Polonia, ca și România acum două săptămâni, își alege viitorul președinte. Lupta e un pic diferită, dar nu foarte mult. Și acolo, mișcarea suveranistă, detronată de la guvernare în 2023, încă destul de puternică, se luptă pentru președinție. În acest context s-a derulat la Centrul Național al Dansului News From Polska. Resisting bodies, a 5-a ediție (prima a fost în 2014), un showcase al dansului contemporan polonez, curatoriat de Andreea Andrei și organizat de Institutul Polonez din București, prin grija lui Pawel Rutkowski, coordonator de proiecte (cunoscător al mediului cultural autohton și bun vorbitor de limbă română).
Showcase-ul a cuprins 4 spectacole și 2 ateliere de dans pentru profesioniști și fără să adreseze direct subiectul momentului (alegerile din ambele țări), a configurat o stare de fapt, punând în dezbatere câteva teme – corpul feminin și cel masculin, cu investigarea identităților de gen și a sexualității în paradigmă cotemporană, inclusiv prin raportarea la norma colectivă, unde a revenit la modă un conservatorism retrograd, care exotizează rolurile de gen tradiționale (a se vedea trendul anti-feminist tradwife / soție tradițională și popularizarea manosferei – spații virtuale de promovare a masculinității alfa și a misoginismului), și la tendința restrictivă a regimurilor autocratice privind drepturile omului. Au fost în program admirabile recuperări în cheie contemporană de spectacole sau arhive de creații ale unor artiști – o zonă în care pare că dansul contemporan polonez excelează, căci astfel de spectacole au fost prezentate și în prima ediție, Zilele dansului polonez 2014.
News from Polska 2025 a debutat și s-a încheiat cu două show-uri care reimaginează și chestionează spectacole, artiști, arhive artistice din perspective similar vulnerabile, primul, din perspectivă feministă, al doilea, din perspectivă gay. VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA (concept, regie, coregrafie: Dominika Knapik) o readuce în atenția publicului pe Valeska Gert, dansatoare, actriță, performer, artistă de cabaret, nemțoaică de origine evreiască, interzisă pe scenele din Germania în 1933 și emigrată în Statele Unite în 1939, creatoare de performance-uri și instalații performative. Gert combină expresionismul cu circul și cabaretul într-o reflecție asupra corpului văzut care un canal de critică socială. Ea împinge limitele corpului – trup, expresii faciale, voce – dincolo de noțiunile de frumos și armonios, folosind din plin grotescul. „I wanted to dance human characters” zice Gert, care a deținut două restaurante – cabaret în anii '40, întâi Beggar's Bar în New York, apoi Valeska's în Provincetown. Vaneska Gert a fost cu mult înaintea timpului său, dar nu singură — s-a întâlnit pe același palier cu Paul Klee sau Jackson Pollock, dar în timp ce unii dintre companionii săi de curent artistic au devenit repere în artă, ea s-a prăbușit în uitare.
Spectacolul polonez are marea calitate de a recupera universul Valeskăi Gert vizual (costume alb-negru în dungi, buline și carouri, peruci bob negre (mi-au amintit de costumele Lizicăi Codreanu) și sonor (muzică de cabaret), dar nu se oprește aici. Ceea ce aduce această arhivă artistică reanimată, cu pasaje de performance-uri ca reenactment-uri, este o retrospectivă care reimaginează creația Valeskăi și identitatea ei artistică din punct de vedere politic și feminist. Cu 4 artiști (Daniela Komędera-Miśkiewicz, Dominika Wiak, Dominik Więcek, Monika Witkowska) care conjugă sincron elemente de biografie personală și performativă ale Valeskăi Gert, spectacolul conturează imaginea unei artiste avant la lettre, vizionare în arta ei, lucide și vocale în a reprezenta și chestiona realitatea mizerabilă a timpului său. De exemplu, prin „competiția”, mai degrabă retrospectivă, cu Mary Wigman, o artistă care revoluționat dansul modern și care a avut șansa recunoașterii (și) datorită faptului că a fost ariană într-o perioadă în care apartenența la această categorie făcea diferența dintre viață și moarte (ulterior, i-a fost chestionată creația și prin prisma conexiunii sale cu naționalism-socialismul). Într-un spectacol exploziv vizual și coregrafic, cu tușe groase de umor ireverențios, bazat pe sincronie și multiplicare, Valeska… reprezintă o arhivă spectaculară reactivată performativ, o biografie artistică recuperată și o reflecție asupra artei în relație cu vremurile prin prisma corpului feminin, al feminismului și politicului.
