În afara bulei / Rasism

„Nici bătaia nu ne durea cum ne-o durut ceea ce ne-o făcut”. Când criza ne scoate rasismul la lumină

ilustrații de Sorina Vazelina

Publicat pe 8 aprilie 2020

UPDATE 9 aprilie: După ce am scris ieri despre polițistul care a umilit public, pe contul său de Facebook, cinci persoane de etnie romă, presa locală a anunțat că acesta este cercetat disciplinar. 

Ovidiu Doinel Onescu, din orașul Călan, județul Hunedoara, le-a publicat fotografiile și a insinuat că oamenii ar fi spart un supermarket, iar postarea lui s-a viralizat și a atras comentarii care cereau chiar moartea celor cinci. Mirela Boganyi, care se afla printre ei, ne-a spus că, de fapt, căutau mâncarea aruncată în tomberoanele supermarketului. 

„Ca urmare a apariției în spațiul public a postării ne-am sesizat din oficiu,” ne-a spus Bogdan Nițu, comisar-șef al Inspectoratului Județean de Poliție Hunedoara. „Deocamdată cercetarea este în curs, nu vă pot spune ce a încălcat. Colegii de la inspecția internă fac verificările. În funcție de ceea ce constată pot aplica sancțiuni disciplinare prevăzute de statutul polițistului, de la mustrare scrisă până la excluderea din Poliție”. Nițu a mai precizat că acesta este un caz punctual, nu un fenomen. „Nu toți polițiștii postează pe Facebook lucruri care să contravină sub o formă sau alta anumitor norme legale”.

29 martie. E duminică seara și Mirela Boganyi, o femeie de 29 de ani din Călan, județul Hunedoara, caută în niște tomberoane din spatele supermarketului Penny. E acolo cu sora ei și încă cinci vecini – unul dintre ei minor. Găsește câțiva saci mari negri cu mâncare expirată, pe care auzise că angajații o aruncă. „Era varză, erau niște cartofi, legume, dar erau bătucite așa, se vedea că nu mai sunt chiar așa bune, erau cornuri mai tari”. Hrana asta, așa veche cum e, pentru ei e bună. 

La scurtă vreme, vine poliția. Mirela și vecinii ei îi zic ofițerului că poarta era deschisă și că auziseră că și alții luaseră mâncare de acolo din gunoi. Polițistul îi urcă în mașină și îi duce la secție. Sacii cei negri, plini de mâncare bătucită, rămân acolo.

„La secție când am ajuns, zice: «aveți norocul că sunt camere» – și ne-am uitat toți când a spus de camere, că așa ne-am simțit și noi un pic mai în siguranță”, îmi povestește la telefon Mirela Boganyi. „«Că v-aș fi dat eu încă o lecție ca să vă învățați minte să nu mai spargeți»”.

Oamenii din Călan, lângă tomberoanele cu mâncare expirată

După ce le-a deschis dosar penal pentru furt și i-a amendat în baza ordonanței militare, că nu aveau voie să fie pe stradă la acea oră, polițistul i-a dus înapoi în spatele supermarketului. Acolo le-a spus că le face poze pentru reconstituirea momentului, pe care le va posta pe internet, „«să vă fac vedeta orașului și a globului»”, îmi spune Mirela. Deși oamenii l-au rugat să nu îi umilească public, pozele au ajuns la scurt timp pe profilul de Facebook al ofițerului Ovidiu Doinel Onescu, fără ca fețele oamenilor să fie blurate. 

Postarea polițistului Onescu (pe Facebook, fețele oamenilor sunt expuse)

Când l-am contactat, polițistul mi-a spus că oamenii au spart lacătul porții cu o piatră ca să ajungă la tomberoane și că au furat mâncare pe care supermarketul urma să o trimită în camioane la București, să justifice pierderea. „Că așa, fiecare (n.r magazin) poate să mintă: 100 de kile de carne ne-o luăm noi și zicem că s-o stricat”, spune acesta.

