Cultul Egocentrist al Propriei Efigii
Artist : Cojocaru Vlad
Coordonator/ Coordinator : Michele Bressan
Cultul Egocentrist al Propriei Efigii este o instalație fotografică, sculpturală și cinetică ce investighează felul în care subiectul contemporan, rămas fără o instanță externă de validare, își transformă propria imagine într-un obiect de cult. Proiectul pornește de la ideea unui „relicvar secular”: un altar golit de divinitate, în care artistul devine simultan zeitate, credincios și curator al propriei existențe. Punctum-ul instalației este un portret monumental al artistului, încadrat într-o ramă aurie și închis într-o cameră neagră. În spatele portretului se află un mecanism hidraulic ce produce lacrimi artificiale la intervale regulate.
Lucrarea propune o birocratizare a sentimentului: tristețea ca funcție externalizată unei mașinării. În jurul efigiei sunt dispuse obiecte personale — haine, jurnale, fotografii, scrisorii — care funcționează ca relicve ale sinelui și dovezi materiale ale existenței. În timp, lacrimile provoacă oxidarea unor elemente metalice, iar rugina pătează ireversibil fotografia. Astfel, instalația construiește un altar al auto-venerării doar pentru a demonstra imposibilitatea conservării sinelui. Mașina continuă să funcționeze, dar imaginea se degradează, transformând narcisismul într-o formă lucidă, absurdă și vulnerabilă de confruntare cu dispariția.
Vlad Cojocaru
Vlad Cojocaru (n. 2001) lucrează și trăiește la București, crescut în Teleorman și trimis în reconquista. Abordează aproape orice subiect cu o curiozitate arzătoare, dar poate identifica totuși câteva zone de interes în căutările sale: dinamicile interumane, cu accentul pe noțiuni de apartenență/ostracizare; realitatea și natura ei, unde cel mai mult îl interesează elementele ce contestă însuși termenul de “real”; și o îmbinare de cele două prin alcătuirea și menținerea unei arhive personale organizată sistematic. Drept unelte folosește orice mediu care se pretează intențiilor sale, excelând în aspectul tehnic al artelor, fie că e vorba de fotografie/cinematografie sau de poezie/proză.
