De un an, statul român poate monitoriza electronic ordinele de protecție pe care le primesc victimele violenței domestice pentru a se asigura că agresorii nu se apropie de ele.
Într-o țară în care agresorii domestici încalcă anual o treime din aceste ordine, soluția brățărilor electronice poate salva vieți.
Însă în primele 9 luni ale lui 2023, mai puțin de 5% dintre ordinele de protecție pe termen lung au fost monitorizate electronic, în cele patru județe și București, unde este testat acest mecanism de protecție. Asta înseamnă că supraviețuitoarele violenței domestice rămân neprotejate într-una din cele mai periculoase perioade de viață.
Din 2024, alte 19 județe vor implementa monitorizarea electronică a agresorilor domestici, dar e nevoie de muncă susținută pentru ca brățările electronice gândite să protejeze victimele, să nu rămână doar o soluție pe hârtie.
Era iarnă târzie când Georgiana ajungea plânsă, obosită și tăcută în bucătăria restaurantului din centrul Bucureștiului, unde lucra. Avea 32 de ani, un copil de 10 ani și 14 ani într-o relație din care știa sigur că vrea să scape. Patronii restaurantului au văzut-o și au întrebat-o ce se întâmplă. Le-a spus că soțul ei, de care voia să se despartă, a lovit-o și a amenințat-o că o omoară. Șefii au însoțit-o la o secție de poliție, unde i s-a sugerat să se ducă la judecătorie și să ceară un ordin de protecție. Nu i-a venit să creadă când, peste doar trei zile, a fost chemată la instanță și a primit primul ordin de protecție, prin care soțului i se interzicea să se apropie de ea la mai puțin de 200 de metri, timp de două luni.
Cu patru luni în urmă, în octombrie 2022, în București și în județele Iași, Mureș și Vrancea, statul a introdus monitorizarea electronică a ordinelor de protecție emise pentru agresorii domestici care au interdicția de a se apropia de victime. Într-un astfel de caz, agresorului i se montează o brățară electronică la gleznă care comunică, prin GPS, cu un telefon pe care victima îl primește. Dacă agresorul se apropie de locul unde se află victima, telefonul o atenționează prin semnal scris și audio.
Numai că, deși această măsură de siguranță era implementată în București atunci când Georgiana a obținut ordinul de protecție, nici polițiștii, nici avocatul din oficiu, nici judecătorul nu i-au spus că ordinul poate veni la pachet și cu această monitorizare electronică.
„Nu mi-a spus nimeni.”
Nu i-a luat multe zile până când soțul, cu care se afla în proces de divorț, a început să încalce ordinul. Deși îi era interzis să comunice cu ea, bărbatul o suna și o amenința că o va ucide. Au fost zile când s-a trezit cu el în fața blocului sau pe stradă. S-au adunat zeci de încălcări pe care Georgiana le raporta la poliție, unde i se cereau fotografii care să dovedească că agresorul nu respectă distanța impusă de ordin și că o hărțuiește.
Perioada de după raportarea abuzului este printre cele mai periculoase din viețile supraviețuitoarelor violenței domestice. Riscul de a fi din nou rănite fizic sau hărțuite este mare. Și asta o dovedesc și statisticile din România. Înainte de apariția brățărilor electronice, între 30-40% dintre ordinele de protecție erau încălcate anual de agresori. Încălcarea ordinului de protecție este o infracțiune penală, care se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni până la 5 ani. În realitate, cercetarea penală poate dura și ani, dosarele sunt clasate și puține ajung în justiție.
Obținerea de dovezi ale amenințărilor se află tot pe umerii victimelor, așa cum i s-a întâmplat și Georgianei. Ele sunt cele care trebuie să-și explice frica pe care o simt constant și pericolul prin care trec, în fața unor polițiști adesea neinstruiți când vine vorba de violență în familie. Uneori, atunci când femeile raportează că partenerii lor au încălcat ordinul de protecție, polițiștii le spun nonșalanți: „Cât s-a apropiat? Că doar nu a venit să te dea cu capul de chiuvetă”.