„De ce am postat pe Facebook? Că nu mai știm ce măsuri să luăm. Dar ei de ce ne postează pe noi și ne pun? Ei de ce au drepturi și noi n-avem? N-a fost treabă de rasism”, adaugă Onescu.

Postarea a strâns rapid mii de distribuiri, like-uri și comentarii. 

„Din păcate ne așteaptă zile grele și după ce ne va părăsi acest virus”. 

„Ăștia împușcați ca și pe căcați”. 

„Trageți-i în țeapă, bun era acum Vlad Țepeș”. 

Sunt doar trei dintre miile de comentarii în care curge ura. 

„Nici bătaia nu ne durea cum ne-o durut ceea ce ne-o făcut”, descrie Mirela umilința prin care a trecut.

Mirela Bogany e lucrătoare sexuală de zece ani, iar de când cu pandemia a rămas fără nicio sursă de venit. „Cum să mă duc să mă prostituez, dacă iau vreun virus de la careva și umplu atâta lume?”. Are o fiică de 14 ani, care e în grija bunicilor, iar de-a lungul timpului, când cineva i-a dat o șansă, și-a câștigat existența și altfel. „Am martori, am lucrat la babe, în Italia, am mai lucrat la restaurante aici, în România, mai mergeam cu ziua ba la lucru în sate la oameni, ba la curățenie la femei, ba la cules de afine, la un italian, la Orăștie”.

Dar nimănui nu-i pasă ce eforturi a făcut ca să supraviețuiască. Acum lumea strigă după ea pe stradă: „«Ce-ați vrut, să spargeți Penny, țiganilor?». Afară, în față la bloc, și toată lumea care ne vede numai se râde de noi.” 

***

Episodul din Călan e doar unul din lungul serial al rasismului care a explodat în spațiul public din România odată cu pandemia. Întoarcerea în țară a multor români, printre care și romi, a generat declarații rasiste din partea autorităților, articole jignitoare în presă, postări care instigă la ură, viralizate în rețelele sociale.  

Prefectul de Timiș, Liliana Oneț, a declarat că o elevă care s-a infectat coronavirus „putea să fie pozitivă și din alt mediu, nu numai de la școală. Înțeleg că este tot dintr-o familie de romi.” Primarul Timișoarei, Nicolae Robu, i-a avertizat pe cetățeni: „Păziți-vă, oameni buni!”. Deși nu a folosit explicit cuvântul „romi”, Robu a atras atenția că „Au existat diverse grupuri de infractori care au furat şi au înşelat în fel şi chip prin diverse ţări. Ne-au făcut şi o imagine foarte negativă, nouă românilor”. Un angajat al Aeroportului Otopeni a postat un video în care îi insultă împreună cu un coleg, pe romii care vin din Londra: „Aoleu, uitați, bă, galacticii!”/ „Bă, ce put ăștia!”. 

În presă și în rețelele sociale, romii au fost învinovățiți că s-au întors în țară la familiile și copiii lor, batjocoriți, ironizați, comparați cu ciorile. În cazul focarului de coronavirus din Țăndărei, o parte a opiniei publice a pus pe baza etniei faptul că oamenii nu au respectat izolarea, deși atâția oameni cu pielea albă au încălcat regulile în această perioada.

Consiliul Europei estimează că în România sunt aproximativ 2 milioane de persoane de etnie romă, adică 8,32% din populație. Potrivit unui studiu IRES din 2019,  72% dintre cetățeni nu au încredere în romi. 

Cum au ajuns romii să fie țapii ispășitori în această perioadă de criză? De ce a crescut nivelul urii de când a început pandemia? Am stat de vorbă cu activistele rome Nicoleta Bițu, care în prezent lucrează la un ONG pentru drepturile omului în Londra, și cu Cristiana Grigore, cercetătoare la Columbia University, New York, fondatoare Roma People’s Project.

