Când lucrezi ca jurnalist la departamentul de cultură al unui ziar românesc (în redacțiile unde supraviețuiește relicva asta), poți avea impresia că ți se face un favor. Subiectele tale, atunci când nu e vorba de mari valori și monști sacri ori de vreun artist român în proximitatea unui premiu, sunt expediate condescendent. ”Cultura nu vinde”, ”cultura nu ține de foame”, ”cultura nu interesează pe nimeni” sunt unele din cele mai îndrăgite hituri care se aud din boxele managerilor, ca din difuzoarele cu care Coreea de Sud își exasperează jumătatea de nord. În aceeași logică, bugetul Ministerului Culturii a atins în 2016 pragul de 0,1 din PIB și, ca și când procentul n-ar fi fost de-ajuns în modestia lui, felul în care sunt cheltuiți banii e adesea cel puțin discutabil. Așa se face că, în afara câtorva orașe mari, unde viața culturală (încă mai) mișcă, în cea mai mare parte a țării, din orășele până în sate, se întinde vidul.
De cealaltă parte a baricadei, se aude corul celor pentru care cultura nu se scrie decât cu ”C” mare și doar de către mari oameni. ”Cum să vă spun, noi suntem elitele,” mi-a zis la un moment dat singurul om de cultură dintr-un orășel românesc. ”Cultura e mai importantă decât sănătatea,” se avântase cineva de curând la o dezbatere, de la care lipseau însă combatanții.
Cum Scena9 și-a luat avânt să cartografieze tocmai zonele culturale, mi s-a părut legitim să înțelegem dacă și la ce-o fi bună cultura. I-am invitat la discuții pe Vlad Ursulean, jurnalist și fondator al Casei Jurnalistului, și pe Constantin Vică, cercetător la Centrul de Etică Aplicată al Universității București.
Prin podcasturile Scena9, vom provoca discuții între oameni cu păreri și viziuni cât mai diferite, pornind de realitatea culturală și socială imediată. Dacă aveți propuneri de teme și invitați, le aștept la andra@scena9.ro.
Efecte sonore, muzică și montaj de Cosmin Postolache
Foto: Vlad Ursulean, în articolul ”Sălbaticul din Brad”, un text despre agonia vieții culturale într-un oraș de provincie
