După doi ani de conflict intern, orchestra deja scindată a Filarmonicii din Sibiu pierde nouă muzicieni. Aceștia se numără printre artiștii care au protestat vocal împotriva conducerii Filarmonicii, care din 2023 refuză să semneze contractul colectiv de muncă. Acest refuz, spun sindicaliștii, a dus la suprasolicitare și a impus un climat de muncă toxic. Concedierea celor nouă a fost decisă într-o ședință online a Consiliului Județean, fără consultarea artiștilor și fără a le permite acestora să participe sau să ia cuvântul, sub pretextul reorganizării și al economisirii banilor.
În paralel, a fost creat un nou sindicat în cadrul Filarmonicii, a cărui președintă susține acțiunile directorului și condamnă protestele foștilor colegi.
Printre cei care și-au pierdut locurile de muncă se numără pianista Monica Florescu, lidera sindicatului care a criticat constant deciziile și atitudinea conducerii în raport cu angajații. „Orchestra Simfonică Sibiu nu mai există”, spune Florescu. „Există doar un ansamblu de muzicieni.” Fără pian, tubă, harpă, cu un singur trombon și cu mai puțini trompetiști și violonceliști, orchestra își reduce repertoriul și nu poate susține un sezon simfonic complet.
Dincolo de scurtcircuitarea activității orchestrei, dirijorul Gabriel Bebeșelea spune că o astfel de măsură „deschide larg ușa autoritarismului cultural” și a «reorganizărilor» pentru a scăpa de oameni incomozi din instituțiile de cultură.” Bebeșelea numește concedierea instrumentiștilor drept „o mascaradă susținută în contextul austerității, care va avea repercusiuni incredibil de grave” și anunță că va boicota cultural Sibiul.
Pe 3 iulie, cei nouă artiști care aflaseră cu trei zile în urmă că-și vor pierde locurile de muncă, au urcat pentru ultima oară pe scenă alături de colegii lor de la Filarmonica din Sibiu. În program: George Gershwin și Aaron Copland. Într-o orchestră îmbrăcată în negru, ei aleseseră să poarte haine albe, în semn de protest și doliu. Chiar înainte să urce pe scena ridicată în Piața Mare, primiseră oficial preavizul de desfacere a contractelor de muncă prin intermediul unui executor judecătoresc.
Drumul care a condus spre acest moment s-a cimentat în ultimii doi ani, când conflictul din cadrul Filarmonicii din Sibiu a rupt orchestra în două. Ca răspuns la refuzul managerului Cristian Lupeș de a semna contractul colectiv de muncă, membrii Sindicatului Artiștilor Instrumentiști din Filarmonica de Stat Sibiu (SAIFS) au organizat numeroase proteste, au apelat la instanță pentru a-și rezolva conflictele de muncă, iar în această primăvară șapte dintre ei au intrat în greva foamei. De fiecare dată, Filarmonica a pus responsabilitatea conflictului exclusiv pe umerii angajaților protestatari, spunând că aceștia sunt motivați de „interese personale”.
La sfârșitul lunii mai 2025, angajații aflau dintr-o nouă organigramă a orchestrei publicată de Filarmonica din Sibiu că, din „motive financiare”, se vor desființa 18 posturi, dintre care nouă vacante. Celelalte nouă posturi erau ocupate de sindicaliști. În același timp, deși invoca nevoia de face economii, proiectul de „reorganizare” a orchestrei Filarmonicii viza crearea altor nouă posturi, dar în administrație.
O parte a comunității culturale a reacționat ferm în fața acestei decizii: „Nu e admisibil să rezolvi conflicte de muncă desființând posturi”, comenta scriitorul Radu Vancu, explicând că astfel se creează „un precedent foarte periculos pentru toate instituțiile publice din România.” Dirijorul sibian Gabriel Bebeșelea atrăgea la rândul lui atenția că, mai ales în pragul noilor măsuri de austeritate, astfel de hotărâri au efecte dezastruoase. „E, de fapt, începutul unei apocalipse muzicale,” spunea Bebeșelea la finalul lunii mai.