De ce explodează rasismul acum


Nicoleta Bițu: Reacțiile rasiste de acasă sunt pentru că: 1. Lumea are acum prea mult timp să stea pe social media și 2. Întotdeauna în perioade de criză a trebuit să-ți verși supărarea și ura pe cineva. Și cine este cel care te provoacă cel mai tare? Cel pe care nu-l cunoști sau cel pe care nu-l suporți. Și ar mai fi un motiv. În cultura românească nu există o istorie a dialogului. În România nu există spații publice în care să ai o discuție decentă, dacă se poate, între oameni cu păreri diferite. Eu aș sta de vorbă cu cei de la Noua Dreaptă despre ce gândesc eu și ce gândesc ei. Dacă nu discuți aceste lucruri în niște spații organizate, dai naștere la ceea ce s-a întâmplat în Ungaria cu Jobbik –  mișcări underground rasiste de extremă-dreapta, super naziste, pentru că neexistând spațiile astea, oamenii își exprimă opiniile în medii non-formale în care toată lumea e de acord cu tine și nimeni nu te contrazice.

Nicoleta Bițu, activistă romă

Cristiana Grigore: Înainte să devină mai extins virusul, unul dintre primele cazuri din New York a fost într-o comunitate evreiască. Și din câte am înțeles, una sau mai multe sinagogi au avut bodyguarzi de teamă să nu fie atacate. Apoi, au fost chinezi care sunt în SUA de generații și care săptămânile astea au fost atacați, iar asta arată faptul că situațiile de panică activează o parte primitivă din creierul nostru. Dar acest virus nu ține cont de grupul etnic sau de clasa socială. Îl au și romii, îl  are și Tom Hanks. 

O altă chestie care e importantă de marcat e că există o lipsă de cunoaștere generală vizavi de cum se transmite și ce anume ne pune în pericol. Și atunci este această paranoia colectivă care e de înțeles într-o oarecare măsură. Dar lucrurile de care ne ferim au mult mai mult de-a face cu propriile noastre prejudecăți și cunoștințe, decât cu faptele. 

Boala nu discriminează

Nicoleta Bițu: Pentru mine, această perioadă de criză este iarăși expresia faptului că, oricât am încerca noi (n.r romii), să fim români, la sfârșitul zilei tot nu suntem – români în sensul de aparținători la această națiune. Ai senzația că ești un străin în permanență. Oricât ai face și orice ai face și oricum ai face, la sfârșitul zilei ești tot un țigan, un străin pentru societatea românească. 

Nu spun că romii sunt oamenii perfecți – departe de mine acest lucru, le avem și noi pe ale noastre – dar cumva în situații din astea sensibile și extreme, lumea tinde să exprime ce nu exprimă în situații normale. E trist pentru că în loc ca această criză să cultive solidaritatea dintre oameni (s-a cultivat în România un pic, dar numai la anumite grupuri și clase sociale), lumea nu își dă seama că boala nu discriminează. Vine oriunde și în orice condiții, chiar dacă ești român, bogat, țigan sau sărac.

Cristiana Grigore: Ce e interesant pentru mine să văd zilele astea e un tip de frică, o lipsă de control la oameni care de obicei au o viață foarte confortabilă, cu privire la lucruri pe care oamenii care aparțin minorităților sau care sunt vulnerabili le experimentează în viața de zi cu zi.  Și cred că cel mai potrivit în această criză ar fi să spunem: vai, așa e să nu știi, să fii expus la lucruri care îți pun viața în pericol. 

Romii invizibili

Nicoleta Bițu: Nu a contat (n. r.pentru societatea românească) că tipul care s-a dus călare pe cal la maternitate la soția lui era rom, pentru că ce este valoare, ne-o asumăm, ce nu este valoare, zicem că nu e al nostru. Eu cred că e o chestie de psihoterapie pentru națiunea română, pentru că sunt multe chestii nediscutate în istoria națiunii române, care nu s-au împăcat istoric. Suntem mulți care suntem cetățeni chiar model, dar suntem invizibili, nu existăm. Pentru că ori suntem super valori, facem ceva extraordinar și atunci wow, ăștia sunt ai noștri, ori suntem cei mai mizerabili. 

