Am fost la 7 galerii în Noaptea lor Albă și-am găsit desene de copii, fotografii vechi și capete fără corp (de statuie). Instalații, memorie a orașului, grafică, pictură și sculptură - le-am adus pe toate să ți le arătăm și ție aici.
Galeria Nicodim: O femeie fără secrete - Ecaterina Vrana
Galeria Romniceanu: La Vita e Bella
La Galeria Romniceanu expun tineri artiști cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani. Pentru expoziția de față, copiii au fost invitați să-și picteze lumea. A ieșit un caleidoscop în care încap și Liviu Pop și minionii și Donald Trump și unicornii, plus căței, pisici și alte animăluțe de prin case.
Expoziția de pictură, sub curatoriatul Măriucăi Stanciu, poate fi văzută la Galeria Romniceanu până pe 16 octombrie.
Salonul de Proiecte: Breaking the News & UFOtopia
La Salonul de Proiecte, Dan Perjovschi l-a provocat la joacă pe Cristian Răduță, într-un rar tip de dialog, între artiști din generații diferite. Ce-a ieșit? Tensiune între registre distincte: „pe de o parte, realitatea vieții de zi cu zi, iar pe de altă parte dimensiunea imaginarului presărată cu umor, care survine în momentele de scurtcircuitare a cotidianului.”
Expoziția poate fi văzută la Salonul de Proiecte până pe 29 octombrie.
sandwich: Re-bar, wire-mesh, cross-hatch (Romanian heroes) aka (Mike Nelson at sandwich)
Mike Nelson, reprezentantul Marii Britanii la Bienala de la Veneția din 2011 (cu proiectul I, IMPOSTOR) s-a întors în România. A mai fost aici în 1996, preț de trei luni despre care spune c-au fost o perioadă formativă. Opera lui Mike Nelson se concentrează pe „transformarea structurilor narative în structuri spațiale și pe obiectele care alcătuiesc aceste structuri.” La /sandwich/, instalația lui Mike a copiat și s-a scufundat în spațiul de expunere, și, cu ajutorul obiectelor din zonă, a construit o structură ca o capcană, „care agravează ambiguitatea obiectelor găsite.”
Sector 1: Still Life Made Of Living Things, Istvan Betuker
La Sector 1 poți să vezi artiști clujeni expuși la București. La NAG, am văzut expoziția de pictură a lui Istvan Betuker, al cărui titlu e inspirat de descrierea lui Jean-François Lyotard pentru imaginile pictorului Jacques Monory. Sunt „momente înghețate, dintr-o narațiune mai amplă, al cărei sens va rămâne mereu inaccesibil”, „secvențe izolate și detașate” din întreaga operă picturală a autorului, care s-a rafinat pe parcursul ultimilor ani. Un spectru violet, ceață și nimic clar - emoție ca subiect al unor compoziții ambigue, cu o cromatică „ca o boală stranie”.
Expoziția poate fi văzută până pe 20 octombrie.
TOT: În serie & Muzeul Memoriei
La TOT am văzut un spațiu industrial transformat în spațiu de producție colectivă artistică. L-au invadat mulți tineri artiști, ale căror Serii din domenii și arii diferite, îți creează o imagine foarte vie a scenei artistice bucureștene, cu pictură, grafică, sculptură, proiecții vizuale, o instalație interactivă și muzică. Iar la Muzeul Memoriei, un proiect ARCUB care-și propune să recupereze un secol de memorie a oamenilor orașului, poți să-ți dai telefon ție în viitor și să asculți Bucureștiul de acum 100 de ani.
Expoziția „Muzeul memoriei” poate fi văzută până pe 15 noiembrie la TOT.