Proiectul de restructurare a Filarmonicii a picat atunci, iar Daniela Câmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, a anunțat public că va renunța la crearea de noi posturi. Concedierile au rămas însă pe ordinea de zi, iar luni, 30 iunie, Consiliul a votat reorganizarea Filarmonicii de Stat într-o ședință extraordinară online. Ședința, convocată cu foarte scurt timp înainte, într-o zi de vineri, nu a fost anunțată oficial celor vizați, iar muzicienii nu au avut acces sau dreptul să ia cuvântul. Unii dintre sindicaliști spun că au trimis cereri oficiale pentru a participa la ședință, dar nu au primit niciun răspuns. Nouă muzicieni - o pianistă, o harpistă, un tubist, doi tromboniști, un fagotist, un trompetist, un flautist și un violoncelist, opt dintre ei membrii ai sindicatului care a protestat față de conducerea lui Cristian Lupeș, și-au pierdut locul de muncă.
Sindicaliștii susțin că reorganizarea votată de Consiliul Județean nu a avut ca scop real eficientizarea instituției, ci eliminarea lor. Membrii SAIFS au trimis o solicitare oficială Prefecturii, cerând anularea hotărârii Consiliului Județean. În cerere, artiștii amintesc că decizia a fost luată fără o consultare a salariaților și a reprezentanților lor legali, ceea ce este o încălcare a legii.
Câteva zile mai târziu, președintele filialei Blocului Național Sindical Sibiu, Georgel Elvis Petrache, a trimis la rândul său o solicitare Prefecturii, evidențiind că la ședința Consiliului Județean au participat și votat „consilieri care ar putea avea legături instituționale directe cu Filarmonica de Stat Sibiu, ceea ce ridică semne de întrebare privind obiectivitatea deciziei”. Liderul sindical îi numea în cerere pe Beatrice Ungar, redactor-șef al publicației Hermannstädter Zeitung, partener media al Filarmonicii din Sibiu, și pe Thomas Günesch, secretar general al Consistoriului Evanghelic C.A., instituție care organizează în fiecare iulie alături de Filarmonică evenimentul Zilele Româno-Americane. Fără voturile celor doi, proiectul de reorganizare a orchestrei nu ar fi trecut.
„Zburați a doua oară”
Anul trecut, trei dintre sindicaliștii care fuseseră concediați abuziv și își câștigaseră locurile de muncă prin hotărâri judecătorești, au fost reintegrați în orchestră. Toți trei s-au regăsit anul acesta pe lista posturilor eliminate: Daniel Luca, unicul instrumentist la tubă din orchestră, Dumitru Trocin, trompetist, și Mackcim Fernandez Samodaiev, violoncelist. Filarmonica susține că decizia de a-i concedia ține de eficientizare bugetară, însă muzicienii declară că modul în care s-au selectat posturile ce urmau să fie desființate nu a fost clară și nu a existat transparență decizională.
„Suntem trei trompetiști. Eu am cel mai mic salariu dintre noi,” spune Dumitru Trocin. „Ceilalți colegi nu-s în sindicat. Eu sunt dat afară cu cel mai mic salariu și managerul spune că face economie. Eu am zburat și nu știu până astăzi criteriul după care am fost selectat.
Conducerea Filarmonicii justifică desființarea posturilor pentru muzicienii în cauză prin faptul că instrumentele lor ar fi fost folosite rar în concertele din 2024. Artiștii spun însă că cifrele folosite drept argument sunt incomplete și trunchiate.
În cazul interpretului la tubă Daniel Luca, de exemplu, se invocă faptul că a cântat doar de 17 ori în acel an. Dar în ianuarie 2024, acesta a fost concediat. Pe 3 iulie, Tribunalul Sibiu a decis că trebuie reintegrat în instituție. În aceeași zi, Luca a făcut solicitarea să fie anunțat când poate reveni la muncă. Nu a primit niciun răspuns. „Pur și simplu au ignorat sentința”, spune acesta. „Am fost nevoit să fac la finalul lunii august plângere penală ca să mă reintegreze și să-mi dea drepturile salariale. Eu am muncit anul trecut din septembrie până în decembrie și Filarmonica zice că nu-i nevoie de tubă”.
Și trompetistul trompetistul Dumitru Trocin este în aceeași situație. A cântat în mai puține concerte anul trecut, pentru că a fost concediat și reintegrat după dificultăți cu managerul.
