O lucrare monumentală pe bani publici, gândită ca un simbol al Unirii celor trei principate de la 1918, a dispărut în China, a fost sechestrată în Portul Constanța, apoi abandonată în curtea sculptorului care a creat-o, la sute de kilometri distanță față de orașul unde trebuia să fie amplasată. Aventura monumentului realizat de Florin Codre e „condimentată” cu o sesizare penală a Curții de Conturi, două dosare la DNA, mai multe procese, un lac secat și o cheltuială de peste 10.000.000 de lei din bugetul de stat.

O frânghie de marmură stă întinsă, în bucăți, în soarele blând de primăvară, captivă între niște scânduri de lemn înnegrit de ploaie. Iarba s-a urcat printre firele albe, tot mai mare, gata să inunde blocurile a câte 25 de tone fiecare. O Dacie 1310 albastră, un tractor şi câţiva câini supăraţi ţin de urât celui mai aşteptat monument din România. Frânghia ar fi trebuit să se ridice spre cer la Arad încă de acum patru ani, dar zace în comuna Chiselet din judeţul Călăraşi. Şi va mai rămâne ceva vreme acolo.

Avem deja o tradiţie din a termina greu şantiere uşoare. Pentru o groapă banală, care a devenit pasaj subteran de câţiva metri la ieşirea din Bucureşti, am avut nevoie de doi ani. O autostradă pe cel mai simplu teren din lume, câmpie întinsă între Capitală şi Constanţa, a fost gata după mai bine de două decenii. Dar Monumentul de la Arad al Marii Uniri, realizat de sculptorul Florin Codre, bate toate recordurile.

Ideea ridicării unui astfel de ansamblu în orașul de la granița cu Ungaria a apărut în 1920, la iniţiativa omului politic Vasile Goldiş. Unirea tuturor românilor a fost dusă la bun sfârșit la Alba Iulia, dar a fost pregătită la Arad, unde a funcționat din noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central. „Populaţia Aradului şi centrele culturale şi bisericeşti din Transilvania şi restul ţării au donat timp de două decenii sume importante de bani pentru acest scop”, arată Asociaţia pentru Amplasarea Monumentului Marii Uniri. Organizația din urmă a fost înfiinţată în 2003, pentru a relua demersurile interbelice  de construire a unui monument, oprite odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Dacă, inițial, conflagraţia mondială a încurcat lucrurile, acum, pe timp de pace, ansamblul a fost tărăgănat nu de bombe sau raiduri aeriene, ci de deciziile luate de autorul monumentului și de funcționari ai Ministerului Culturii. Sculptorul Florin Codre a câștigat în 2007 concursul organizat de instituția centrală pentru realizarea Monumentului Marii Uniri de la 1918, ce urma să fie amplasat la Arad. Florin Codre este, printre altele, autorul statuii ecvestre a lui Carol I din fața Palatului Regal din București, dar și al primului film românesc realizat din fonduri private după 1989, Șobolanii roșii. Artistul a fost membru al Partidului România Mare și chiar a candidat din partea PRM pentru Senat, în 2004. Zece ani mai târziu, Senatul l-a numit membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român, de data asta din partea Partidului Social Democrat.

Florin Codre este pasionat de cai, deținând mai multe exemplare cu care participă la competiții naționale și internaționale. Ar fi trebuit să realizeze și statuia ecvestră a lui Ferdinand I, tot în Capitală, după un concurs câștigat în 2009. Dar acest proiect a fost amânat de mai multe ori

Am încercat să descâlcim firele acestei afaceri controversate, despre care presa de la noi a scris deja atât de multe articole din 2007 până azi, încât ar putea clădi, din coli A4 puse una peste alta, o Coloană a Infinitului Absurd din România.