Și când ești cel mai mizerabil, sunt două posibilități: ori ești paternalizat, ai nevoie de ajutor – vai, săracul, ori ești trimis în deșert, cum a zis Cioroianu (n.r fost ministru de Externe al României, care în 2007 a declarat cu privire la romi: „mă gândeam dacă nu cumva am putea cumpăra un teren din deșertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care ne fac de râs”). 

Cristiana Grigore: Eu nu am fost conștientă până să vorbim acum de faptul că majoritatea celor de care viața noastră depinde într-o situație de criză de genul ăsta în România sunt romii. Nici eu, care sunt de origine romă și care lucrez pe subiectul ăsta, iar mama mea a fost femeie de serviciu, nu m-am gândit la lucrul ăsta prin prisma asta. E incredibil. În SUA sunt numiți essential workers (lucrători cheie). 

Cristiana Grigore, activistă romă

Să te simți străin

Nicoleta Bițu: În această perioadă, am senzația că sunt străină. Senzația asta am avut-o de mai multe ori pe parcursul vieții mele și, sinceră să fiu, am apărat țara asta toată viața mea – mi-am dat seama mai târziu cât de patrioată am fost. Mi-am apărat țara prin activismul pe care l-am făcut. Și continui să fac asta. Când ai senzația de străină, îți dai seama că nu ești ridicat la categoria de om. Pentru unii dintre oamenii cu putere, și nu doar pentru cei cu putere, suntem non-oameni. 

Cristiana Grigore: Stigma e, de fapt, foarte impersonală. În sensul în care dacă acum câteva săptămâni te înțelegeai foarte bine cu un grup de oameni, dar în media sunt văzuți acum colectiv ca transmițători de ceva care îți pune viața în pericol, ajungi imediat să te distanțezi de ei. Asta face partea primitivă din creierul nostru, gândește în termeni foarte simpli, foarte generali și chestiile astea de drepturile omului, de empatie ajung să se risipească ca roua după un soare puternic. Dar exact în momentele astea e foarte important ca ele să existe. Cu cât gândim mai rațional și mai la rece, cu atât avem mai multe șanse de supraviețuire, de fapt. 

Prejudecăți și solidaritate

Cristiana Grigore: În fazele următoare, cred că e important ca prejudecățile umane, exacerbate de atitudini rasiste și subiective să fie înlocuite de fapte. Romii sunt în multe cazuri mult mai mobili, dar ăsta e și cazul unor oameni de afaceri care lucrează în zece țări și care merg dintr-o țară în alta. A fi infectat cu virusul nu are legătură cu igiena. De asta vedem oameni super celebri, cu case mari și cu tot accesul la spații curate care sunt infectați. Sunt sigură că unii români zic că sigur romii se îmbolnăvesc că nu se spală suficient, dar nu e adevărat. Sigur că în momentul în care înțelegem cum funcționează transmiterea, a dezinfecta contează foarte mult. 

Distanțarea socială nu înseamnă că trebuie să-i tratezi inuman pe ceilalți pentru că ai justificarea faptului că te îmbolnăvesc dacă vin prea aproape de tine. Distanțarea nu trebuie să ducă la respingere și la a-i trata pe alții inuman în funcție de rasă de clasă socială.

Nu mă aștept ca în situația asta oamenii să fie foarte înțelegători, de fapt mă aștept să fie și mai rău, la situații iraționale care n-au niciun sens. Pentru că prejudecățile față de romi sau de alte comunități stigmatizate sunt foarte adânci, iar dacă aceste prejudecăți sunt deja formate e foarte greu să îi educi pe oameni când sunt speriați. 

