Cum își mai găsește locul o lentilă feminină sau feministă, într-un imaginar vizual dominat de bărbați? Cum se reflectă acest lucru în fotografie, astăzi? Ce responsabilitate are o tânără fotografă atunci când surprinde lumea din jur prin lentila aparatului ei?
Am încercat să răspundem la aceste întrebări cu ajutorul lui Nur Khamis, o artistă vizuală din București, care pune în prim-plan, în multe dintre fotografiile ei, femei și persoane din comunitatea queer.
Articolul face parte dintr-o mini-serie în care am invitat trei fotografe din București să ne răspundă la câteva întrebări și să ne arate cum surprind lumea din jurul lor, printr-o lentilă feministă.
„Fotografiile mele arată, de fapt, modul în care mi-aș dori să fiu percepută la rândul meu”, își descrie Nur Khamis procesul artistic.
Are 26 de ani și încă de când era adolescentă a început să privească lumea din jurul ei prin intermediul aparatului foto. La început își fotografia prietenii sau rudele,, până a ajuns în facultate, unde a urmat un curs de Fashion Communication. Atunci și-a dat seama cât de ușor îi este să se exprime vizual. Așa că nu a mai lăsat camera jos din mână.
Chiar dacă fotografia este mediul la care se întoarce de fiecare dată, nu poate să spună că a avut un parcurs lin în domeniul ăsta. Dacă nu era 100% convinsă că asta vrea să facă de-acum înainte, probabil că ar fi renunțat demult, spune tânăra fotografă. Un lucru care o face să spună asta este faptul că fotografia este un domeniu extrem de competitiv, unde a simțit uneori că este mai important ce tipuri de conexiuni îți formezi și care încă nu are o comunitate foarte strânsă în jurul ei.
Ce i-a dat încredere să nu cedeze în fața acestor lucruri erau aprecierile venite din exterior, de la oamenii cu care lucra sau de la alți artiști. Încă își amintește că cel mai bun moment a fost atunci când munca i-a fost recunoscută în Dazed Magazine, una dintre cele mai importante publicații despre pop culture, youth culture și modă.
Pe lângă fotografie, Nur se mai exprimă și prin muzică, atunci când este dj la petreceri. Are mai multe piese de-ale lui Susumu Yokota pe care le-ar împrumuta, dacă ar fi să facă o coloană sonoră pentru munca ei vizuală: Long Long Silk Bridge, Deformed Pearl și Blue Sky And Yellow Sunflower.
Am invitat-o pe tânăra fotografă să ne împărtășească puțin din practica ei artistică. Am vorbit despre cum poți crea o conexiune reală cu oamenii pe care-i fotografiezi, male gaze vs. female gaze și despre responsabilitate.
Multe dintre fotografiile tale pun în prim-plan femei și persoane queer, care reușesc să cuprindă o anumită intimitate și vulnerabilitate. Cum ajungi să creezi o conexiune autentică cu subiecții tăi și ce semnificație au aceste portrete pentru tine, atât pe plan personal, cât și artistic?
Fotografiile mele au ca scop să transmită emoție. Nu pot crea o senzație de intimitate fără să îmi cunosc subiecții, și povestea pe care ei încearcă să o transmită. Vreau să reușesc, prin conexiunea pe care o stabilesc împreună cu modelul, să văd cine este, dar și să descopăr în cine și-ar dori să se transforme. Vulnerabilitatea vine din poveștile pe care ei vor să mi le spună. Este o relație de încredere, unde fotografia devine o metodă de dialog. De aceea, am simțit întotdeauna o responsabilitate de a crea un mediu sigur, un mediu în care oricine este în fața aparatului meu de fotografiat se va simți confortabil și apreciat. Mereu mi-am dorit, încă de când mi-am început practica de fotograf în facultate, să aduc în prim planul artistic subiecte pe care nu le-am mai văzut în România.
Seria de portrete cu femei și persoane queer a început de la dorința de a arăta frumusețea diversității și a identităților neconvenționale. Este o formă proprie de activism și de rezistență, un act prin care vreau să depașesc limitele și constrângerile industriei locale.
În plan personal, fotografia este o platformă utilă pentru autodescoperire și explorare de sine. O pot compara cu scrisul într-un jurnal, prin felul în care reușesc să mă exprim, și să îmi revărs emoțiile, fie ele negative sau pozitive. Influențată de propriul meu proces de maturizare, am început să fiu mult mai atentă la femeile din viața mea. Acest lucru a concis cu o perioadă mai lungă în care mi-am cautat o direcție, lucru care a dus la dorința de a fotografia, aproape în mod exclusiv, femei. Acum am câteva “muze”, aceste femei care ma inspiră constant, prin reziliența, puterea și frumusețea lor.
Cum crezi că perspectiva ta feminină influențează felul în care abordezi fotografia, mai ales atunci când lucrezi cu femei și persoane queer?
Într-o lume în care imaginea femeilor și a persoanelor queer a fost adesea capturată de către o privire masculină, cred că perspectiva mea feminină aduce în fotografie o sensibilitate aparte. Este un mod prin care pot să esențializez complexitatea identității modelelor pe care le fotografiez. Perspectiva mea este strâns legată de experiențele mele ca femeie - am o înțelegere personală, care îmi permite să ofer mai multă autenticitate în procesul meu artistic. Știu ce îmi doresc să capturez în persoanele pe care le fotografiez, pentru că am simțit și eu, pe rând, vulnerabilitatea și emoțiile pe care le trăiesc. Fotografiile mele arată, de fapt, modul în care mi-aș dori să fiu percepută la rândul meu.
Care consideri că este rolul unei femei fotografe în prezent, atât în cadrul industriei, cât și în fața audienței? Crezi că există o responsabilitate mai mare atunci când vine vorba de cum și ce fel de povești alegi să spui despre subiecții tăi?
În ultimii ani am activat în industria de modă. Este o industrie care, de-a lungul istoriei, a fost strâns legată de femei, atât ca public principal, cât și ca subiect central al fotografiilor. Totuși, cele mai multe din aceste fotografii au fost, și continuă să fie, capturate de către bărbați. Femeile, cel puțin până de curând, nu au avut oportunități egale de a contribui la imaginarul feminin pe care îl consumăm. Conceptul privirii feminine (the female gaze) este foarte important, pentru că oferă o alternativă care să redea autenticitatea identității feminine, de multe ori pierdută prin portretizarea femeilor ca obiecte pasive ale dorinței masculine. Cred că este o responsabilitate mare, dar scopul final este să contribuim la o transformare necesară.
Dacă vrei să afli mai multe despre Nur Khamis:
Nur Khamis este o artistă și fotografă din București. Și-a terminat studiile în Fashion Communication în Marea Britanie. Practica sa artistică îmbină fotografia de modă cu cea documentară, explorând idealuri de frumusețe nonconvenționale. În lucrările sale, portretul depășește dimensiunea reprezentării și devine o confesiune vizuală. A fost expusă în cadrul Romanian Creative Week din Iași, și la Lethaby Gallery din Londra.
Îi poți găsi munca pe Instagram, Soundcloud sau Dazed & Confused.
