Am fost în satul Ein Hod, o colonie de artiști fondată de avangardistul român Marcel Iancu, unde zidurile spun o poveste întortocheată și adesea întunecată.
Am vorbit cu dirijorul principal al Filarmonicii George Enescu și fondatorul ansamblului Musica Ricercata despre cum îi aducem pe copii mai aproape de muzică, dar și descoperirea unui manuscris inedit.
Octavian Udriște vorbește despre pasiunea lui pentru trenuri, o poveste care începe cu locomotivele cu abur din Cernăuțiul anilor '40, continuă cu primele locomotive Diesel din România și care, mai apoi, schimbă magistrala până la stația Timpuri Noi.
„M-am reinventat profesional, deja de vreo trei ori până acum”, spune Simona Tache în acest interviu, în care povestește, printre altele, despre pisica ei, Mihaela, despre călătorii, dar și despre cum a salvat-o umorul de multe ori în viață.
Am dat o fugă până la Ciocanu, un sat de la poalele Pietrei Craiului, unde frații-scriitori Matei și Filip Florian vin să lucreze în pace la cărțile lor. Echipa n-ar fi fost completă fără fotograful și alpinistul Mircea Struțeanu, cel mai tânăr frate din acest trio.
Exploratorul și biologul Alexandru Stermin vorbește despre expediții, frici & ubire și lecțiile pe care le-a învățat în junglă.
O jurnalistă recompune cu emoție viața unei femei abandonate de toată lumea.
Ursitoare, psihoterapeută, depozitară de artă: Romany Marie are o istorie fabuloasă. Născută în 1885 într-un sat românesc, a deschis la New York o rețea de taverne unde se adunau pionierii și revoluționarii începutului de secol.
În expoziția „The Impossible body / Corpul imposibil”, Adrian Ghenie investighează mutațiile corpurilor noastre în relație cu tehnologiile de care nu ne mai putem dezlipi.
Povestea unei tinere care n-a avut șansa să se simtă copil.
O conversație despre rolul imaginilor de arhivă în cadrul memoriei colective.
Am vorbit cu actrița Judith State despre felul în care dansul îi influenţează actoria, despre cum vede relaţia cu regizorul şi cu camera de filmat (spoiler alert: nu o intimidează) și despre cum îşi construieşte personajele.
Am stat de vorbă cu Goran Vojnović, unul dintre cei mai importanți scriitori și regizori de film din Slovenia.
Aflată aproape de final, doamna Lazăr se gândește la natură. Ea își urmează cursul indiferent de istorie.
Și-a cumpărat un cal care îl ajută la treabă, s-a căsătorit, a făcut un copil. Povestește despre el cu ușurință, ca și cum n-ar fi mare lucru. Cele mai importante amintiri și le-a tatuat pe piele.
Singură, dar înconjurată de animalele de care are grijă, doamna Rodica spune că alege izolarea. Oamenii și politica au dezamăgit-o.
Un scurt portret al unui bărbat împăcat cu singurătatea, care își dorește să rămână în amintirea oamenilor ca un om bun.
„Ca Noi” este o serie de scurte documentare-portret regizate de Mihai Gavril Dragolea despre ce le e drag unor oameni cărora viața nu le-a dat multe, dar care au reușit.
Baronul transilvănean Francz Nopcsa e cel mai interesant om de care n-ai auzit: descoperitor de dinozauri pitici, călător, etnograf, fotograf, spion, candidat la tronul Albaniei.
Autor-cult. Chirurg. Explorator neobosit al lumii și-al oamenilor ei.
Cum s-a schimbat atitudinea românilor față de câinii fără stăpân în ultimii 20 de ani.
Am stat de vorbă cu artistul japonez Masahito Ono, care, prin instalații, film și fotografie ne face să ne gândim la efemeritatea vieții și a naturii.
O întâlnire cu actorul și regizorul italian Michele Placido, omul care l-a jucat pe comisarul Corrado Cattani în serialul „Caracatița”.
Nu-mi pare rău că nu m-am făcut psiholog, arheolog sau detectiv, pentru că prin jurnalism am ajuns să experimentez în doze mici și controlate toate meseriile astea.
O incursiune în lumea Teach for Romania, ONG-ul care de opt ani pregătește profesori pentru comunitățile vulnerabile din România.
O călătorie înapoi spre curtea școlii în care ghizi sunt scriitorul și arhitectul Mihai Duțescu și fotografii Ioana Moldovan, Remus Țiplea, Hajdu Tamás, Andrei Becheru și Ciprian Hord.
În mijlocul pandemiei, 347 de școli și grădinițe cu „grupuri sanitare neconforme” și fără bani d erenovări. Am condus 1200 de kilometri, să vedem cum îi primesc pe copii cele mai sărace școli din sate și comune.
Cine pe cine abandonează de fapt atunci când vorbim despre abandonul școlar? O cercetare într-o comună din Bistrița-Năsăud.
Ce pierdem odată cu orele de educație artistică din școală, care devin opționale? La urma urmei, desenul, așa cum e numită în mod eronat educația plastică sau vizuală, e la fel de prezent precum aplicațiile matematice.
O elevă de 12 ani din București s-a tăiat pe mâini din cauza colegilor ei. Deși trebuiau să intervină, profesorii n-au știut ce să facă. Bullying-ul este, în continuare, un fenomen necunoscut pentru multe școli din România.
