GEST, MOMENT, SPECTRU
Artist: Flavius Cîrlig
Coordonator : Nicolae Ilfoveanu
Proiectul Gest, Moment, Spectru ia naștere dintr-o practică intuitivă, în care imaginea precede orice formulare teoretică. Prin utilizarea expunerii lungi și a blițului multiplu controlat, privitorul generează fotografii în care corpul apare în ipostaze fragmentate și suprapuse, confirmând prezenței simultane ce sugerează o temporalitate stratificată. Aceste structuri vizuale, apărute inițial fără intenție conceptuală explicită, devin ulterior punctul de plecare al unei cercetări bazate pe practică, unde cunoașterea este produsă prin actul artistic însuși, într-un dialog continuu între experiență și reflecție.
Instalația transpune aceste principii într-un spațiu complet întunecat, în care imaginile acoperă integral pereții, fără rame sau mediere. Experiența este individuală și irepetabilă: spectatorul intră singur, având la dispoziție un declanșator și o singură activare a blițului. În acel moment ales, dintr-o infinitate de posibilități, lumina dezvăluie pentru o fracțiune de secundă o multitudine de siluete spectrale, care dispar imediat odată cu revenirea întunericului. Ceea ce persistă nu este imaginea în sine, ci urma ei retiniană, o prezență temporară imprimată direct în corpul privitorului. Astfel, lucrarea devine o experiență perceptivă în care vizibilul și invizibilul coexistă, iar memoria vizuală înlocuiește reprezentarea stabilă.
Flavius Cîrlig
Flavius Alexandru Cîrlig (n. 2001) trăiește și lucrează în București, România. Lumina și întunericul au fost materialele cu care s-a gândit cel mai natural, nu ca efecte estetice, ci ca materie conceptuală. A crescut în Tulcea, la marginea Deltei, unde lumina are o calitate aparte, iar acest aspect i-a format timpuriu sensibilitatea față de felul în care lumina modelează prezența și absența. Lucrează preponderent cu tehnica expunerii lungi și a blițului manual, producând imagini în care același corp apare în mai multe siluete suprapuse, urme vizibile, ale unor momente alese dintr-un flux temporal continuu. Practica sa pornește dinspre intuiție spre teorie: fotografia apare înainte de concept, iar conceptul urmează ca articulare a ceea ce imaginea a pus deja în joc.