Cea mai stăruitoare întrebare cu privire la ansamblul realizat de Florin Codre a fost, timp de mai mulți ani, dacă monumentul, pentru care Ministerul Culturii a plătit 10 milioane de lei, chiar există. Lucrarea trebuia inaugurată în 2012, dar scuptorul nu a respectat termenul, invocând diverse probleme, mai întâi la realizarea sa, apoi la aducerea în țară din China. În 2013, autoritățile au declarat pierdut nu doar monumentul, ci și pe sculptor. Prin 2014, artistul, care locuiește și în Franța, a reapărut, dar a afirmat că opera sa este blocată în Portul Constanţa și a cerut statului încă 100.000 de euro pentru a plăti transportul şi vama. Kelemen Hunor, pe atunci ministru al Culturii, se arăta sceptic și susținea că „pe mine personal Florin Codre nu m-a convins că monumentul există în realitate”.  Anul trecut, sculptorul a anunțat în sfârșit că blocurile de marmură albă sunt la el în curte. Dar nimeni nu l-a crezut. Jurnaliștii din Arad se întreabă și acum dacă Marea Unire se află cu adevărat printre noi.

Întortocheatul drum spre țară

Monumentul există, într-adevăr, în curtea casei din Chiselet a lui Florin Codre. Luna trecută, am găsit-o întinsă în iarbă, ca o balenă eșuată la mal. „Toată lucrarea e la mine de 6-7 luni, dar primul bloc de marmură a ajuns de un an”, ne-a declarat sculptorul. Cum s-a ajuns la această harababură de marmură? Florin Codre a fost cel care a avut ideea de a realiza monumentul în China, ca să iasă mai ieftin. Până la urmă, a ieșit mai scump. 

„Ministerul Culturii a organizat un concurs unde au participat sculptorii importanți din România și eu am câștigat. Am făcut un contract cu Ministerul și m-am apucat rapid de lucru. Am vrut să fac o coloană în marmură de 30 de metri, dar am făcut socotelile cu carierele de aici din România și ar fi costat vreo 6 milioane de euro numai marmura. Am tot diminuat până am intrat în cele 2,5 milioane de euro (10 milioane de lei – n.r) alocate de Minister și am ajuns la 18 metri de coloană, iar cu piedestal 24 de metri. Apoi am decis să fac lucrarea în China, pentru că acolo costa jumătate. Dacă continuam în România, ieșea de 12 metri”, ne-a explicat Florin Codre varianta sa de lucru.

Decizia de a merge în China a luat-o singur, a precizat artistul, „nu am cerut aprobarea de la nimeni, că nu trebuia să cer această aprobare”. Ar fi anunțat totuși Ministerul Culturii, care i-ar fi spus că poate să o facă unde vrea. „De altfel, în contract nu scrie unde să realizez lucrarea, ci doar că trebuie să o fac. Că în China, pe Marte, în Rusia, nu contează. M-am apucat de treabă și după 8 luni - un an de zile, am terminat prima etapă cu niște rezerve de bani de la mine, ca să meargă lucrurile repede”, ne-a povestit Florin Codre. Cei 10.000.000 de lei pe care i-a primit pentru monument, conform contractului inițial, au venit progresiv, în etape, între 2008 și 2010. Dar artistul afirmă că aceste eșalonări l-au încurcat. „Am evoluat foarte repede în prima fază. Apoi m-am prezentat cu documentația la Minister pentru a primi fondurile necesare. Nu s-a uitat nimeni la documentație, era ministru atunci domnul Paleologu, care a întrerupt finanțarea”, a povestit sculptorul de 73 de ani.

Teodor Paleologu, ministru al Culturii între 2008 și 2009, a replicat că sculptorul are o abordare copilărească. „Ministrul nu dă banii aiurea, după cum îi trece lui prin cap. Nu mai țin minte detalii, dar e vorba de un monument de for public, pentru care există o comisie în cadrul Ministerului Culturii. La acea dată, era compusă din oameni foarte serioși. Domnul Codre are o viziune copilărească. A vehicula ideea că un ministru dă bani dintr-o parte în alta după cum îl taie capul e o copilărie”, a declarat fostul ministru pentru Scena9.

Sculptorul mai invocă un obstacol care l-ar fi împiedicat să predea monumentul la timp. O altă instituție a statului, ANAF, i-a blocat conturile, pentru plata TVA la contractul prin care a încasat cele 10 milioane de lei (aproximativ 2,5 milioane de euro). Concret, în 2011, Agenția Națională de Administrare Fiscală a introdus o reglementare privind achitarea retroactivă a TVA-ului pentru drepturile de autor încasate de artişti, jurnalişti, pictori, scriitori etc. în valoare mai mare de 35.000 de euro anual. „Am dat în judecată ANAF, dar a fost un proces fără motiv, care a durat doi ani, timp în care totul a fost blocat. Am câștigat până la urmă”, a precizat artistul.

