Schimbările climatice majore din istoria planetei, indiferent dacă sunt naturale sau cauzate de om, perturbă întregul sistem. În trecut au dus la dispariția speciilor, la modificări accelerate ale suprafeței terestre și circulației oceanice și atmosferice și au determinat migrația populației. Viteza și magnitudinea schimbărilor climatice actuale este mai mare decât schimbările experimentate de planetă în trecut, ceea ce face dificilă adaptarea societății și a lumii naturale.
Activitățile oamenilor au determinat o creștere a temperaturii medii globale de 20 de ori mai rapidă decât în orice alt moment din istoria planetei. Asta înseamnă că nici oamenii, nici celelalte specii nu au timp să se adapteze la noile condiții. Plantele și animalele nu au nici loc să migreze pentru că noi, oamenii, suntem peste tot.
Ultima dată când planeta a înregistrat niveluri de CO2 similare cu cele de astăzi a fost la mijlocul erei Pliocenului, acum 3 milioane de ani. La acel moment, temperatura globală era cu 2-3 grade mai ridicată decât cea de astăzi, nivelul oceanelor era cu 10-25 m mai ridicat și acoperea mare parte din uscatul de astăzi, iar zona arctică era împădurită complet. Pășunile formau mare parte din uscat iar Sahara era plină de vegetație. În timpul Pliocenului, strămoși de-ai noștri, Homo habilis, se plimbau deja prin Africa.
Cum se explică nivelul ridicat de CO2 din Pliocen când nu existau activități umane?
Mult înainte de Pliocen (în epoca dinozaurilor, acum mai bine de 65 de milioane de ani), datorită activității extreme a vulcanilor, nivelul de CO2 din atmosferă era extrem de ridicat, estimat la 2000-4000 ppm .
De-a lungul a milioane de ani, prin procese naturale de absorbție a dioxidului de carbon, nivelul acestuia a scăzut la 400 ppm în timpul Pliocenului. După Pliocen, procesele naturale au continuat să reducă cantitatea de CO2 din atmosferă, care a scăzut până la 200-280 ppm în perioadele glaciare (epocile de gheață). Aceste procesele naturale includ oceanele și vegetația/pădurile care absorb dioxidul de carbon și-l depozitează timp de sute sau mii de ani- ele formează rezervoarele naturale de carbon. Anual, planeta absoarbe jumătate din cantitatea de CO2 injectată în atmosferă. Cert este faptul că injectăm dioxid de carbon la o rată mult mai mare decât îl pot absorbi rezervoarele planetei, cauzând acumularea anuală a acestui exces. Mai mult, prin activitățile noastre, cum sunt defrișările, modificările în utilizarea terenurilor, agricultura intensivă, urbanizarea, intervenim asupra capacității de stocare a acestor rezervoare naturale de carbon și alterăm acest ciclu natural.
Dacă reconstituirile nivelurilor de CO2 și a temperaturilor de-a lungul milioanelor de ani sunt subiecte de dezbatere, dovezile din ultimii 800.000 de ani sunt mult mai clare. Carotele de gheață (cilindri de gheață extrași din ghețari sau din calotele glaciare) arată că de-a lungul ultimilor 800.000 de ani concentrația de CO2 a oscilat între 180 și 290 ppm, stabilizându-se la 280 ppm pentru o perioadă de 10000 de ani înainte de revoluția industrială (folosită drept valoare de referință pentru concentrația modernă). În ultimii 200 de ani, de la începutul revoluției industrială (1750 - secolul al XVIII-lea) activitățile umane au cauzat o creștere de 50% a dioxidului de carbon din atmosferă ceea ce înseamnă că în prezent cantitatea de CO2 a crescut de 150% față de 1750. De-a lungul Pleistocenul, în ultimii 800.000 de ani, planeta a experimentat opt cicluri glaciare determinate în mare parte de modificări în orbita pământului (pe lângă alte cauze).
Ce era diferit în acea perioadă față de acum?
