Seria Noii cititori, coordonată de scriitoarea Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir, aduce lună de lună recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii. În fiecare lună copiii citesc o carte, o comentează împreună și apoi scriu propria recenzie, totul sub îngrijirea Adinei, care vine de fiecare dată și cu extra context. Într-o lună avem copii între 12 și 14 ani, în cealaltă lună între 10 și 12. Azi citim pentru prima dată recenziile copiilor de 10-12 ani și ne uităm la cartea Calm Ecuatorial, o poveste despre visare și explorare.
După ce mi-am făcut încălzirea cu „grupa mare”, cu o lectură deloc ușoară despre război (recenziile lor le puteți citi aici), a venit rândul celor mai mici să dezbată și să comenteze cartea trimisă de Editura Arthur pentru luna iulie. Am ales un titlu despre care nu știam mai nimic, dar care m-a cucerit de la prima vedere cu promisiunea unei povești aventuroase, numai bună pentru începutul vacanței de vară! În plus, recunosc că alegerea s-a datorat în mare parte copertei și ilustrațiilor lui Nicholas Gannon, autor-ilustrator american de succes. Este prima dată când semnează și textul – până la Calm ecuatorial, primul volum al unei serii, Gannon s-a făcut remarcat doar ca ilustrator.
Am citit, așadar, cot la cot cu copiii și m-am trezit purtată într-o poveste sensibilă, mult mai puțin „aventuroasă” decât ar promite titlul și premisa. Povestea formării acestui trio de prieteni are genul de bizarerie care mi-a amintit de celebrul film Amélie (poate și datorită uneia dintre eroine, mica franțuzoaică pe nume Adélaïde). M-am gândit că atâtea pagini pur descriptive și fără prea multă „acțiune” îi vor descuraja pe micii cititori, așa că așteptam cu emoție întâlnirea noastră online în care să comentăm cartea.Surpriza a fost că toți (Sonia, Ana, Andrei, Luca, Ștefania) o citiseră destul de repede și erau absolut încântați de atmosferă, de ilustrații (într-adevăr, aspectul vizual al cărții este spectaculos, îți poți imagina foarte ușor un film de animație), dar mai ales de istoria acestei prietenii între personaje – trei copii, unul mai visător decât altul.
Cumva, lectura a funcționat la nivel de identificare; poate și pentru că, în general, copiii pasionați de lectură sunt ei înșiși niște visători. În plus, cum spune unul dintre ei, „cine nu și-ar dori să pună țara la cale cu cel mai bun prieten, pe acoperișul casei?”
Așa cum veți citi în continuare, există și critici... constructive și extrem de sincere, care l-ar face să zâmbească și pe cel mai serios autor de cărți pentru copii. Să înceapă, așadar, vacanța de vară, cu după-amieze leneșe, lecturi palpitante și mulți prieteni alături!
P.S. Între timp, „grupa mare” citește de zor cartea unui autor român foarte iubit...
🔳 🔳 🔳
Cartea Calm Ecuatorial, scrisă și ilustrată cu multă măiestrie de Nicholas Gannon, te pune pe gânduri încă din clipa în care îi privești coperta: pe o bucată de gheață, ce plutește în mijlocul unei mări liniștite, trei copiii, înconjurați de cufere și lucruri care mai de care mai ciudate, privesc liniștiți în zare. Te poți întreba cum de sunt atât de calmi într-o situație în care oricine ar intra în panică, însă pe parcursul poveștii înțelegem că pentru Archer, Adélaïde și Oliver neobișnuitul este cât se poate de firesc.
Cartea m-a ținut cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii, deoarece niciodată nu se întâmplă ceea ce te aștepți de fapt. Cel mai mult mi-a plăcut strânsa prietenie între cei trei protagoniști. Trioul caută o aventură, fiindcă niciunul nu e prea mulțumit cu lumea care îl înconjoară. Și ce ar fi mai potrivit decât să pornească în căutarea bunicilor lui Archer, niște exploratori pierduți fără urmă pe un aisberg? Dar nu le va fi ușor, cu doamna Murkely prin preajmă...
Recomand cu căldură cartea, deoarece e plină de situații ieșite din comun, iar multe dintre ele sunt de-a dreptul amuzante. Povestea surprinde perfect cum orice este posibil pentru copiii visători din fire, iar speranța lor nu piere atât de ușor. (Sonia Abrudan, 12 ani, Oradea)
🔳
Această poveste este despre un băiat pe nume Archer care își face doi prieteni: pe vecinul său, Oliver Glub, și pe Adélaïde, o fată din Franța. Trioul se pregătește de o mare Aventură, pentru care caută informații și unelte folositoare. Lucru deloc ușor având în vedere că: mama lui Archer de-abia îl lasă să iasă din casă, Oliver nu știe dacă are destul curaj să plece atât de departe de locuința sa, iar Adélaïde are un picior de lemn, ceea ce o împiedică să facă anumite acțiuni (cum ar fi alergatul rapid etc.), iar cel mai important – o au ca profesoară pe Doamna Murkley. Doamna Murkley știa că puneau ceva la cale încă din ziua în care a ajuns la școala lor. Nici prima impresie nu a fost prea bună: Murkley a trebuit să fie dusă la spital pentru că leșinase văzându-l pe Archer cu capul în gura unui urs polar fals. Însă cei trei prieteni au devotement, curaj, și sunt pregătiți să înfrunte orice ca să-și atingă scopul.
