Noul lungmetraj regizat de Tudor Giurgiu, „3 zile în septembrie", orchestrează un mic tărăboi prin Eforie Sud, acolo unde o mireasă amenință că-și ia lumea în cap. Departe de a ne purta cine știe unde, alergătura filmului se epuizează repede într-un vid de idei.
★★★★★☆☆☆☆☆
Printre resturile lui 2025 ajunse de-abia acum pe ecranele noastre se numără și „Fuori”, filmul cannez despre scriitoarea italiană Goliarda Sapienza regizat de Mario Martone. Departe de a o revela în toată splendoarea unor complexități de-o viață, rezultatul se împotmolește într-un portret generic despre prietenie între femei.
„The Rocky Horror Picture Show" are o aură de legendă: catalog satiric al ticurilor și obsesiilor pop culture, fantasmă hedonistă despre sexualități fluide, premoniție a punk-ului. Nimic din toate astea nu ar fi fost posibil în lipsa protagonistului său de neuitat, interpretat de un tânăr aflat la debut. Formidabilul Tim Curry a murit acum câteva zile, la vârsta de optzeci de ani.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Carpenter’s Son”, noul proiect trăsnit al lui Nicolas Cage, aterizează în golul verii cu ambiția de a face din evanghelie un bazin pentru trucuri horror get-beget, de la semne prevestitoare pe cer la întrupări schimonosite ale necuratului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Jurassic Park de buzunar? Angoasă capitalistă à la George Romero ambalată frumos pentru fanii imaginilor generate pe computer? Lectură critică a ecofascismului? „The End of Oakstreet", neașteptatul film cu dinozauri al verii, presară aventuri americane vechi și noi într-un gen popular vetust, pe care vrea să-l resusciteze.
La zece ani de la ultimul său lungmetraj, cineastul Nicolas Winding Refn revine pe marile ecrane cu „Her Private Hell", o realizare defazată care dovedește că nici măcar acest stil scăldat în formol nu e imun în fața trecerii timpului.
★★★★★☆☆☆☆☆
„God Will Not Help” este o anti-odisee care bate pasul pe loc în ținuturi ostile. Hâtru și uscățiv ca protagonista sa, o văduvă misterioasă, filmul sculptează afecte recognoscibile – răzbunare, înstrăinare, legături de familie tensionate la maxim – în piatra timpului.
Două filme care rulează acum în sălile noastre regândesc societatea prin ochii copiilor.
★★★★★☆☆☆☆☆
Tânărul YouTuber Curry Barker face pasul către cinema cu „Obsession": exploatând inspirat angoasele dating-ului, filmul își camuflează cu talent slăbiciunile pentru a se impune ca hitul horror al unei generații.
Marile ecrane găzduiesc săptămânile astea mai multe filme românești, dintre care două debuturi cum nu se poate mai diferite între ele.
Am trecut valvârtej pe la TIFF, prilej să adaug câteva titluri la bagajul cinefil. Departe de vreo coerență forțată, ele fac cu ochiul la panoplia de posibilități ascunse în această selecție stufoasă.
★★★★★☆☆☆☆☆
Regele divertismentului Steven Spielberg antrenează spectatorul într-o nouă alergătură pe urmele omuleților verzi care îl obsedează de la începuturi. Mai degrabă film mutant decât recapitulare docilă a filmografiei sub formă de ceremonial, „Disclosure Day” aduce a anti-blockbuster care își asumă riscul bizareriei.
Un dialog cu regizorul Johan Grimonprez despre neocolonialism și corporatocrație, despre politică și iubire și despre evoluția umană prin împărtășire.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Comatogen" al lui Igor Cobileanski țese un ghem de intrigi printr-o societate vagă, care se vrea a fi a noastră. În ciuda unor intenții lăudabile de a explora posibilitățile filmului de gen, totul e foarte generic aici.
Câteva zeci de scurtmetraje ale marelui artist vizual Ion Grigorescu vor fi prezentate zilele acestea la Cinema „Elvire Popesco”, în cadrul primei retrospective dedicate filmelor acestuia în plan local.