Ce diferențe face puterea 

Cristiana Grigore: De fapt, multe dintre lucrurile de care îi acuzăm pe romi sau oamenii în situații vulnerabile sunt chestii pe care oamenii cu foarte mare putere le fac. Vezi nivelul de criminalitate și corupția – oamenii care au deja bani și putere fac lucrurile astea într-o măsură mult mai mare. De fapt, ceea ce se întâmplă cu romii sau cu alte grupuri vulnerabile este proiecția. Că poți să zici orice, că ei nu au putere să riposteze. Îmi amintesc un caz când am vizitat o comunitate de romi într-un sat vecin, când am început să vorbesc despre identitatea mea romă și am vrut să înțeleg mai multe, în care romii respectivi erau atât de conștienți de modul în care erau priviți social și îmi amintesc că mi se rupea sufletul când mă rugau să mă duc la ei acasă să văd că țin curat. Sau îmi ziceau: poți să bei apă din cana noastră, că e curată. 

Cred că la nivel global, China o să fie țapul ispășitor pentru o perioadă, cu toate că nu cred că o să fie așa cum sunt romii în România, pentru că ei au mai multe resurse, e o țară incredibil de mare, avem nevoie să facem chestii cu ei, au mai mult capital social și economic decât au romii. 

Cred că în această perioadă, liderii au un rol major. Contează enorm ce spun primarii comunităților și liderii de opinie, pentru că oamenii se așteaptă la ghidare, pentru că nu mai au control și caută direcții. 

Sunt unii lideri care fac tot felul de gafe, inclusiv în SUA, au fost senatori sau preoți care au făcut mișto de virus. Pe de altă parte, sunt lideri care spun lucrurile așa cum sunt –- cu responsabilitate, dar și cu compasiune. De exemplu, guvernatorul New York-ului, Cuomo, a spus ceva foarte mișto într-o conferință de presă, vizavi de oamenii în vârstă care sunt cei mai vulnerabili acum – medicii au fost forțați să aleagă cine să trăiască  și cine nu. Cuomo a spus: mama mea nu poate fi sacrificată și nici mama ta nu poate fi. 

Ce lecții putem învăța din această criză

Nicoleta Bițu:  Se pare că oamenii au uitat lecția celui de-Al Doilea Război Mondial foarte repede, deși au trecut numai 50-60 de ani. Ce să învățăm? Să învățăm că viața e foarte fragilă și că azi putem fi și mâine dispărea. În momente ca astea trebuie să reflectăm și să ne dăm seama că toți suntem oameni, indiferent ce ne spun ceilalți că sunt țiganii sau nu. Și că unii reacționăm diferit la perioade de criză. Unele culturi sunt altfel, sunt multe locuri în care oamenii spun: pe noi nu ne atinge, noi suntem invincibili, sunt reacții diferite la criza asta cu virusul, individuale sau colective.  

Cristiana Grigore: Trebuie să învățăm cum să gestionăm chestia asta fără să ne rănim pe noi și fără să îi rănim pe alții, pentru că nu o să ne întoarcem chiar la aceeași realitate, dar lucrurile o să se întoarcă la normal. Cum ne rănim pe noi înșine discriminând? În momentul în care respingem pe cineva, nu e o experiență plăcută și confortabilă, e o experiență foarte stresantă pentru corpul nostru și pentru bunăstarea noastră generală. 

Suntem ființe sociale și dacă ne afectăm relațiile sociale devenim din ce în  ce mai izolați. Și asta nu e bine pentru sănătatea noastră, pentru progres, pentru dezvoltare, nu e nici măcar bine pentru supraviețuire pe termen lung. Te poate proteja într-o anumită măsură pe termen scurt. Dar trăim într-o societate unde majoritatea dintre noi nu suntem sustenabili fără ceilalți. Și cu cât excludem mai mult un grup de persoane, cu atât ei ajung să facă lucruri care automat te vor răni, forțați de mecanismul de apărare, iar criminalitatea va crește. Și asta e valabil dincolo de etnie. Poți să iei o familie regală, să îi iei toate resursele și va face aceleași lucruri ca să supraviețuiască. 

Dacă e ceva ce putem face în situația asta este în comunitățile sărace să ne asigurăm că au condițiile necesare să nu se îmbolnăvească mai tare. Să aibă apă, săpun, dezinfectant, mâncare, pentru că dacă ei sunt bine și noi o să fim bine. 

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK