În Selfless (publicată în română la editura Vellant în traducerea Ramonei Lie) profesorul universitar Brian Lowery prezintă o teorie provocatoare, argumentând că nu există un sine esențial, ci că suntem creațiile interacțiunilor noastre și că la rândul nostru îi influențăm pe cei cu care interacționăm. Astfel sinele nostru este o construcție de relații și interacțiuni, constrâns și totuși în căutarea sentimentului de libertate. Această tensiune, nevoia de a exista într-un mod coerent și dorința de a face și de a fi orice dorim în orice moment, definește în mare parte ceea ce înseamnă să fii om. Lowery explorează, prin argumente documentate, ce înseamnă asta pentru societățile noastre, relațiile noastre de grup și cele între indivizii, dar și pentru psihologia noastră.
Brian Lowery, PhD, este profesor de comportament organizațional în cadrul Stanford University’s Graduate School of Business. Munca sa de cercetare a fost publicate în cele mai importante publicații academice din lume și a fost diseminată în Washington Post, GQ, Psychology Today, Pacific Standard, Quartz și the Huffington Post. Munca lui de cercetare are două direcții majore: prima este să examineze modul în care oamenii înțeleg inegalitatea și cum această înțelegere le afectează atitudinea și comportamentul. A doua este să examineze consecințele realității că alții ne modelează pe noi și noi pe ei. De aici pornesc probleme despre natura identităților rasiale, dar nu numai.
SELFLESS. De ce „tu” ești o construcție socială
Relațiile apropiate ne dau rădăcini. Aceste relații au un caracter fizic; îi vedem și îi atingem pe acești oameni. Ne cunoaștem familia și prietenii apropiați, precum și pe unii dușmani, în mod direct, visceral. Simpla prezență a unor membri ai familiei poate provoca bucurie sau durere. Oamenii pot vorbi despre o cameră care poartă mirosul partenerului lor, despre cum arată mersul partenerului și despre senzația îmbrățișării lor. Pentru alții, poate că un anumit parfum sau apă de colonie declanșează amintiri ale unui părinte neglijent sau abuziv. În cartea Mommie Dearest, în care Christina Crawford povestește despre copilăria ei abuzivă, ea ne relatează cum simpla vedere a unor umerașe de sârmă în dulap o aduceau pe mama ei, actrița Joan Crawford, în pragul furiei. Mama lui Joan, bunica Christinei, a lucrat ani de zile la o curățătorie chimică, iar Christina se gândește că umerașele de sârmă îi aminteau mamei sale de sărăcia de odinioară. Într o scenă emblematică și frecvent menționată, din versiunea cinematografică a cărții, Joan își trage fiica mică din pat și o bate cu un umeraș de sârmă în timp ce strigă „Gata cu umerașele de sârmă!“
La bine sau la rău, îi cunoaștem atât de intim pe acești oameni, deoarece ei ne modelează experiența noastră despre lume. Ei joacă un rol important în definirea a ceea ce suntem. Este ușor de înțeles puterea acestor tipuri de relații, dar aceste tipuri de relații apropiate nu sunt singurele care ne definesc. Suntem membri ai unor grupuri etnice, cetățeni ai unor națiuni, fani ai unor echipe, absolvenți ai unor universități. Relațiile cu aceste grupuri ne definesc.
Lumile sociale în care trăim sunt incredibil de complexe. Grupurile ne ajută să domolim această complexitate. Când întâlnesc pe cineva nou, nu întâlnesc un individ unic despre care nu știu nimic. Întâlnesc un membru al unei multitudini de grupuri pe care le cunosc deja. Să presupunem că ești la un bar și stai lângă cineva. Faptul că acea persoană este bărbat sau femeie, că face parte din grupul tău rasial sau nu, că pare bătrână sau tânără, bogată sau săracă va afecta mai mult ca sigur modul în care vei interacționa cu persoana respectivă. De fapt, percepția ta cu privire la apartenența ei la un anumit grup va influența probabil dacă vei vorbi sau nu cu ea.
Identitățile sociale sunt legate de sau declanșează unele dintre cele mai incurabile probleme sociale cu care ne confruntăm în prezent, cum ar fi inegalitatea economică, rasismul, sexismul, polarizarea politică și xenofobia, pentru a numi doar câteva. Unele persoane – adesea membri ai unor grupuri puternice, din motive pe care le vom explora – sugerează că putem aborda aceste probleme prin simpla ignorare sau negare a importanței identităților sociale. Judecătorul John Roberts de la Curtea Supremă a scris: „Modul în care se poate pune capăt discriminării rasiale este să nu mai discriminăm pe bază de rasă“. Deși este posibil ca rasa, așa cum o înțelegem în prezent, să înceteze să ne mai influențeze viața socială, ideea că discriminarea bazată pe apartenența la un grup social va dispărea este o iluzie. Complexitatea lumii, nevoia de structură socială, dorința umană de bază de a face parte dintr un grup înseamnă că gravităm spre persoanele pe care le considerăm asemănătoare cu noi și ne implicăm în relații cu alții pe baza percepției noastre privind apartenența lor la un grup.
Imaginează-ți o lume fără identități sociale – fără gen, rasă, naționalitate, clasă socială, fani ai sporturilor, afilieri profesionale sau universități etc. Ar putea fi sau nu un loc mai bun, dar cu siguranță ți-ar fi mai dificil să te orientezi. Atunci când cunoști oameni noi, fie că știi sau nu, crezi că știi destul de multe despre ei. De ce? Pentru că ai o oarecare idee despre grupurile din care fac parte. Ți se pare că sunt bărbați sau femei, tineri sau bătrâni, de culoare, albi, asiatici sau latino-americani, bogați sau săraci. Poate că se îmbracă ca niște școlari sau ca niște hipsteri, sau poartă produse promoționale de la universitate sau de la locul de muncă. Toate acestea îți spun ceva despre ei. Aceste identități ne oferă o fundație de la care să construim sau să decidem să nu construim o relație. Fără indiciile pe care ți-le oferă grupurile sociale, ar trebui să construiești de la zero o grilă de interpretare pentru fiecare persoană cu care interacționezi.
Relațiile cu grupurile sociale ne ajută să înțelegem care este locul nostru în lume și ne oferă o perspectivă asupra modului în care funcționează aceasta. Genul, rasa și profesia mea mă ajută să înțeleg ce se așteaptă de la mine și la ce mă pot aștepta de la ceilalți – indiferent dacă îmi place sau nu, sau dacă sunt sau nu de acord. Pentru mine, acest lucru înseamnă că oamenii au fost adesea surprinși de profesia mea și că respectul care mi se acordă variază foarte mult după cum oamenii îmi cunosc sau nu profesia. Când eram la începutul carierei de profesor, la douăzeci și ceva de ani, oamenilor pur și simplu nu le venea să creadă când le spuneam care este profesia mea. Este adevărat că eram și tânăr, ceea ce reprezenta, de asemenea, o identitate socială în contradicție cu așteptările asociate profesiei mele, dar mă îndoiesc că tinerii mei colegii albi au trecut prin ce am trecut eu. Oamenii m-au acuzat că inventez când le-am spus că sunt profesor la Stanford. Cineva – nu un agent de securitate, atenție, ci doar cineva din clădire – mi-a cerut buletinul în drum spre birou. Un student s-a apropiat de preparatorul meu (alb), presupunând că el trebuie să fie profesorul și nu eu. O studentă la doctorat mi-a spus că îndrumătorul ei i-a spus că s-ar putea să nu vrea să lucreze cu mine pentru că aș putea fi angajat datorită politicii „acțiunii afirmative“. De asemenea, pe de altă parte, am fost scutit de o parte din comportamentul sexist pe care trebuie să îl gestioneze colegele mele femei. Nu am mi s-a întâmplat ca cineva să încerce să mi submineze autoritatea din cauza genului meu. Aceste experiențe îmi arată la ce se așteaptă ceilalți pe baza identităților mele, iar eu am învățat să gestionez aceste așteptări. Perspectiva oferită de aceste identități, dar și de alte identități, mă ajută să înțeleg la ce mă pot aștepta în viață și cum să mă orientez prin lume.
Dar aceste grupuri nu au apărut din senin. Noi nu le-am descoperit, noi le-am creat. Da, diferențele în ceea ce privește aspecte precum nuanța pielii, textura și culoarea părului există în natură, dar grupurile sociale relevante legate de aceste diferențe sunt creații sociale. Noi creăm grupurile sociale și, de asemenea, le schimbăm atunci când le convine celor aflați la putere. Granițele imperiilor și națiunilor se schimbă, iar oamenii care intră în categoria de supuși și cetățeni se schimbă odată cu ele. Dar, chiar dacă le creăm, tratăm grupurile sociale ca și cum ar reprezenta un adevăr etern despre oamenii din ele, ca și cum membrii lor ar avea o esență nevăzută care explică poveștile pe care le spunem despre grupurile lor.
Gândește-te la câte povești auzim care se învârt în jurul ideii unei valori înnăscute, ascunse de circumstanțele nașterii – un copil nobil ascuns de un dușman sau schimbat accidental la naștere – care se dezvăluie în mod inevitabil pe măsură ce adevărata natură a „alesului“ iese la iveală. În multe dintre poveștile pe care le spunem, arborele genealogic îi predispune pur și simplu pe unii la măreție. Aceasta este povestea lui Moise în scripturi, a lui Luke Skywalker în Războiul Stelelor, a lui Harry Potter, a lui Jon Snow în Urzeala tronurilor. Acestea sunt povești pe care le spunem pentru a da sens lumii în care trăim, pentru a justifica diferențele pe care le vedem.
Spunem povești despre oameni și grupuri și apoi ne comportăm ca și cum povestea ar reflecta adevărul despre grup. Adevărul este că lucrurile stau invers – povestea a creat grupul. Să spunem că văd un grup de oameni care au în comun anumite trăsături; în acest caz, să spunem că s-au născut la est de un râu lângă care locuiesc. Acești locuitori din est par leneși – nu muncesc la fel de mult ca noi sau la fel de mult cum credem noi că ar trebui să muncească oamenii. Oricare ar fi situația, îi etichetez pe toți ca făcând parte dintr un grup și spun că ceea ce îi face pe Cei din est sa fie Cei din est îi determină să fie leneși. Apoi mă aștept ca toți oamenii de la est de râu să împărtășească această trăsătură, pentru că ceea ce face ca cineva să fie din est este, de asemenea, cauza lenei.
În acest mic exemplu, Cei din est nu existau până când nu s-a spus o poveste despre oameni care au împărțit un spațiu fizic. Povestea a fost o încercare de a da sens unei diferențe pe care o vedeam între un grup de oameni „care nu sunt ai mei“ și oamenii printre care trăiesc. Poate că oamenii de pe malul estic al râului nici măcar nu se gândesc la ei înșiși ca la un grup. De asemenea, sentimentul meu că sunt leneși se raportează la modul în care se comportă oamenii mei sau la convingerile oamenilor mei despre cum ar trebui să se comporte oamenii. Povestea pe care am spus o a creat grupul și a încadrat existența lui în viziunea mea asupra lumii. Această poveste afirmă, de asemenea, că grupul meu este harnic și sugerează modul în care ar trebui să mă gândesc și să interacționez cu Cei din est.
Grupurile și identitățile sociale sunt un truc ingenios. „Șmecheria“ constă în crearea unei realități sociale din nimic, un strat pe care noi l-am pictat deasupra lumii. Ne implicăm în grupuri sociale ca și cum acestea ar avea o altă semnificație decât cea pe care le o dăm noi, ca și cum un grup social ar fi un lucru precum o piatră sau un copac, un lucru care poate exista fără noi.
(...)
Identitățile sociale nu ne conferă doar o greutate existențială, plasându-ne în timp, ci ne și extind. Dacă simți mândrie sau rușine în legătură cu fondarea națiunii tale; dacă simți furie când reflectezi la nedreptățile făcute strămoșilor tăi; dacă speri la succesul echipelor sportive ale universității tale, înțelegi ce vreau să spun prin extindere. Comportamentul celor care te au precedat și realizările celor care vor veni după tine devin ale tale. În marea schemă a lucrurilor, viețile noastre individuale sunt mici, dar identitățile sociale ne permit să transcendem aceste limite.
Nu poți avea o identitate socială fără un grup social; identitățile sociale sunt create de legăturile dintre oameni și de recunoașterea reciprocă a acestor legături. Cine sunt acești oameni, ce fac ei, devine parte din tine. De a lungul mai multor studii la care am lucrat, oamenii care s-au concentrat pe avantajele grupului lor pentru a și sublinia etica personală a muncii, au raportat că au avut o viață mai grea și susțin politicile pe care le percep ca fiind în detrimentul grupului lor, probabil pentru a echilibra balanța. Atunci când faci parte dintr-un grup, durerea lor este durerea ta, rușinea lor este rușinea ta, vina lor este vina ta. Acesta este unul dintre costurile expansiunii, transcendența personală oferită de identitatea socială.
Sursă foto: Fortepan / Urbán Tamás
