A venit toamna? N-a venit? Să ne acoperim pofta de evenimente culturale cu ceva? Avem mai jos un meniu diversificat, numai bun de încheiat prima jumătate a lui septembrie, de la teatru și film, la jazz, design și știință. Hai, c-avem de unde alege.

Teatru după carte, de la Ioana

Interior 0, București, Centrul de Teatru Educațional Replika, marți, 11 septembrie, de la ora 19

O garsonieră, viață la corporație, beri în Control, o relație suspectă cu iubitul, o relație tensionată cu mama, precariat, maternitate, fragilitate cotidiană. Din primul roman al Laviniei Braniște, Interior zero, poți să culegi toate astea. Autoare a două volume de proză scurtă înainte de roman, Braniște spune că a tentat-o ideea de a scrie încă niște proze de mică întindere, prin care să se plimbe aceleași personaje. S-au transformat în acest roman, despre ideea că poate-ți scapă ceva apropo de modul în care se trăiește viața. Acest volum, despre care a cam existat un consens că, cel puțin până acum, e romanul generației sale.

Și acum vine a doua parte a pariului: cum o fi spectacolul? Echipa de la Replika, formată din  Gabi Albu, Alex Bălă, Lavinia Braniște, Paul Dunca, Nicoleta Lefter, Mihaela Michailov și Katia Pascariu a transformat toată încrengătura de vulnerabilitate, claustrare și sentimente problematice într-o piesă mult-așteptată de când s-a auzit prima oară despre ea, pe la început de vară. Oare ce-o fi ieșit? Mi se pare un text imposibil de adaptat. Sunt mega curioasă cum l-au transformat pentru scenă? Mai toată lumea în jurul meu s-a întrebat asta. Și marți aceia dintre noi care și-au făcut rezervări din timp, o să și afle primii răspunsurile. Până atunci, fragmentul din roman care m-a răscolit poate cel mai tare:

„Mă simt oribil că l-am analizat toată ziua şi am făcut mofturi, mă simt vinovată că nu-l accept aşa cum e, apoi îl urăsc că stârneşte în mine chestia asta. Că n-am fost niciodată liberă cu el, că tot timpul cealaltă voce din capul meu trebuie să intervină şi să-mi spună că e un tip OK. Cu el n-am avut niciodată creierul amorţit, ci, dimpotrivă, hiperactiv, pus pe luat decizii în fiecare secundă. Şi cred că iubirea asta trebuie să-ţi facă, să-ţi amorţească creierul.

Deci nu e iubire”.

Festivaluri cu film și muzică, de la Luiza

DokStation Music Documentary Film Festival, București, de joi, 13 septembrie până duminică, 16 septembrie

Dacă ai o existență cât de cât muzicală (asculți muzică și când mergi pe stradă, și când lucrezi, și când faci curat în casă), atunci DokStation e pentru tine. E singurul festival de la noi dedicat documentarelor despre muzică și muzicieni, are o selecție eclectică și palpitantă (cu proiecții în Apollo 111, Control, Spațiul M60), plus un DJ set Afrika Bambaataa, unul dintre numele-far ale începuturilor hip-hop-ului în SUA. Filme sunt chiar pentru toată lumea, de la unchiul care preferă blues-ul Blue Note, până la vărul care tocmai a descoperit Swans, de la amicul cu nostalgii după The Clash până la șoricelul care stă ascuns în tine, în sertarul „guilty pleasures”, fix lângă George Michael în anii 90. Programul complet e aici, joi revenim și noi cu câteva recomandări precise. În orice caz, put on your red shoes and dance the blues.

Așa a fost anul trecut:

ORA Jazz Festival, Sinagoga Zion, Oradea, de vineri, 14 septembrie, până duminică, 16 septembrie

