Tocmai a avut loc gala premiilor Oscar, așa că m-am gândit la o listă de 10 ficțiuni (romane, dar și povestiri și chiar poeme narative) care au ca temă cinemaul. Cu două excepții, ele pot fi citite în română.
Sfârşitul lumii în alb şi negru
Încep cu unul din romanele mele preferate. Aș zice că e cel mai bun roman având ca temă cinemaul, dar, evident, nu le-am citit pe toate. Roszak a fost profesor la Berkeley și a devenit cunoscut prin cartea The Making of a Counter Culture (1969), care lansa termenul de „contracultură”. Dar a scris și câteva romane, între care Flicker (1991); traducerea românească, sub titlul Sfârşitul lumii în alb şi negru, a trecut din păcate aproape neobservată. Cartea este construită în jurul unui regizor ficțional, Max Castle, care se lansează în cadrul expresionismului german din anii 20, plecând apoi la Hollywood unde se reinventează ca regizor filme de serie B cu zombies și vampiri. Un fel de Fritz Lang. În anii 60, un tânăr cinefil redescoperă filmele lui Max Castle și, odată cu ele, o vastă conspirație. Printre personajele cu cheie apare și criticul de film Pauline Kael. Pe lângă suspans, Sfârşitul lumii în alb şi negru oferă o mare cantitate de informație cinefilă, prelucrată speculativ la cel mai înalt nivel. Un fel de Pendulul lui Foucault plasat în lumea cinemaului.
Rezumatul la Cartea iluziilor seamănă destul de bine cu cel al romanului lui Rozsak (cartea lui Auster a fost publicată zece ani mai târziu): un profesor de literatură pleacă în căutarea filmelor pierdute ale unui regizor/actor din anii 20. Dar diferențele sunt mai importante decât asemănările. Cartea iluziilor este una dintre cele mai bune cărți ale lui Paul Auster, un autor care merită citit aproape integral.
Din nou un regizor (de această dată unul contemporan) bizar și retras din activitate, din nou o anchetă – plecată pe urmele unei sinucideri misterioase și unui film pierdut. Din Marisha Pessl au mai fost traduse romanul ei de debut, Curs special de fizica dezastrelor (Editura Litera), și romanul YA De veghe între lumi (Editura Nemira).
Vikingii
După atâtea filme pierdute, iată și o carte pierdută: un ciclu scris în franceză şi engleză, compus din 44 de poeme în engleză şi 5 în franceză, în care Mircea Ivănescu repovestește filmul Vikingii (clasicul din 1958 cu Kirk Douglas, care a murit săptămâna trecută). Poate că într-o bună zi poemul lui Ivănescu va ieși la suprafață, cine știe.
Romanul lui Haenel îl are în centru pe Michael Cimino, autorul controversatelor capodopere Vânătorul de cerbi (1978) și Heaven’s Gate (1980). Cel de al doilea a falimentat studiourile United Artists. Am scris deja despre Apără-ți coroana pe Scena9, mi-a plăcut mult.
Imagini mișcătoare
Prea multă dramă strică, este nevoie și de un pic de comedie. Imagini mișcătoare este volumul 10 din seria fantasy Lumea Disc. Însă puteți începe foarte bine să citiți Pratchett de aici. Oferă o istorie alternativă a Hollywoodului, combinată cu un pic de Lovecraft, dar fantastic de amuzantă. Atenție, creează dependență.
69
Trei puști încearcă să facă un film snuff și se ard urât. Bănuiesc că Ionuț Chiva a fost inspirat de romanul Particulele elementare de Michel Houellebecq (1998) sau de filmul 8mm de Joel Schumacher (1999). Dar, începând din anii 70, sunt zeci de titluri care speculează mitul urban al snuff-ului – un film underground în care cineva este omorât for real.
Pantere parfumate
Naratorul romanului lui Dan Alexe, care împrumută o serie de date de la autor (jurnalist și cineast român stabilit în Belgia), își propune să realizeze un film pe urmele călătoriei lui Alexandre Dumas în Caucaz. Până la urmă, nimic nu-i iese conform planului. Dar romanul ca atare este excelent. Roman erotic, roman de călătorie, roman de aventuri, roman-farsă – totul placat pe un scenariu inițiatic (voiajul argonauților în căutarea lânii de aur).
Povestiri cu Pat Hobby
Scott Fitzgerald și-a petrecut ultima parte a vieții la Hollywood. Nu i-a mers prea bine. Era falit și alcoolic, iar munca lui de scenarist n-a lăsat multe urme. Textele din Povestiri cu Pat Hobby au fost scrise în această perioadă. Pot fi citite împreună cu Dragostea ultimului magnat (trad. Ciprian Șiulea, Polirom, 2015), ultimul roman al lui Fitzgerald, rămas neterminat, tot cu un subiect hollywoodian.
Decorul obișnuit al romanelor lui Chandler este Los Angeles, dar Sora cea mică, plasat la sfârșitul anilor 40, se apropie cel mai mult de lumea Hollywoodului. Chandler lucrase și el ca scenarist, fără să păstreze amintiri prea plăcute.
PS: Pentru sugestii de cărți nonfiction pe teme de cinema, recomand Raftul de cultură cinematografică construit de Andrei Gorzo la Cărturești.
Imagine principală de Free-Photos, via Pixabay