Povestea este fabuloasă și merită citită, fără îndoială. Se vede că Nicholas Gannon a depus efort, însă cartea are și câteva defecte: de exemplu, este ciudat că cel puțin 100 de pagini sunt despre aspecte nu foarte importante, care nu au aproape niciun rost să fie menționate. Că tot veni vorba de aspecte inutile – multe dintre acestea sunt nerealiste și nu au foarte mare legătură între ele pe parcursul poveștii, lucru pe care, după părerea mea, domnul Gannon l-a știut și le-a inclus, cu un scop nu foarte explicabil.
Recomand Calm Ecuatorial cititorilor de orice vârste, fiind plină de acțiune, suspans și momente ce satisfac cititorul. Eu i-aș da un 8.8/10! (Andrei Gogioiu, 11 ani, Târgoviște)
🔳
O aventură deosebită în care se regăsesc urmăriri cu tigri, urşi polari şi chiar un oposum nenocturn, Calm Ecuatorial (sau în engleză The Doldrums) de Nicholas Gannon este aventura prieteniei dintre trei copii. Poate că titlul nu vă inspiră foarte mult, dar să ştiţi că spune mai multe decât credeţi. The Doldrums este un termen folosit de către marinari pentru o zonă din Oceanul Atlantic, care se întinde de-a lungul Ecuatorului, unde există perioade când nu bate deloc vântul iar corăbiile cu pânze rămân blocate, urmate apoi de furtuni violente. Cuvântul mai exprimă şi o stare de stagnare, iar tot aşa li se întâmplă şi personajelor în carte.
Personal, m-am regăsit în cei trei copii, Archer, Adélaïde şi Oliver, pentru că şi eu împreună cu prietenii mei plănuim tot felul de lucruri care în mare parte nu ne ies, însă planificarea în sine este o întreagă aventură. Dacă ar fi să spun câteva vorbe despre cei trei copii, aş zice că Adélaïde ar fi imboldul de plecare, primul pas al călătoriei lor, Archer ar fi visătorul şi cel gata să plănuiască mereu aventuri imposibile, iar Oliver cel cu picioarele pe pământ, care să le reamintească întotdeauna că ei sunt doar nişte copii.
Mi-a plăcut stilul amuzant în care scrie autorul şi m-a încântat & uimit cât de bine putea să descrie viziunea unui copil asupra lucrurilor. Într-un fel ciudat, cartea m-a ţinut în suspans pe tot parcursul poveştii, iar ilustrațiile, care ţin să menţionez că sunt făcute tot de către autor, au creat în poveste o atmosferă ca de vis.
Recomand această carte în primul rând iubitorilor de poveşti despre prietenie, dar şi celor care le plac călătoriile în general. Probabil tuturor vi se va părea o carte frumoasă şi liniştitoare şi poate, după o aventură stil Jules Verne, vă va plăcea şi o lectură mai uşoară. (Ștefania Lăzărescu, 12 ani, București)
🔳
Calm Ecuatorial de Nicholas Gannon prezintă povestea unui băiat de 11 ani, pe nume Archer, foarte curios din fire, căruia îi plăcea să studieze tot ceea ce bunicii lui colecționaseră o viață întreagă și care visa mereu la aventuri mărețe. În ciuda comentariilor mamei sale, el se hotărăște să plece în căutarea bunicilor săi, despre care se spune că au dispărut în apele Arcticii. Îi are drept tovarăși de călătorie pe cei doi vecini ai săi, Oliver si Adélaïde.
Numeroase întâmplări din carte depășesc orice imaginație și te încurajează să citești mai departe, sperând că vor continua într-un alt volum. Povestea se încheie cu un final fericit, chiar dacă grupul format din cei trei prieteni nu ajunge să își ducă visul până la capăt. Recomand Calm Ecuatorial copiilor cu vârsta între 10 și 12 ani, în special celor interesați de aventură. (Ana Argatu, 11 ani, Videle)
🔳
Ceea ce m-a pus pe gânduri încă de la început a fost chiar titlul – m-am trezit întrebându-mă „ce legătură ar putea fi între calm și ecuatorial?” Povestea m-a prins repede și m-a ținut cu sufletul la gură. Am fost nerăbdător să aflu dacă bunicii lui Archer sunt în viață, pentru că păreau oameni ieșiți din comun, așa că am căutat indicii pro și contra în tot ceea ce avea legătură cu ei, am sperat și m-am entuziasmat.
Pe lângă asta, ce m-a făcut să îmi doresc să citesc mai departe a fost faptul că m-am regăsit în cei doi prieteni. Archer Helmsley e un băiat curios și timid, căruia îi plac călătoriile cu destinații îndepărtate, e dornic să descopere lumi noi și interesante, exact ca mine. Am în comun cu Oliver Glub faptul că, trebuie să recunosc, amândoi suntem cu capul în nori și cam pesimiști. În plus, cine nu și-ar dori să pună țara la cale cu cel mai bun prieten, pe acoperișul casei? Sau cum vi s-ar părea să locuiți într-un muzeu? Până să pornească în marea lor aventură au parte de obstacole, întâmplări ciudate și întâlniri cu oameni neobișnuiți, simpatici sau de-a dreptul săriți. Au fost scene la care am râs cu lacrimi!
E o foarte bună carte de vacanță – tocmai a început – potrivită celor care visează cu ochii deschiși la aventuri incredibile care să-i facă să se simtă liberi. (Luca Selegean, 11 ani, Arad)
Seria Noii cititori este susținută de editura Arthur.