★★★★★☆☆☆☆☆
Prea gentil pentru a provoca cine știe ce revelații, „Sora cea mică” al Hafsiei Herzi contează mai ales ca descoperire a tinerei Nadia Melliti, excelentă în rolul acestei adolescente musulmane închise în sine, care se confruntă cu realitatea copleșitoare a propriei dorințe.
Un articol și un dialog video care schițează o hartă a lumii din filmele Alexandrei Gulea, o cineastă experimentală atipică în peisajul local. Începând de azi, în cadrul proiectului CINEMA ENTRE NOUS vor fi prezentate la București toate filmele sale de scurt și lungmetraj.
★★★★★☆☆☆☆☆
Noul titlu al italianului Paolo Sorrentino, „La Grazia”, este o recapitulare aproape comică a trucurilor din jobenul cineastului, mai toate așezate sub zodia lipsei de inteligență artistică. Nici nu e de mirare că filmul se strofoacă să găsească grația numai în lucrurile grațioase. Până la greață.
★★★★★☆☆☆☆☆
Trecut relativ discret prin sălile noastre, noul film regizat de Kristoffer Borgli, „The Drama”, presară mugurii unei noi nevroze prin căminul plin de armonie al clasei creative de azi, apoi privește de pe margine la tămbălăul absurd iscat în urma sa. Atenție, cronica asta conține spoilere!
★★★★★☆☆☆☆☆
Festivalul Filmului Francez include în programul de anul acesta „Mektoub, My Love: Canto Due”, în regia lui Abdellatif Kechiche.
★★★★★☆☆☆☆☆
Prozatoarea Cecilia Ștefănescu debutează în regia de lungmetraj cu „Un loc sigur”, o poveste despre nevrozele românilor middle class desfășurată pe malul mării, într-o melancolică – și, treptat, tot mai angoasantă – vară indiană.
Cineasta Ivana Mladenović e autoarea unor filme underground și punk, proaspete, nonconformiste, lipsite de prejudecăți, rebele, murdare, într-o constantă și doar aparentă dezordine. Înainte să-i vedeți cele trei lungmetraje de ficțiune weekendul acesta, la Cinema Elvire Popesco, câțiva prieteni & colaboratori îi fac un portret colectiv.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cum a arătat lunga viață la pensie a lui Josef Mengele, alias „Îngerul morții de la Auschwitz”? La o asemenea întrebare cu iz sulfuros pare firesc să răspundă tocmai cineastul Kirill Serebrennikov, chitit în ultimii ani să-și fabrice o imagine – în aceeași măsură artificială și înduioșătoare – de teribilist al artei.
Patru dintre cele zece titluri care concurează de anul acesta la Oscarul pentru Cel mai bun film au fost construite, mai liber sau mai fidel, pe baza unor cărți. Trei dintre aceste cărți – „Frankenstein”, „Hamnet” și „Train Dreams” – au apărut sau sunt în curs de apariție și în România. I-am invitat pe traducătorii lor să scrie despre cum au privit adaptările romanelor pe care le-au transpus, cuvânt cu cuvânt, pentru cititorii români.
Cercetătorii avertizează de ani întregi că nivelul apelor subterane din nord-estul României este în scădere. Autoritățile reacționează cu întârziere, iar discrepanța dintre rural și urban îi împinge pe localnici într-o luptă pentru accesul la cea mai de bază resursă a vieții.
Un interviu cu antropologul Liviu Chelcea despre apa de la robinet și cea îmbuteliată, water grabbing și conflictele legate de apă.
Un interviu cu Bogdan Iancu, cercetător în antropologie, despre secetă, sisteme de irigații din trecut și prezent și competiția pentru apă.
Håkan Tropp, expert în politici legate de apă, vorbește despre rolul diplomatic al apei, în vreme de pace sau de război, de ce nu o valorificăm ca resursă și cum putem media riscurile legate de dispariția ei.
O fostă uzină de apă din Timișoara își deschide porțile pentru vizitatori și ne invită să ne gândim la relația noastră cu apa, patrimoniul industrial și modul în care vorbim despre toate acestea.
După invazia totală a Rusiei în Ucrainei, habitatul natural al Deltei Dunării a fost amenințat atât de război, cât și de creșterea traficului naval, redirecționat către această zonă. Acest reportaj analizează impactul, dar se uită și la soluțiile la care lucrează atât ucraineni, cât și români, pentru a proteja Delta.
