A Song Used to Lull a Child to Sleep
Artiști / artists: Lucian Barbu, Vlad Cocieru, Anca Țintea, Matei Dumitriu
Expoziție curatoriată de / curated by SLPOVR Project
Pe fondul unei societăți mereu active, ruptura dintre individ și structurile vieții moderne devine tot mai vizibilă. Dinamica actuală care pătrunde chiar și în visele noastre, impune o prezență continuă, productivitate și o minte mereu în alertă. A Song Used to Lull a Child to Sleep oferă un cadru pentru a chestiona felul în care somnul ne este transformat și condiționat în prezent.
Inspirându-se din cântecul de leagăn înțeles ca practică intimă de îngrijire și alinare, expoziția instrumentalizează tandrețea atât ca strategie estetică, cât și ca operator critic. Ea se situează la pragul instabil dintre luciditate și visare, configurând un cadru spațial care mimează promisiunea siguranței, în timp ce își dezvăluie, în mod reflexiv, propriile condiții de posibilitate. În acest context, somnul este resemnificat drept teritoriu activ — o practică întrupată prin care subiectul negociază forme de refugiu și pune în scenă modalități de rezistență discretă.
Pe măsură ce noaptea este acaparată de ecrane, deadline-uri și fluxuri de sarcini, ritmurile noastre naturale sunt tot mai afectate. Corpul ajunge sa cedeze sub presiunea permanentă a cerințelor sociale, economice și tehnologice, iar somnul devine o formă de rezistență, un gest de a nu ceda în fața ideii că orice clipă trebuie valorificată. O întrebare constanta este dacă mai deținem libertatea și suveranitatea biologică necesare pentru a ne putea odihni cu adevărat. Sau am ajuns să internalizăm atât de profund ritmul capitalist, încât până și perna devine un spațiu de lucru?
Totuși, noaptea rămâne un teritoriu al posibilităților. Insomnia devine un gest de sfidare, o alegere de a nu te lăsa prins în uniformitate. Orele de liniște devin astfel un refugiu pentru a ne opune presiunilor din cursul zilei. De multe ori percepem somnul doar ca pe o simplă recuperare, însă în realitate el reprezintă o revenire la corp, la sine, la un ritm care nu mai este impus, ci ales.
Vlad Cocieru
Riga Crypto
2024
video alb-negru, realizat pe film de 35 mm
Durată: 4’01’’
O interpretare a poemului „Riga Crypto și Lapona Enigel” (1924) de Ion Barbu, acest film explorează confruntarea dintre rațional și mistic, ilustrând o tensiune tragică între două figuri simbolice ale căror lumi rămân pentru totdeauna separate. Poemul este celebru pentru simbolismul său bogat și pentru explorarea obsesiei, a dorului spiritual și a limitelor înțelegerii umane.
Filmul a fost selectat în competiția Silver Lynx Experimental la cea de-a 21-a ediție a Fest – New Directors / New Films Festival, desfășurată la Espinho, Portugalia, între 21–29 iunie 2025.
Regie: Vlad Cocieru
Imagine: Andreea Ștefănescu
Montaj & Sunet: Ștefan Chișcaru
Costume: Alberto Giani
Distribuție: Noemi Hăisu, Marcel Veselu
Anca Țintea
Lucrările Ancăi Țintea se dezvoltă dintr-o practică continuă de foto-jurnal, ancorată în observația zilnică a spațiilor pe care le locuiește și le traversează. În paralel cu acest proces, artista colectează materiale pe hârtie găsite în călătoriile sale, caiete neterminate, documente de arhivă și pagini tipărite parțial. Aceste materiale devin atât suport, cât și index, fotografiile selectate fiind ulterior printate pe ele, permițând imaginilor să intre în dialog cu datele, adnotările și urmele deja înscrise pe hârtie.
Matei Dumitriu
My dear lamp
2024
oțel, aluminiu, cabluri electrice, LED-uri, sticlă pictată manual,
aproximativ 210 x 80 x 90 cm
Matei Dumitriu își extinde practica picturală explorând medii care utilizează lumina. Inspirat de cultura vizuală online, în care imaginile există și circulă prin intermediul luminii, el creează o lucrare sculpturala ce evocă formal o lampă. Acest obiect se află la granița dintre funcționalitate și critică, reflectând asupra relației dintre producția de masă și obiectele personale.