La finalul săptămânii are loc prima ediție a unui nou festival de jazz în biserică (în sinagogă de fapt), care arată absolut minunat. Pentru că vin să cânte următorii: Adam Ben Ezra (Israel), Arne Jansen Trio Trio - Nine Firmaments (Germania), Bansal Trio (Norvegia, Cehia), Renaud Garcia-Fons - Double Bass 1001’s voices (Franța), Grégory Privat Trio (Franța, Canada), Verneri Pohjola & Mika Kallio Duo - Animal Image (Finlanda), Bugge Wesseltoft - Everybody Loves Angels (Norvegia), Omer Klein Trio - Sleepwalkers (Israel), radio.string.quartet - In Between Silence (Austria, China-Taiwan, Germania, Olanda). Well, that’s a beauty, cum ar spune americanul într-o noapte de jazz și fum din anii ‘30. Pe unii i-am văzut deja în concert și garantez pentru ei, alții sunt pe lista de must-see, și, oricum, jazz-ul între pereții reci și perfecți dpdv acustic ai unei biserici e un lucru de făcut neapărat într-o viață. Și, da, ce bine că mai apare un oraș pe harta festivalurilor. Orădeni și ascultători de jazz din toate colțurile, uniți-vă!

Întâlniri din seria „când arta întâlnește știința”, de la Ionuț D.

Fusion - Rezidențe artistice în institute de cercetare, Rezidența BRD Scena9, București, 10-14 septembrie

Patru artiști multimedia & sound designeri mișto de la noi (dar cunoscuți și afară) s-au văzut toată luna trecută cu cercetători din patru institute, într-o rezidență-premieră pentru România: SAINT MACHINE, Cătălin Crețu, Sillyconductor și Cosmin Haiaș & Institutul pentru Fizica Materialelor, Institutul de Optoelectronică INOE 2000, Institutul de Științe Spațiale și Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser. Toate numele astea te fac să tresari și să te întrebi ce naiba ar putea ieși dintr-o astfel de colaborare? Răspunsul vine săptămâna asta, atât de la artiști, cât și de la cercetători, în cadrul unor întâlniri cu publicul unde va fi prezentată prima etapă a proiectului - Conferințele FUSION. Printre altele, poți afla cum e să fii parte dintr-o misiune spațială, despre mușchii artificiali sau secretele luminii & imaginea muzicii. Vernisajul final se va întâmpla abia în martie 2019. Aici găsești programul întâlnirilor.

Cărți premiate pentru design, de la Diana

Stiftung Buchkunst. Cărți premiate, Galeria Posibilă, București, 13 septembrie, ora 19:00

Am început să mă uit la cărți altfel de prin 2013, când mi-am comandat primul roman grafic, scris și desenat de ilustratoarea Roz Chast, Can't We Talk about Something More Pleasant?, despre frica că părinții noștri îmbătrânesc și o să moară. Era o carte cu ilustrații minunate și cu coperți groase, ca un fel de contrapunct pentru fragilitatea temei. Cu cât angoasa devenea mai mare, parcă te puteai sprijini de soliditatea materială a cărții. În anul care a urmat mi-am comandat în fiecare lună câte-un roman grafic, cu un design care îți tăia răsuflarea. Mi se părea de la sine înțeles că în epoca în care poți citi aproape orice carte în format electronic, varianta ei fizică trebuia să aducă ceva în plus. Apoi m-am mai potolit un pic, căci romanele astea grafice sunt cam scumpe. Dar am rămas cu o pasiune pentru cărțile frumoase. Toată introducerea asta lungă e ca să vă zic că joia asta puteți vedea la Galeria Posibilă o expoziție de cărți care au fost premiate pentru design la târgul de la Leipzig. Acestea au fost selectate din peste 600 de cărți provenite din peste 32 de țări, iar marele premiu a fost acordat publicației olandeze "Ornithology".

Un film despre decizii & dans, de la Vlad 

Bobbi Jene (proiecție de film), Centrul Independent Coregrafic Linotip, București, duminică, 16 septembrie, ora 18.00

Într-una dintre primele scene, dansatoarea Bobbi Jene Smith și coregraful Ohad Naharin stau la masă, într-o cafenea. Ea îi spune că a decis să nu mai facă parte din faimoasa companie de dans Batsheva, condusă de Naharin, și că vrea să se întoarcă înapoi în State pentru o carieră solo. Regizoarea Elvira Lind are acces la interacțiuni extrem de intime - inclusiv discuții cu partenerul și colegul său din trupă, Or Schraiber, despre viitorul relației lor. Dincolo de a fi portretul unei dansatoare, Bobbi Jene e despre felurile în care trăim schimbările de după vreo decizie crucială, despre cum ne remodelăm realitățile pe măsură ce trăim cu gândul la altceva.

Trailerul filmului.

În imaginea principală, protagonista filmului Bobbi Jenevia