Din acea perioadă lipsește civilizația. Supraviețuirea speciilor de plante și animale și adaptarea la schimbările climatice din trecut a fost facilitată de migrația liberă. Astăzi însă astfel de migrații sunt împiedicate de așezările umane. Mai mult, datorită ritmului foarte lent al schimbărilor, în trecut, atât plantele cât și animalele aveau foarte mult timp la îndemână pentru a-și construi strategii de adaptare. Asta e cu mult mai dificil astăzi, din cauza ritmului extrem de rapid al schimbărilor.
-
În prezent suntem într-o perioadă interglaciară, însă creșterea temperaturii din ultimele două secole este fără precedent.
-
De-a lungul istoriei planetei, nivelul de CO2 din atmosfera a variat considerabil și a determinat modificări în temperatura medie globală.
-
Ca nivel de referință, nivelul preindustrial de CO2 era de 280 ppm iar acum am ajuns la 420 ppm și continuă să crească.
-
Cantitatea de CO2 din atmosferă a oscilat mereu în mod natural, dar recent activitățile umane au intervenit în acest ciclu.
Și ce dacă acum crește foarte rapid nivelul de CO2?
Dioxidul de carbon este cel mai important gaz cu efect de seră. Dioxidul de carbon rezultat în urma respirației plantelor, descompunerii solurilor, incendiilor de vegetație și erupțiilor vulcanice, deși reprezintă o cantitate destul de mare, este absorbit imediat de oceane, ca parte a unui ciclu natural dezvoltat de-a lungul istoriei.
Cantitatea de CO2 rezultată în urma activităților umane, cum sunt arderea combustibililor fosili, defrișări, utilizarea terenurilor, este cea care intervine în acest ciclu natural.
Nivelul de CO2 și temperaturile cresc agresiv, iar la scară geologică creșterea din ultimele două secole este îngrijorător de rapidă. Reacția planetei la această încălzire bruscă se manifestă prin evenimente extreme, inundații, topirea ghețarilor iar perioada de adaptare la noile condiții este foarte scurtă.
Într-o perspectivă de lungă durată, concentrația de CO2 actuală este la un nivel mediu, prielnic dezvoltării vieții, însă creșterea accelerată într-o perioadă scurtă de timp are implicații de lungă durată și necesită mii de ani pentru a se stabiliza.
Aceste schimbări provocate de om nu vor dispărea timp de secole sau mii de ani de-acum înainte, pentru că civilizația continuă să injecteze în atmosferă cantități importante de dioxid de carbon. Chiar dacă oprim toate activitățile umane care generează gaze cu efecte de seră acum, încălzirea globală nu se oprește brusc. Aceste gaze nu vor dispărea din aer și vor continua să afecteze planeta chiar și odată ce injectarea lor în atmosferă încetează. Chiar dacă am stopa ca prin farmec toate activitățile umane, asta nu înseamnă că și încălzirea globală s-ar opri. Gazele vor persista în atmosferă pentru o perioadă lungă de timp. Sistemul are nevoie de timp să se restabilească.
Perioade glaciare și interglaciare - nu suntem acum într-o perioadă interglaciară? Nu e normal sa fie astfel de temperaturi?
Este cert faptul că Pământul a experimentat perioade mai reci, glaciare, cât și perioade mai calde, interglaciare. Au existat mai multe perioade- epoci de gheață, când Terra a fost acoperită în mare parte de gheață, urmate de perioade mai calde, când temperaturile au fost mai ridicate decât cele de acum. În general, în perioadele glaciare, gheața a ocupat mare parte din emisfera nordică, temperaturile au fost mai scăzute decât cele de astăzi iar nivelul mării a atins cote minime. În timpul perioadelor interglaciare, volumul de gheață a fost redus. Atunci, cea mai mare parte a gheții s-a retras către poli și vârfuri muntoase, iar temperaturile au fost mai ridicate sau comparabile cu cele de astăzi.
Probabil una din cele mai calde perioade din trecut este Maximul Termic Paleocen-Eocen. Această încălzire a durat 200.000 de ani și a fost determinată de eliberarea în atmosferă a unor cantități importante de dioxid de carbon și metan. După perioada respectivă, temperaturile au început să scadă, iar în ultimul milion de ani clima a oscilat între perioade glaciare și interglaciare. După Ultima Perioadă Glaciară, încheiată acum 11.700 de ani, temperaturile au crescut, atingând valori ridicate acum 6.000 de ani (Holocene Climate Optimum) urmată de un nou vârf între 800-1.300 AD (Perioada Medievală Caldă) și de-o răcire (Mica Era Glaciară).
În prezent suntem într-o perioadă caldă, interglaciară (Holocenul, care a început acum 11.700 de ani) dar creșterea temperaturii medii globale cu aproximativ 4 C s-a manifestat pe o perioadă de 12.000 de ani. În schimb, activitățile antropice au determinat creșterea temperaturii cu aproximativ 1C în 150 de ani, iar în următorii 100 de ani, scenariile ne arată creșteri de 1 până la 4 grade. O creștere de 10 ori mai rapidă decât cea înregistrată de încălzirile din perioade interglaciare anterioare. Cu alte cuvinte, este normal să avem temperaturi mai ridicate comparativ cu perioadele glaciare dar creșterea temperaturilor rapid și abrupt, într-o perioadă atât de scurtă, este fără precedent și are efecte de lungă durată.
Modelele climatice ne arată o încălzire de 2 până la 6 grade Celsius în următorii 100 de ani, o rată de creștere de 20 de ori mai rapidă comparativ cu modificările din trecut când astfel de încălziri durau câteva mii de ani.
Ce ne învață istoria despre ce ne așteaptă?
Unele perioade calde din trecut precum Eemianul și Maximul Termic Paleocen-Eocen ne pot servi ca scenariu pentru viitor. Eemianul, perioada caldă/interglaciară de acum 130.000-117.000 de ani, era caracterizată de temperaturii medii globale cu 2-3 C mai ridicate comparativ cu cele de acum, cu un nivel al mării cu 5-8 m mai ridicat decât cel din prezent (suficient pentru a inunda orașele moderne de coastă), iar suprafața stratului de gheață din Groenlanda era mai mică cu o treime.
Totuși, deși a fost generată de modificări în orbita pământului, această încălzire s-a produs de-a lungul a câteva mii de ani și ne arată că chiar și în cazul unor creșteri moderate de temperatură, efectele ar fi grave. Maximul Termic Paleocen-Eocen a avut loc acum 55 milioane de ani și a fost declanșat de acumulări de gaze cu efect de seră. Temperaturile medii globale au crescut cu 5-6 grade de-a lungul a câteva mii de ani și s-au recuperat complet în 100.000-200.000. Regiunile polare erau lipsite de gheață iar Oceanul Arctic era un lac mărginit de păduri de foioase. Această super-seră este un exemplu elocvent pentru ce ne-am putea aștepta în viitor într-un scenariu climatic pesimist.
Am putea trăi în condiții similare cu cele de atunci?
Condițiile din Pliocen și Eemian au fost prielnice dezvoltării vieții, însă cele din Maximul Termic Paleocen-Eocen nu au fost prea prietenoase. Drept dovadă, extincțiile masive din acea perioadă. Totuși nu e oportun să vorbim doar despre condiții în sine - este extrem de important să înțelegem repercusiunile asupra modului nostru actual de viață. Schimbările climatice rapide nu ne lasă suficient timp să ne adaptăm. Astfel, creșterea nivelului mării, de exemplu, poate duce la cataclisme globale, iar temperaturile ridicate combinate cu efectele de insulă de căldură urbană pot face viața în zonele urbane extrem de dificilă. La urma urmei, nu vorbim doar de supraviețuire, ci mai degrabă de timpul și capacitatea noastră de adaptare.