În China, sculptorul închiriase un șantier, „că vorbim de blocuri de 25 de tone”. Florin Codre susţine că, din cauza acelui blocaj fiscal,  nu ar mai avut cum să achite datoriile sale către chinezi, așa încât aceștia ar fi pus buldozerele și ar fi aruncat blocurile de marmură sculptată în câmp. „A trebuit să  iau de la capăt lucrarea, pentru că din ce au aruncat chinezii, am recuperat blocurile care nu au fost începute, că celelalte s-au pierdut”. Florin Codre pare să fie urmărit de ghinion, dacă e să-i ascultăm povestea. „Când am terminat, am montat monumentul acolo în China, să vedem cum a ieşit, dar ultimul tronson a căzut și s-a rupt o bucată. Am mers iar în carieră după marmură. Dar accidentele astea sunt firești”, a susținut artistul, care a afirmat că a făcut sacrificii personale pentru ca acest monument să se ridice la înălţimea celor 24 de metri ai săi.

Florin Codre susţine că a optat să ducă monumentul la el acasă pentru că Ministerul Culturii şi Primăria din Arad nu s-au înţeles cu privire la locul unde să fie transportate inițial cele șase blocuri de câte 25 de tone fiecare. „Eu, prima dată, am trimis lucrarea direct la Arad, că așa mi-a spus Ministerul Culturii. Dar cei de acolo nu au vrut să o primească. Îi costa 6.000 de euro să ducă lucrarea din portul Constanța. Aradul nu voia să primească monumentul, Ministerul nu voia să îl primească, așa că l-am trimis pe adresa mea”, a explicat Florin Codre. Dar, pentru că l-a preluat pe persoană fizică, a menționat acesta, costurile de transport din China până în România, plus taxele vamale ar fi ajuns în final la peste 100.000 de euro.

Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, a explicat pentru Scena9 că nu putea să primească lucrarea direct de la artist, pentru că nu exista nici o relaţie legală între Primărie și Florin Codre. „Noi nu puteam primi monumentul, așa cum voia Codre, pentru că nu era treaba noastră. Lucrarea este proprietatea Ministerului Culturii, nicidecum a noastră, nici a lui Codre”, a precizat Gheorghe Falcă. Pentru ca lucrarea să ajungă la Arad, ar fi trebuit întâi preluată la Bucureşti, care apoi ar fi încheiat un protocol de transport cu Primăria. Or, protocolul a fost încheiat abia anul acesta, când s-a încheiat litigiul dintre Ministerul Culturii și Florin Codre.

Oriunde, numai să fie mai repede

Monumentul Marii Uniri de la Arad nu e alcătuit doar din fire împletite de marmură, „simbolizând o convergență a celor trei provincii românești”, ci şi din iţele mai multor procese şi dosarele penale. Florin Codre, care nu a predat monumentul în 2012 așa cum se angajase prin contract, a fost dat în judecată de Ministerul Culturii un an mai târziu. Daniel Barbu, ministrul în mandatul căruia instituţia l-a chemat în instanță pe sculptor, ne-a explicat că demersul a fost unul firesc. „Nu a fost cine știe ce tehnicalitate. Pur și simplu nu a produs monumentul, deși a primit un avans consistent. Iar în 2013, erau deja mulți ani de când trebuia adus, nu era a doua zi. Sigur că ai respect pentru un artist, nu vrei să îl presezi, dar fiind vorba de bani publici, nu puteam altfel”, a precizat Daniel Barbu pentru Scena9.

Ministerul Culturii a câştigat în aprilie definitiv procesul cu Florin Codre, după trei ani de judecată. Instanţa a decis că sculptorul trebuie să predea monumentul la Arad, pe cheltuiala proprie. S-a ajuns la o decizie judecătorească și pentru că, la un moment dat, artistul ceruse încă 100.000 de euro, pentru transportul din China în România, plus taxele vamale la intrarea în ţară. Deși acest lucru nu era prevăzut în contract, a recunoscut chiar Florin Codre. „Din cauza greșelilor lor, a amânărilor repetate în a aloca banii pentru lucrare și pentru că mi-au blocat conturile, a apărut această pagubă”, susține sculptorul, care a precizat că până la urmă se va supune hotărârii definitive. „Eu acum trebuie să duc lucrarea la Arad şi să o montez, dar nu pot să estimez când va fi gata Monumentul Unirii la Arad”.

„Există şi riscul major de accidente ca urmare a aglomerărilor şi fenomenelor meteo specifice iernii.”

Pentru că este totuşi vorba de un monument al unirii românilor din Ardeal cu Vechiul Regat, arădenii nu puteau lăsa doar instituţiile de la Bucureşti să se încurce în această coloană fără sfârşit de probleme. În aprilie 2016, la patru ani după ce lucrarea trebuia să existe deja în oraș, 16 asociații s-au gândit să se unească împotriva montării ansamblului pe lacul Pădurice, amplasamentul propus de autorităţi, și au trimis o scrisoare deschisă către primarul Aradului. Asociațiile au invocat că zona este lipsită de vizibilitate, accesul la operă fiind limitat de trei podețe înguste. Pe deasupra, „există şi riscul major de accidente ca urmare a aglomerărilor şi fenomenelor meteo specifice iernii”. Costurile lucrărilor de realizare şi întreţinere sunt, potrivit acestor organizații, considerabil mai ridicate decât la o amplasare pe uscat și, în plus, așezarea Unirii pe lac ar face „imposibilă organizarea şi desfăşurarea ceremonialelor specifice marilor sărbători: depuneri de coroane, adunări populare şi discursuri, slujbe religioase”, se arată în scrisoarea deschisă. Apoi, a fost creată inclusiv o petiție on line împotriva montării monumentului pe lacul Pădurice.

De cealaltă parte, Gheorghe Falcă, primarul Aradului, a precizat că monumentul va fi amplasat pe lac, decizia nemaiputând fi schimbată. „Amplasamentul actual a fost votat de Consiliul Local încă din 2007, noi pentru asta ne-am pregătit, nu putem modifica cum vrem noi. Primăria are ca obligație să sece lacul respectiv și să amenajeze amplasamentul, iar responsabilitatea pentru montare este a lui Florin Codre, pentru că așa este prevăzut în contract”, a declarat Gheorghe Falcă pentru Scena9. Și Ministerul Culturii ne-a confirmat că, din punct de vedere al autorităților, „nu sunt dispute și s-a stabilit amplasamentul”.

Anchetă fără făptași

La București, problemele celor din Ministerul Culturii și ale lui Florin Codre nu s-au încheiat încă. Curtea de Conturi a sesizat în 2014 procurorii anticorupţie cu privire la monumentul Marii Uniri. Sesizarea penală s-a făcut după un control care a arătat că cele 10.000.000 lei, „reprezentând sume achitate în avans unui artist plastic, în perioada 2008-2010”, au fost plătite fără „documente justificative legal întocmite, iar procesele verbale de recepție preliminară prezintă indicii că au fost semnate formal, fără prezența membrilor comisiei la locul în care se afla lucrarea”. Dosarul se află încă la DNA, iar ancheta nu pare să avanseze. Reprezentanții Curții de Conturi ne-au declarat că nu au primit încă nici un răspuns cu privire la modul în care procurorii au rezolvat acest caz. Și nici nu avea cum să existe un asemenea răspuns, pentru că după doi ani, dosarul este încă într-un stadiu incipient, după cum ne-a comunicat Direcția Națională Anticorupție. Practic, procurorii încă cercetează fapta, nefiind identificat nici un autor pentru toată această încurcătură care a făcut ca 150 de tone de marmură plătită de statul român cu 2,5 milioane de euro să fie abandonate într-o fermă din sudul țării.

Totuși, Ministerul Culturii ne-a precizat într-un răspuns oficial că mai există un dosar penal la DNA, constituit în urma unei plângeri depuse de instituţie împotriva lui Florin Codre, dar şi a foştilor funcţionari publici Monica Morariu şi Dan Nicolae, şi a fostului secretar de stat Vasile Timiş, pentru modul în care au gestionat această afacere.

Epopeea Marii Uniri, începută în 2003 și care ar fi trebuit să se încheie în 2012, continuă așadar. Primarul Gheorghe Falcă ne-a declarat că ansamblul va fi inaugurat pe 1 decembrie 2017. Sau nu.