuțite, platformele, culorile, imprimeurile leopard și gleznele pe care le îmbracă pantofii pictați de Teodora Bogdan. O să înțelegi că ceea ce ai în fața ochilor nu e doar o expoziție de detalii de modă - ci un subtil comentariu despre muncă sexuală, precariat și feminitate.
(Dacă nu ajungi la NAG, expoziția poate fi vizitată până pe 1 noiembrie.)
Fotografii via Estopia Art Gallery
7. Toxic Two
Galateca, de la ora 19
De ce să mergi? Ca să te amuzi și să cazi pe gânduri în fața unor desene care-ți descriu perfect viața, dacă ai oricât între 20 și 45 de ani (și nu numai.)
Trișez un pic: Galeria Galateca găzduiește nu unul, ci trei vernisaje la Noaptea Albă a Galeriilor. Arta la intrare. Schimbare prezintă cinci lucrări de realitate augmentată (AR), semnate de Miruna Gheordunescu, Sorina Mihalache, Andra Moraru, Claudia Pușcașiu și BuZu. Avem la vânzare perne pentru deșteptare e un performance al artistei Diana Roșca și explorează granița tot mai vagă dintre marketing și artă. Să le vizitați pe toate - dar poate zăboviți un pic în camera de artist a lui Mircea Moroianu, unde niște desene simple, minimaliste, vă invită să reflectați asupra relațiilor.
Am ales expoziția asta din două motive. Unul e strict estetic - îmi plac mesajele relevante, transmise prin mijloace cât mai accesibile. Al doilea, mai important, e cel tematic. Moroianu desenează despre masculinitate toxică, alienare prin tehnologie, parteneri manipulatori, maturizare întârziată, dependență de părinți. Să ridice mâna cine nu se poate regăsi în măcar unul dintre aceste subiecte.
(Expoziția poate fi vizitată până pe 18 octombrie.)
Fotografia principală este un detaliu din afișul evenimentului, realizat de Răzvan Cornici