La fel, spectacolul cu care s-a încheiat News from Polska, Cezary goes to War (regia: Cezary Tomaszewski), conține un reenactement, După-amiaza unui faun de Debussy în varianta lui Nijinski, lieduri și cântece „populare” de Stanisław Moniuszko (compozitor polonez din secolul al XIX-lea) care combină melodicitatea cu teme folclorice, și pasaje războinice din simfoniile lui Șostakovici. Spectacolul este o biografie ficționalizată a coregrafului Cezary Tomaszewski care chestionează aici, din perspectivă queer, standardul de corp masculin, naționalismul și înclinația militară ca atribute naționale. Într-un spectacol jucăuș, plin de umor și energie, 4 performeri și o artistă (care acompaniază la pian în cea mai mare parte, dar este și o reprezentare a lui Cezary - Michał Dembiński, Weronika Krówka, Oskar Malinowski, Bartosz Ostrowski, Łukasz Stawarczyk) duc acest arsenal de mândrie națională în vestiarul băieților, îl demitizează și ironizează (de exemplu, cântecul lui Moniuszko, o compoziție cu un text bucolic, care edulcorează viața câmpenească, se poate revela și ca o, probabil, neintenționată afirmare a identității gay – granițele între abordarea serioasă a temelor și deconstrucția lor prin raportare la corpul queer sunt mereu blurate). Performerii aduc în scenă normarea corpului fizic prin caracteristici și dimensiuni (cerute la înrolarea în armată) care standardizează nu doar estetic perspectiva asupra lui, ci și la nivel de dezirabilitate – corpul anormativ este stigmatizat și de aici, consecințele se propagă într-o homofobie generalizată.
În aceeași direcție merge parțial și To Bitch or Not To Bitch (regia, coregrafia și interpretarea: Hertz Haus / adică Magdalena Kowala, Natalia Murawska, Joanna Woźna, Anna Zglenicka), în care 4 performere analizează Violul Lucreției, un poem de Wiliam Shakespeare care narează agresarea sexuală a Lucreției, o aristocrată romană, de către Sextus Tarquinius, fiul regelui, urmată de sinuciderea victimei. Senzația de murdărire a corpului, de întinare definitivă, fără posibilitatea de a se purifica, o duce spre moarte. Scena în care corpul aproape inert al unei dansatoare este spălat metodic, cu strășnicie, pe o masă de morgă, este foarte puternică. Violul există prin urmele pe care le lasă, de sânge, de exemplu, iar această frecare energică a corpului, ca o despielițare, le îndepărtează, dar pare a fi și un spălat ritualic postmortem, singurul capabil de purificare. Este și aici o critică a patriarhatului: purtând bonete cu guler, o reprezentare ironic-depreciativă a unor elemente de costum victorian, în timp ce restul corpului este (aparent) nud, performerele afișează teamă și disconfort în ierarhia socială, unde personalitățile lor sunt încorsetate de reguli, clase și aparențe (și violul apare tot într-un rapot de clasă, agresorul fiind superior în ierarhia socială față de victimă). Încercarea de a cânta eșuează teribil, dar odată sparte aceste bariere sociale, femeile își găsesc vocea.
Spectacolul nu rămâne în trecut, fie el și metaforic reprezentativ pentru prezent, ci are o conexiune cu actualitatea. Începutul și finalul, cu ceva elemente intermediare, arată doamne femei de serviciu muncind. Gestul lor repetitiv de a curăța suprafețe – pentru podea trebuie să îngenuncheze – ține de muncă, dar exprimă și poziția lor socială, la baza ierarhiei în capitalism, Reprezentat într-un decor complet alb, aseptic, spectacolul este un fel de demonstrație în laborator a relației dintre violența sexuală și cea capitalistă.
De altă factură, WoW (concept, regia, coregrafia: Marta Wołowiec) a fost cel mai energic spectacol, alcătuit dintr-o serie de songuri pe care doi performeri (Marta Wołowiec, Tomasz Pomersbach) dansează frenetic, cu intermezzo-uri lente, eventual blurate de fum, și forme diferite de devieri de limbaj – încep prin a vorbi în limba română, apoi un song este cântat de cineva care mimează engleza într-o variantă neinteligibilă etc. Mai puțin coagulat conceptual, WoW afirmă energia care poate dinamiza lumea până la extaz, având ca punct de reper febra dansului / coreomania (epidemia de dans din 1518 din Strasbourg, când sute de oameni au dansat fără să se poată opri, în transă).
O caracteristică pregnantă și continuu dezvoltată la dansul contemporan polonez este recuperarea arhivelor și a biografiilor prin reenactement contextualizat în prezent și conceptualizat, împreună cu un ludic aproape baroc, puternic vizual (costume, scenografie) și plin de umor. Sper ca veștile bune să vină în continuare din Polonia.
FOTO main: Scenă din spectacolul Cezary Goes to War. Credit: Pat Mic
Festivalul de arte performative News From Polska – ediția a cincea, 5 – 11 mai 2025
Organizator: Institutul Polonez din București
Co-finanțat de Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia
Parteneri: Centrul Național al Dansului București, Teatrelli – CREART
Evenimentul este realizat în cadrul programului cultural Președinției Poloniei la Consiliul Uniunii Europene 2025 și în cadrul Sezonului Cultural Polonia-România 2024-2025, rezultatul cooperării dintre Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia, Institutul Adam Mickiewicz (Varșovia), Ministerul Culturii din România și Institutul Cultural Român, cu sprijinul Institutului Polonez din București.