România este încă o societate patriarhală. În cel mai recent raport publicat de Institutul European de pentru Egalitate de Gen, țara noastră se află pe ultimul loc în ceea ce privește egalitatea de gen. De fapt, din cauza lipsei datelor, România nici măcar nu a putut fi analizată în ceea ce privește violența de gen, în cadrul cercetării.
Însă Barometrul violenței de gen din 2022 arăta, spre exemplu, că unu din patru români consideră acceptabil ca bărbatul să nu-şi lase partenera să-şi folosească banii cum doreşte. Și tot unu din patru consideră că o femeie nu poate ieşi în oraş neînsoţită de partener. Inegalitatea de gen creează relații intime abuzive și naște violență.
În România, una din patru femei a fost agresată fizic sau sexual de partener sau de fostul partener, potrivit celui mai important studiu european, din 2016, al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale. Potrivit statisticilor Inspectoratului General al Poliției Române, în ultimii 9 ani, 445 de femei și fete au fost ucise de către cineva din familie. Anul trecut, polițiștii au intervenit în 90.174 de cazuri de cazuri de violență domestică și au emis 12.972 de ordine de protecție provizorii. Iar aceste cifre sunt doar cele raportate; multe alte cazuri sunt încă ascunse în tăcere.
În ultimii 10 ani, unele încălcări ale ordinelor de protecție s-au transformat în crime. În 2018, un bărbat care avea un astfel de ordin și-a ucis soția în biroul ei din grădinița pe care o conducea, în aceeași clădire în care se aflau zeci de copii. În 2020, un bărbat căruia instanța îi interzisese să se apropie de soție a ucis-o pe femeie în camera în care se aflau și copiii lor de 3 și, respectiv, 4 ani. Aceste cazuri arată nu doar incompetența statului în protejarea victimelor, ci lasă în urmă bagaje de traumă ale copiilor orfani și familiilor. O astfel de crimă între parteneri intimi se întâmplă, în medie, în jur de 40 de ori pe an, în România. Potrivit Inspectoratului General al Poliției Române, între 2014 și 2021 au avut loc 337 de crime între parteneri intimi: soț/soție, foști soți, foști sau actuali parteneri.
Toate acestea au făcut ca, în ultimii zece ani, organizațiile care luptă pentru drepturile și siguranța femeilor devenite victime ale violenței să ceară necontenit monitorizarea electronică a ordinelor de protecție.
Cum funcționează sistemul de monitorizare electronică?
Agresorului i se montează la gleznă o brățară, asemănătoare unui smartwatch, și i se oferă un dispozitiv care arată ca un telefon. Victima primește și ea un dispozitiv asemănător, pe al cărui ecran se poate vedea dacă este în siguranță sau dacă agresorul se apropie de limita impusă de judecător. Când se întâmplă asta, displayul se înroșește, iar dispozitivul sună. Un polițist de la centrul care monitorizează acest sistem apelează victima, pentru a vedea unde se află și în ce stare este, iar dacă aceasta este pe stradă, spre exemplu, un echipaj de poliție ajunge rapid la ea.
Brățările electronice pentru agresorii domestici sunt o soluție în multe țări din lume: Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, Georgia, Portugalia, Spania, Republica Moldova. În Europa, Spania și Portugalia sunt printre statele care au adoptat devreme soluția. Implementată în 2009 în Spania, măsura a făcut parte dintr-o serie amplă de intervenții ale statului împotriva violenței domestice. Judecătorii spanioli sunt cei care decid ca unele dintre ordine să fie însoțite și de brățări electronice, în funcție de gravitatea situației și de posibilitatea ca agresorul să încalce ordinul. Recent, oficialii europeni care monitorizează implementarea Convenției de la Istanbul - cel mai important tratat european în domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor - au avertizat Spania că un număr semnificativ de femei au fost ucise pentru că judecătorii nu au evaluat corect pericolul în care se aflau și nu le-au oferit monitorizare electronică.
