Există anotimpuri ale urii. Primăvara aduce revărsări de furie împotriva comunității LGBT, odată cu apropierea „Gay Pride”. Vara se mai anunță câte-un plan de moschee sau un val de refugiați, așa că e timpul pentru anti-Islam. În toamnă, când se lasă cu vreo campanie pentru parlamentare sau președinție, politicienii au grijă să le atragă românilor atenția asupra pericolelor externe care-i pândesc în colțul lor de uliță, pe după bloc. Iarna începe cu o desfășurare de forțe menită să le aducă aminte „bozgorilor” cine-i stăpân peste țară. Rămâne timp destul și pentru propuneri legislative care să transforme pe loc pe romi în „țigani”, pentru a-i umili pe cei cu dizabilități, pentru a-i marginaliza în școli pe copiii cu HIV.   

Am adunat o serie de date - inclusiv cifre din raportul încă nepublicat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru 2016 - care vorbesc în mai multe feluri despre ură.

Noțiunea de hate crime e acoperită în Codul Penal românesc de incitarea la ură, pedepsită cu închisoare de la șase luni la trei ani sau cu amendă. Alte prevederi referitoare la discriminarea „pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată” sunt incluse în ordonanța 137/2000. Legea prevede amenzi de la 1.000 la 30.000 de lei când acțiunile sunt îndreptate împotriva unei persoane și între 2.000 și 100.000 pentru cazurile în care sunt direcționate către comunități. De asemenea, OUG 31 din 2002 interzice, între altele, organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob. 

A contribuit Andra Matzal.