Pentru prima dată atât de explicit, educația media și gândirea critică au apărut în Strategia Națională de Apărare a Țării. Statul român recunoaște o vulnerabilitate majoră: nivelul scăzut al gândirii critice și al alfabetizării media. Consecința ar putea fi o societate mai ușor de polarizat și manipulat, dar și mai fragilă în fața atacurilor informaționale. Ce facem cu educația media? În câte școli ajunge ea, cine o predă și cât de serios este tratată?
„Am făcut acest lucru, dar nimeni nu mă apreciază” era, la începutul anului 2025, sintagma ce circula întruna pe Facebook, însoțită de imagini generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Imaginile arătau copii triști, bătrâni singuri, „meșteri” lângă sculpturi improbabile, precum un cal făcut din pâini, toate însoțite de texte ce îți cereau mila și empatia. Toate cu mii de reacții. De ce este atât de greu să recunoaștem o imagine generată cu AI?
Sunt redactor la Factual, platformă independentă de fact-checking, și am fost anul acesta cu caravana civică cu echipele Factual și Funky Citizens în liceele din țară. Opționalul de educație media al ministerului nu ajunge în prea multe dintre ele. Am vorbit cu elevii despre dezinformare și cum o pot combate, despre cum se informează ei, ce fel de conținut urmăresc, cum se infiltrează dezinformarea și teoriile conspirației în feed-urile lor.
Le-am explicat ce facem la Factual și cum verificăm informațiile din spațiul public, apoi au făcut ei exercițiul ăsta pe declarațiile unui politician fictiv. Elevii trebuiau să identifice surse oficiale pentru datele din acel discurs, nu să ia de-a gata ce spun politicienii, site-urile de știri, Wikipedia sau chatbot-urile. Am observat că elevii au dorința de a se face auziți, dar nu sunt obișnuiți cu întrebări de tipul „cum te face să te simți informația asta?”.
Le-am vorbit și despre mecanismele prin care dezinformarea funcționează, prin scoaterea din context, cel mai des, și prin teoriile conspirației. Despre discursul populist, prezent din abundență în politica românească și nu numai. Oculta mondială, Uniunea Europeană, Ursula von der Leyen, migranții: toți pot deveni, după caz, acel „ei” din „noi” versus „ei”. Am vorbit despre „inundarea zonei”, o tactică atribuită lui Steve Bannon, fostul strateg al lui Donald Trump. Practic, spațiul informațional e saturat cu versiuni multiple și contradictorii ale aceleiași povești, până când renunți să mai cauți adevărul. Efectul secundar e erodarea încrederii în presă și în instituții. Le-am dat un exemplu apropiat: o doamnă din București, care postează neîncetat conspirații cu buletinele cu cip și tehnologia 5G și care, ulterior, a candidat la Primăria Capitalei.
La finalul atelierelor, am plecat cu impresia că sămânța există. Curiozitatea, simțul civic, chiar și umorul cu care recunosc o conspirație absurdă, există. Lipsește, totuși, un cadru educațional care să cultive aceste lucruri.
Conspirații, discursuri populiste, informații scoase intenționat din context. Adaugă la asta fotografiile AI cu cai din pâini care circulă deseori pe pagini de Facebook construite sau „crescute” pentru vizibilitate (obținută prin aprecieri, distribuiri și comentarii) și reutilizate ulterior.
În acest peisaj, putem să vorbim despre manipulare, propagandă sau lipsa de reglementare a platformelor și, pe bună dreptate, toate sunt probleme reale. Însă pentru sute de mii de utilizatori, diferența dintre o fotografie și o imagine generată de AI nu este clară. Nici de ce o anumită postare apare în feed, cine profită de pe urma reacțiilor sau de ce o pagină își schimbă denumirea și specificul de la o zi la alta.
Pentru prima dată atât de explicit, educația media și gândirea critică au apărut în Strategia Națională de Apărare a Țării. În document, Administrația Prezidențială avertizează că digitalizarea accelerată, rețelele sociale și noile tehnologii creează un teren fertil pentru manipulare, dezinformare și „război cognitiv”.
Statul român recunoaște o vulnerabilitate majoră: nivelul scăzut al gândirii critice și al alfabetizării media. Consecința ar putea fi o societate mai ușor de polarizat și manipulat, dar și mai fragilă în fața atacurilor informaționale. Documentul Administrației Prezidențiale propune, cel puțin la nivel strategic, politici publice de educație media și digitală, cu accent pe copii și tineri.
Însă, odată ce ne scoatem capul din documente și ne uităm la exemplele de mai sus, ne punem problema: ce facem cu educația media? În câte școli ajunge ea, cine o predă și cât de serios este tratată?
Opționalul de educație digitală și abilități media
Educația media în România a început să prindă contur mai oficial și la scară mai largă odată ce Ministerul Educației a adoptat programa pentru opționalul „Educație digitală și abilități media” pentru liceeni în 2022. În decembrie 2025, Ministerul Educației a anunțat extinderea sa spre ciclul gimnazial din anii școlari următori.
Programa urmărește să dezvolte ochiul critic al elevilor pentru evaluarea mesajelor din presă și de pe rețele sociale. Le oferă instrumentele necesare pentru a identifica erori logice, a pune întrebări pertinente și a face conexiuni între idei atunci când citesc un titlu, o postare sau urmăresc un clip video.
Citește articolul integral pe Școala9.
Realizarea acestui material a fost susținută prin programul de jurnalism pentru tineri Pagina9, organizat de Scena9 și Școala9 în octombrie 2025.