Ultimul semnal de alarmă
În primăvară, atunci când Georgianei urma să-i expire primul ordin care o proteja de soțul violent, managerii restaurantului unde lucra au pus-o în legătură cu organizația Anais din București, specializată pe sprijinul victimelor violenței domestice. Georgiana era în continuare hărțuită și avea zeci de încălcări ale ordinului. Avocata din cadrul organizației i-a sugerat să ceară în instanță și monitorizarea electronică, explicându-i că asta o va ține în siguranță fizică și, în cazul în care bărbatul va încălca din nou ordinul, va avea la îndemână dovezi.
Georgiana se afla într-un punct culminant al relației abuzive pe care o începuse când avea 19 ani. Ultima noapte în care soțul a lovit-o, după ce o urmărise cu un tracker GPS ascuns în căptușeala genții, a făcut-o să-și dea seama de pericolul în care se afla. Bărbatul i-a spus atunci că, dacă va suna la poliție, o va ucide.
Parcă dintr-o dată a văzut atâtea semnale de alarmă pe care le trecuse cu vederea. Cum la scurt timp după ce au devenit iubiți, pe când vizitau o biserică, partenerul a pus-o din senin să jure că nu l-a înșelat niciodată. Cum au apărut prima palmă și reproșurile constante despre presupusa ei infidelitate. Cum el i-a ordonat să folosească aplicația de live sharing, ca să știe mereu unde este, și cum i-a interzis să se abată de la drumul spre casă. Gândindu-se la acest istoric, Georgiana i-a spus fără ezitare avocatei că dorește ca ordinul de protecție să-i fie monitorizat electronic.
A fost unul dintre cele 90 de ordine date de instanțe și monitorizate electronic în primele nouă luni din 2023. Dacă se simte în pericol, orice victimă care obține un ordin de protecție poate cere această monitorizare, fie polițiștilor, care emit ordinul provizoriu, pentru 5 zile, fie judecătorilor, cei care decid prelungirea celui provizoriu cu unul pe termen mai lung, ce poate varia între o lună și un an.
Până la finele lui septembrie, în București și județele Mureș, Iași și Vrancea, judecătorii au dat 2.057 de ordine de protecție, iar dintre acestea doar 4,4% au venit la pachet cu monitorizarea electronică. Aproximativ 12% dintre ordinele provizorii de protecție - cele date pe loc de către polițiști pe o perioadă de 5 zile - au fost însoțite de monitorizarea electronică.
Procentele mici sunt îngrijorătoare. Ele arată că profesioniștii din sistemul de justiție - avocați, procurori, judecători - nu recunosc pericolul la care sunt supuse femeile care raportează violența și cer să fie protejate. Situația poate avea mai multe cauze, spune avocata Giulia Crișan de la Asociația Anais. Ea a sprijinit, în ultimul an, femei care au obținut ordine de protecție și au cerut monitorizarea electronică. Crede că e o măsură extrem de necesară, care face diferența în cazurile de violență domestică: produce dovezi pentru a proba încălcarea, oferă siguranță victimelor și sperie agresorii.
Crișan crede că, în primul rând, autoritățile nu au inițiat o campanie amplă de informare. În al doilea rând, polițiștii și profesioniștii din justiție nu sunt instruiți periodic în privința violenței de gen și a modului în care trebuie să se comporte cu o victimă, pentru a o sprijini în procesul de raportare către autoritățile care ar trebui să o apere.
Brațară electronică poate fi vitală
Modul în care unii polițiști informează și cer acordul victimelor pentru monitorizarea lor este greșit, spune Crișan, și pune din nou responsabilitatea pe umerii lor. Femeile sunt întrebate dacă vor ca partenerii lor să poarte brățară de monitorizare, dar multe refuză de teamă că aceștia se vor răzbuna. Uneori refuză și din cauza vinovăției pe care o resimt față de propriii agresori, o consecință emoțională firească atunci când treci ani buni prin abuz.
„Ai fi de acord să porți un dispozitiv electronic de monitorizare pentru a fi protejată?” este întrebarea corectă pe care victimele ar trebui să o primească. Un consimțământ informat la această întrebare înseamnă și să furnizezi, ca polițist, asistent social sau avocat, informații despre cum funcționează monitorizarea, de ce e utilă sau care este incidența de încălcare a ordinului.
