Am ajuns la cea de a șasea ediție a festivalului de animație japoneză Izanagi. Între 27 februarie și 29 martie vor avea loc proiecții de filme, dezbateri și discuții la București, Timișoara, Cluj, Sibiu, Iași, Galați, Constanța, Craiova și Brașov. Tema de anul ăsta, explorată prin șapte animații, este „celălalt”. Cine e celălalt? Cel fără casă, fără famile, cel care trăiește în alt timp sau spațiu, sau uneori, chiar alte părți ale noastre.
Extra special în ediția asta este Angel’s Egg, una dintre capodoperele care au pus bazele animației moderne, proiectat în exclusivitate în România în variantă 4K remasterizată. Merită menționat și A New Dawn, filmul de debut al artistului Yoshitoshi Shinomiya, aflat în competiția oficială la Berlinale.
Reporterii Oana Filip, Vlad Odobescu și Ioan Stoleru, alături de colaboratorul Dragoș Costache, îți zic despre filmele care le-au atras atenția. Programul complet pe orașe îl găsești aici.
Angel’s Egg (1985 r. Mamoru Oshii)
Câteodată lucrurile cu adevărat importante ne vin prin noroc. Asta e tema din Tokyo Godfathers, unul dintre filmele cele mai interesante de anul ăsta de la Izanagi. Dar oricât mi-ar plăcea Tokyo Godfathers sau Cowboy Bebop (și spun asta ca om care nu-s absolut deloc pasionat de Anime) nu puteam rata ocazia să scriu despre Angel’s Egg.
Parțial pentru că e noroc pur că avem această capodoperă a animației experimental-ciudat-filosofice japoneze. Nu doar în România, pe un ecran mare, ci în general. Pentru că e un film încropit, și – un lucru rar pentru încropeli – a ieșit o capodoperă. Oshii a integrat în Angel’s Egg idei pe care le dezvoltase pentru alte proiecte, în special un film animat Lupin the 3rd care n-a mai intrat în producție. Apoi a renunțat la documentația planificată a proiectului, a renunțat și la ideile inițiale (cică trebuia să fie comedie!) și a tot aruncat în malaxor tot felul de referințe care îl obsedau. De la fixația sa cu imaginarul creștin la pești, ruine, ouă și oleacă de Tarkovski și Tennessee Williams, Oshii și echipa au făcut un anime cu de toate, mai puțin dialog. Fără scenariu clar, just vibes.
Rezultatul e spectaculos și nu vreau să zic mai multe despre film. Cred că trebuie ca fiecare să trăiască alea 70 de minute cu cât mai puține detalii înainte. Și apoi ne putem strânge să discutăm ce a vrut să zică poetul. Pentru că n-am fi primii. Angel’s Egg e o prăjeală distopică, alegorică cu un impact direct nu doar în lumea Manga și Anime (ce e Blame! dacă nu Angel’s Egg cyberpunk postuman?) ci vizibil în jocuri de la Bloodborne (sincer toate soulslike-urile, sigur toate de la From Software) la Death Stranding sau Hollow Knight. Și e absolut ridicol că a fost doar un capriciu al lui Mamoru Oshii, un noroc chior bazat pe talent artistic și hai să vedem ce iese.
Și apropo de noroc, ce noroc că deși tot zic că nu mă uit la anime, îmi pică la Izanagi anual în brațe anime bun. Arigato Gozaimasu. (Dragoș Costache)
Cowboy Bebop: The Movie (2001, r. Shinichirō Watanabe)
Pentru un șerif de pe vremuri era simplu, zice la un moment dat un polițist: răufăcătorii erau vizibili, la fel și pistoalele lor. În Cowboy Bebop, în schimb, avem de-a face cu teroriști ai viitorului, înarmați cu biluțe ce conțin nanoroboți, teroriști care au parte de complicitatea autorităților și a corporațiilor farmaceutice. Așa că nici cei care-i urmăresc nu pot fi personaje tipice, ci patru vânători de recompense singuratici, plus un corgi super-inteligent.
Lansat în 2001, Cowboy Bebop: The Movie se bazează pe serialul cu același titlu creat de studioul Sunrise cu trei ani înainte. A devenit rapid un succes comercial și un must-see al genului. (Vlad Odobescu)
Jin-Roh: The Wolf Brigade (1999 r.Hiroyuki Okiura)
În Jin-Roh: The Wolf Brigade, scriitorul Mamoru Oshii și regizorul Hiroyuki Okiura explorează istoria alternativă a unei Japonii ocupate de nemți după Al Doilea Război Mondial. Acțiunea se petrece într-un Tokyo distopic și autoritar, în care serviciile de ordine se luptă între ele, dar și cu protestatarii tot mai nemulțumiți de politicile economice de creștere agresivă, care au dus la șomaj și la creșterea criminalității.
În centrul poveștii îl avem pe Kazuki Fuse, un membru al forțelor de ordine bântuit de Nanami Agawa – fetița care căra explozibil pentru protestatari și pe care el n-a avut curajul s-o împuște înainte ca ea să se autodetoneze.
Povestea Scufiței Roșii, narată de femeia de care se îndrăgostește Kazuki, este suprapusă peste film și funcționează ca mod de a sublinia una dintre temele principale ale poveștii (pe care n-o dezvălui aici, ca să nu dau spoilere). Ce o să spun însă e că filmul e un echilibru între acțiune și intrigă, pe de o parte, și teme mai profunde, precum ruminația și dezumanizarea. (Ioan Stoleru)
Only Yesterday (1991 r. Isao Takahata )
Taeko Okajima e o tânără de 27 de ani care pleacă în vacanță la rudele cumnatului său să ajute cu munca câmpului. Călătoria devine un prilej de a rememora copilăria, mai exact clasa a V-a, pe când avea 10 ani.
Filmul e o declarație de dragoste pentru viața la țară, dar și o ilustrare sensibilă a vieții de copil. Only Yesterday se uită la greutățile copilăriei, nu cele dramatice, ci cele micuțe, ușor de ignorat de adulți, la lipsa autonomiei în relație cu părinții, navigarea relațiilor cu colegii, descoperirea eului. Mereu m-am gândit la preadolescență și la copilărie târzie ca una dintre cele mai grele perioade ale vieții mele. Nu pentru că mi s-a întâmplat ceva greu sau trist, ci pentru că eram un copil sensibil și rușinos, punem totul la inimă, nu mă înțelegeam și nu mi se părea că înțeleg nici adulții, nici ceilalți copii. Aveam o lume interioară atât de bogată că mă strivea. Taeko e exact așa și dacă ai fost și tu măcar puțin așa, o să te regăsești în filmul ăsta și o să fie un prilej de nostalgie și amintiri.
Partea despre viața la țară e o surprinzătoare pledoarie pentru agricultură și o viață departe de oraș. Da, poate puțin bucolic, dar și sincer și convingător. 10 din 10, aș trimite pe toată lumea să-l vadă. Plus o coloană sonoră minunată care pe lângă muzică japoneză mai are și Ghoerghe Zamfir și o trupă de muzică populară maghiară. (Oana Filip)