Matei Dumitriu
How to wait (after Piero della Francesca)
2020
Ulei pe panză
60 x 45 cm
Inspirat de pictura lui Piero della Francesca, Visul lui Constantin, care îl înfățișează pe împărat adormit, Matei Dumitriu direcționează atenția asupra eunucului — servitor castrat, angajat în curțile regale pentru a veghea și a asista conducătorii, fiind adesea încredințat cu supravegherea unor spații importante. În lucrarea originală, eunucul veghează împăratul în timp ce acesta doarme. Prin reorientarea atenției de la conducător la îngrijitor, Dumitriu explorează teme precum grija și prezența adesea trecută cu vederea a celor care îi protejează și îi susțin pe ceilalți.
Matei Dumitriu
Painting for commercials (Angels two)
2024
ulei, acrilic, imitații de pietre prețioase pe pânză
40 x 25 cm
Seria Painting for Commercial este un ansamblu de lucrări în care Matei Dumitriu explorează materiale găsite, inspirate din cultura vizuală online. Lucrările reflectă asupra comercializării artei și asupra mecanismelor pieței de artă. În aceste picturi, artistul decorează adesea pânza cu pietre false sau o suprapune cu diferite materiale, creând deschideri și goluri care ghidează privitorul către ceea ce se ascunde dedesubt.
Lucian Barbu
Paper Cutouts
2025
instalație
dimensiuni variabile
Elementele din hârtie proiectate fac parte dintr-o serie în desfășurare. Decupate manual, ele sunt realizate cu intenția de a întruchipa concepte inspirate din natură, din păduri și umbrele lor, din câmpii și din profunzimile lor, din ceruri și din apele lor. Aceste lucrări fac trimitere la fragmente din filmul sovieto-român de acțiune live și animație realizat de Gopo, „Maria Mirabela” (1981), în special la cântecul de leagăn cântat de personajele principale pentru a-l face pe Tatăl Timpului să adoarmă în Pădurea Fermecată.
Anca Țintea (n.2000) trăiește și lucrează în București, România. În practica ei recentă utilizează imprimarea, transferul de pigment, lucrul în camera obscură sau intervențiile de desen direct pe imagini. Integrează în procesul ei materiale găsite, precum hârtii, cărți sau alte obiecte de papetărie. Cu un focus pe fotografie și imagine, își ghidează proiectele după modul în care interacționează cu spațiul fizic din jurul ei şi tot ce ține de locuirea acestuia.
Lucian Barbu trăiește și desenează în Timișoara. Lucian reprezintă a cincea parte din Balamuc, a patra parte din afterhoursworkclub și jumătate din LuciAna. Lucian este interesat de publicațiile independente de toate formele și culorile, benzile desenate alternative și tehnicile experimentale de imprimare.
Matei Dumitriu trăiește și lucrează în București, România. Și-a finalizat studiile la Universitatea Națională de Arte din București (secția Pictură). În 2018, a început să integreze straturi multimedia în proiectele sale, lucrând cu print digital, instalație și video, menținând în același timp o practică zilnică de pictură. De când tendințele meme-urilor au devenit un limbaj comun pentru utilizatorii digitali, principala sa sursă de inspirație, prezentă în toate lucrările sale, este un amestec de informație vizuală provenită din mediul online și cultură vizuală istorică. Expoziții recente includ LUZ (2024), expoziție personală la galeria Suprainfinit, București; Sluggishness (2024), expoziție de grup la galeria Polansky, Praga; Joyrider (2024), expoziție duo cu Luca Florian la galeria Zina, Cluj; Painting Certified (2023), expoziție personală la Galerie Neueröffnung, Köln; A glimpse, approximately (2022), expoziție personală la galeria Suprainfinit, București; Cheap Thrills (2020), expoziție personală la Atelier 35, București.
Vlad Cocieru a studiat la UNATC, secția Regie de Film și TV. A regizat mai multe scurtmetraje studențești, dintre care unele au fost selectate în competiții naționale și internaționale la festivalurile FEST New Films New Directors, Alter-Native film festival, SeaWave film fest și CinemaIubit. Vlad a lucrat de asemenea ca ilustrator pentru revista de film studențească Film Menu, pentru revista Derive, și pentru Festivalul de Artă și Film pentru Adolescenți, „Super”. A fost menționat în revista Films in Frame, într-un articol despre viitori tineri regizori. Lucrează în prezent la filmul de licență.
The Sleepover Project este un colectiv curatorial nomad, dedicat promovării artei contemporane, colaborării și inițiativelor interdisciplinare. Inițiat de Daria Corlațan, Andreea Goța și Maria Rusu, colectivul își bazează activitatea pe ideea de ospitalitate și schimb, creând contexte flexibile și în continuă transformare, în care participanții sunt încurajați să experimenteze și să descopere perspective noi împreună.