Avocata își aduce aminte de cazul unei victime a violenței domestice pe care a consiliat-o pe vremea când brățările electronice erau doar un vis. În câțiva ani, femeia strânsese 12 ordine de protecție și peste 50 de plângeri penale pentru încălcarea ordinului. Într-o zi, când pe hârtie era, teoretic, protejată, soțul a lovit-o în mijlocul zilei, după ce ea a ieșit de la metrou. A avut trei coaste rupte și leziuni foarte grave. După ani întregi de stres, femeia a murit în urma unui infarct.
Pentru toate încălcările de ordine, bărbatul a primit doar un an de închisoare. Alta ar fi fost situația, în cazul acestei femei, dacă ar fi existat un sistem de monitorizare cu ajutorul brățărilor, spune Giulia Crișan. „Le corectează și agresorilor comportamentul, pentru că știu că sunt în vizorul poliției, știu că sunt monitorizați, iar o dată la șapte zile, au obligația să meargă la secție pentru verificarea dispozitivelor”.
Am întrebat fiecare dintre cele patru inspectorate de poliție din zonele unde este testat acest sistem care sunt cauzele pentru care procentul ordinelor monitorizate electronic este atât de mic. Răspunsul lor: refuzul victimelor. De la Poliția Capitalei am primit o explicație de neînțeles: „în urma unor chestionare aplicate victimelor violenței domestice care au refuzat monitorizarea electronică principala cauză o reprezintă refuzul victimei”.
Sistemul de sprijin
„Brățara e parte din planul de siguranță pe care-l facem pentru fiecare dintre femeile cu care lucrăm”, spune Crina Mureșanu, asistentă socială în cadrul unui centru rezidențial, gestionat de Direcția Generală de Asistență a Municipiului București. În centru sunt cazate victime ale violenței domestice din Capitală, alături de copii. Pot sta aici timp de șase luni, uneori chiar și un an, sau până găsesc un job, un alt spațiu sigur de locuire, o altă școală, toate departe de agresori.
Anul acesta, una dintre femeile cu care Crina lucra a refuzat monitorizarea electronică pentru ordinele de protecție pe care le aveau și ea și fiicele sale. Nu a vrut să-și supună fetele la un stres în plus, a motivat femeia, fiindcă treceau deja prin stări de anxietate și depresie. Mureșanu i-a explicat că asta le-ar conferi o siguranță mai mare atunci când se duc la școală, spre exemplu. Dar i-a înțeles decizia.
Diferența a făcut-o însă abordarea din sala de judecată, când mama și fiicele ei s-au dus să ceară ordinul de protecție față de soțul, respectiv tatăl lor. La rândul său, avocatul din oficiu a întrebat-o pe femeie dacă dorește ca ordinul să fie monitorizat electronic. A refuzat din nou. Minute mai târziu, femeia a primit aceeași întrebare și de la procurorul de ședință. Faptul că atâția profesioniști din cercul de siguranță - asistență socială și justiție - i-au sugerat nevoia monitorizării au făcut-o pe femeie să se răzgândească. Mama și fiicele locuiesc de aproape șase luni în centru. Telefonul le-a sunat de câteva ori, semn că agresorul este pe aproape, dar polițiștii nu au concluzionat dacă a fost o încălcare cu bună știință sau o coincidență. Încălcarea ordinului s-a întâmplat însă online, pentru că tatăl a contactat fetele prin mesaje pe rețelele sociale sau prin mesageria platformei financiare Revolut.
Poduri și alianțe
„Și noi ne-am pus această întrebare: «de ce sunt atât de puține ordine monitorizate?»”, mi-a spus Elena Micheu, directoare executivă a Institutului Est European de Sănătate a Reproducerii, o organizație din Târgu-Mureș care sprijină de peste 20 de ani supraviețuitoare ale violenței domestice.
Micheu spune că organizația pe care o conduce a decis că, pentru a găsi soluții, trebuie să adreseze o altă întrebare importantă: „Au suficientă formare polițiștii care merg la astfel de intervenții, astfel încât să explice victimelor că monitorizarea se face în primul rând pentru siguranța lor, nu pentru a responsabiliza agresorul?”. Răspunsul a fost nu. Așa că, spune Elena Micheu, au decis să schimbe asta. Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii a organizat, în 2023, mini-sesiuni de informare pentru polițiștii din județul Mureș despre implementarea ordinului și despre cum trebuie să comunice cu victimele atunci când acestea se află în pericol, au analizat împreună cazuri reale. „Este vorba despre creat poduri și alianțe”, spune Micheu, care a întâlnit în aceste formări tineri polițiști dornici să afle mai multe despre violență între parteneri intimi, despre contextul socio-emoțional prin care trece cineva care se confruntă zi de zi cu abuz.
Trainingurile recurente, găzduite de asistenți sociali și psihologi cu experiență în construirea de planuri de siguranță pentru victimele violenței domestice, sunt valoroase și pentru că fluctuația de polițiști în sistem este mare, din cauza posibilității de pensionare anticipată.
Mureș este un județ-model în gestionarea coordonată a cazurilor de violență domestică. De peste 20 de ani, organizația unde lucrează Micheu a contribuit activ la acest model și a construit o rețea de profesioniști care lucrează în ONG-uri și instituții cu rol în sprijinirea victimelor, iar genul acesta de conexiune le-a permis să lucreze împreună pentru a rezolva cazuri.
Ce se întâmplă însă în comunitățile mici, unde nu există organizații cu tradiție care să încurajeze victimele să ceară, pe lângă ordin de protecție, și monitorizarea lui, care să facă traininguri cu polițiștii sau asistenții sociali?
Cătălina Mitel, asistentă socială la organizația Centrul pentru Mediere și Securitate Comunitară din Iași, spune că, în mediul rural, multe victime nici măcar nu știu că există posibilitatea de a obține un ordin de protecție, cu atât mai puțin de brățara electronică. „Cred că ar fi nevoie de o campanie de informare corectă și explicită, nu în termeni de specialitate, atât despre ceea ce înseamnă ordinul de protecție, că pot fi protejate cu ajutorul lui, dar și despre brățară, ce reprezintă ea și cum poate ajuta,” arată Mitel.
O campanie de informare despre monitorizarea electronică este utilă și în orașele mici, și în cele mari, ca Bucureștiul. Chiar dacă într-un oraș mare suntem teoretic mai aproape de informație, atunci când ești victimă a violenței domestice, un oraș mare te poate izola și mai adânc, fiindcă este ușor pentru un agresor să-și îndepărteze partenera de prieteni, familie, muncă.
În schimb, dacă lumea din jur, de la vecini până la polițiști, știe mai multe despre cum funcționează ordinul de protecție și brățara electronică, șansele de a ieși dintr-o relație abuzivă cresc. În același timp, scade riscul ca violența domestică să devină fatală.
O campanie de informare la nivel național cere și avocata Giulia Crișan, în contextul în care, din 2024, mai multe județe vor implementa sistemul de monitorizare prin brățări electronice. Informare înseamnă și mesaje la televizor și pregătirea polițiștilor, astfel încât să existe cu adevărat focus pe mesajul cheie al acestei măsuri: atunci când obțin un ordin de protecție, victimele violenței domestice pot fi în pericol, iar monitorizarea ordinului de protecție le ajută să fie în siguranță. „De fiecare dată când mai apare o crimă”, spune Crișan, „autoritățile ar trebui să vorbească despre brățară și importanța ei”.
Dar mai e ceva, spune avocata. Pentru ca polițiștii să propună victimelor, fără excepție, monitorizarea ordinelor de protecție, trebuie, în primul rând, ca sistemul să se simplifice. E nevoie de digitalizarea procedurii astfel încât să se renunțe la completarea de mână a formularelor. „Dacă tu – ca sistem - nu simplifici, nici ei nu vor dori să acceseze măsura, își vor face datoria, poate, să întrebe victima dacă dorește sistem de monitorizare și, dacă nu vrea, își vor spune «bine că nu vrea» și nu vor insista să le vorbească despre posibilul pericol”.
***
Georgianei i-a sunat alarma chiar din prima săptămână după ce soțului ei i s-a pus brățara electronică. „A sunat și de două-trei ori într-o zi. Unde mergeam, era și el după mine, în mașină, când ieșeam de la metrou, din tramvai. La dispecerat le spunea că face Uber și din cauza asta ne întâlnim”. Într-una din zile, când era la poștă și i-a sunat alarma, polițiștii au trimis un echipaj spre ea. I-au spus că au făcut asta fiindcă aplicația le arăta că fostul ei soț staționa în zonă de mult timp, deci nu era o întâmplare că se afla în perimetrul interzis.
Ordinul i-a fost încălcat și prin SMS-urile de amenințare pe care Georgiana le primea, deși agresorului îi era interzisă inclusiv contactarea online sau telefonică. Bărbatul se folosea și de fiica lor, pe care o putea contacta, și într-un apel video i-a arătat copilului o armă, spunându-i că are de gând să-i omoare mama. Fetița a avut puterea să facă un print screen, iar acum poza e una dintre dovezile dosarului de urmărire penală.
Asta-vară, Georgiana s-a dus cu fotografia asta la secția de poliție, să-i anunțe pe polițiști că agresorul, care are brățară de protecție, spunea că va veni la ceremonia de sfârșit de an școlar a fiicei lor. Georgiana le-a cerut ajutorul pentru că fiica ei voia să participe mama, nu tatăl. Pentru copil, era un moment important: de trei ani lua premiul I și era mândră de asta, în ciuda tensiunilor de acasă. „Dacă tu nu vii, eu nu mă mai duc”, își amintește Georgiana că i-a spus copilul. Polițistul căruia i-a arătat poza și i-a explicat situația i-a spus femeii că, dacă se întâmplă ceva în ziua serbării, poate suna la 112. „Părea recalcitrant și mi-a și spus «doamnă, dacă el e un om liniștit, nu are ce sa facă». «Păi, cum să fie liniștit, uitați, mă amenință că mă omoară, nu pot să mă văd cu el acolo»”, i-a răspuns Georgiana.
Era într-un impas emoțional și tehnic. Dacă s-ar fi dus la ceremonie și ar fi venit și el, alarma s-ar fi declanșat. Dacă nu se ducea, își dezamăgea copilul, aflat oricum sub stres de atâta timp. A decis totuși să meargă, în speranța că va prima rolul ei, și fostul soț va fi cel îndepărtat. Când a ajuns însă în clasa fiicei sale, alarma s-a declanșat pentru că bărbatul ajunsese deja în curte. Polițiștii au venit rapid și au rugat-o pe ea să plece. În toată tevatura, ceremonia de premiere s-a și terminat. Fetița a fost singură într-un moment important și, spune mama, „nu are nici măcar o poză cu premiul”.
Georgiana este acum la al treilea ordin de protecție și speră să fie ultimul, iar amenințările și mesajele de hărțuire să se oprească. Încălcările repetate ale ordinelor precedente au ajutat-o să obțină prelungirea protecției până în februarie 2024. Atunci când aude sau citește un mesaj de amenințare cu moartea sau când îi sună alarma, care o atenționează că soțul se apropie, așa cum i s-a întâmplat din nou în octombrie, simte o frică cumplită. Îi intră în oase și o paralizează. Nu dorește să se gândească cum i-ar arăta viața dacă nu ar avea telefonul de monitorizare în geantă. „Știu că polițiștii sunt aproape”, spune ea. „Dar tot trăiesc hărțuită”.
Potrivit Inspectoratului General al Poliției Române, de anul viitor (2024), monitorizarea electronică se va extinde și în județele Bacău, Brașov, Caraș-Severin, Călărași, Cluj, Covasna, Galați, Giurgiu, Harghita, Ilfov, Mehedinți, Neamț, Prahova, Sibiu, Satu Mare, Sălaj, Teleorman, Vaslui și Vâlcea. Din 2025, măsura se va implementa și în județele Alba, Arad, Argeş, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Buzău, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa, Maramureş, Olt, Suceava, Timiş şi Tulcea.