Tubistul Daniel Luca spune că aceste „false statistici” folosite de conducere nu sunt un concept nou în filarmonică. Anul trecut, de exemplu, artiștii sindicaliști aminteau de perioada din pandemie în care fuseseră prezenți în instituție, semnaseră condica, dar totuși apăreau absenți. „Eu pentru toată perioada decembrie 2020- august 2022 am fost în fiecare zi la serviciu, chiar și cât a durat procesul [intentat de muzician conducerii Filarmonicii, n.r.]. Am semnat condica, am fost prezent și mi-am făcut treaba, iar ei declarau săptămână de săptămână că eu nu am muncit”, adaugă Daniel. Mai mulți artiști spun că că au trecut prin același lucru.
În 2023 mai fusese propusă o reorganizare a orchestrei, prin care urmau să fie desființate postul de tubist al lui Daniel Luca, și cel de pianistă, al liderei de sindicat Monica Florescu.
Cercetare disciplinară pentru artiști
În prezent, deși au fost concedați, Monica Florescu și alți nouă colegi de sindicat sunt cercetați disciplinar de conducerea Filarmonicii. În urma unei ședințe din luna mai pentru negocierea contractului colectiv de muncă, managerul Cristian Lupeș a acuzat că ar fi fost sechestrat în biroul unde avusese loc întâlnirea și agresat, incident în urma căruia ar fi suferit o fisură de vertebră. În acest context, s-a deschis un dosar penal pe numele muzicienilor sindicaliști prezenți la ședință și s-a inițiat o cercetare disciplinară colectivă, din care fac parte și unii dintre artiștii concediați în urma reorganizării Filarmonicii de Stat Sibiu.
Sindicaliștii vizați neagă acuzațiile și spun că incidentul a fost distorsionat. Potrivit acestora, managerul ar fi încercat să părăsească sala fără a semna procesul-verbal al negocierii, moment în care violoncelistul Makcim Fernandez Samodaiev s-a ridicat și s-a poziționat în dreptul ușii. „Ulterior Makcim a făcut acel gest pe care îl faci când vrei să creezi un pic de spațiu,” povestește Romanino Popa, șef de partidă la oboi, și care a asistat la această scenă. „Nu l-a împins, a dat cu dosul palmelor și încearca să facă loc. În acel moment managerul a căzut pe spate.” Artiștii spun că managerul nu a sunat la poliție în ziua respectivă, pentru a reclama că a fost agresat.
Cristian Lupeș și-a motivat absența de la ședința extraordinară a Comisiei de Dialog Social, convocată de Prefectura Sibiu tocmai pentru rezolvarea conflictului de muncă de la Filarmonica Sibiu prin concediul medical primit pentru vătămarea suferită în timpul negocierilor cu sindicaliștii. În același timp însă, dirijorul a fost prezent la un eveniment organizat de Ambasada Croației. „La ambasadă eram prezent ca persona privată. De la viața privată nu îmi iau nici concediu medical și nici concediu de odihnă!,” a răspuns Lupeș.
Romanino Popa consideră că cercetarea disciplinară este un demers prin care managerul vrea să se „asigure din răsputeri” că protestatarii vor fi concediați. „Dacă se va da neînceperea urmăririi penale și i se va respinge această variantă, ne dă afară cu cercetarea disciplinară.”
Un nou sindicat
Cu câteva luni înainte de reorganizarea orchestrei din 30 iunie a.c., conducerea Filarmonicii din Sibiu a aprobat formarea unui nou sindicat – Sindicatul Salariaților Filarmonicii Sibiu (SSFS), a cărui președintă este Paula Gherasim - instrumentistă vioară II. În luna mai, Gherasim îi condamna public pe colegii săi pentru că au „protestat prin grevă și comportament inuman” și lăuda conducerea instituției: „Ca artist instrumentist am remarcat o deosebită dedicare și profesionalism din partea conducerii în toate situațiile pe care le-am întâmpinat, iar sprijinul și respectul mi-au confirmat calitățile umane necesare în mediul cultural.”
Însă chiar și după apariția noului sindicat, SAIFS, sindicatul deja existent, care ceruse timp de doi ani conducerii să semneze un contract colectiv de muncă, a rămas majoritar în Filarmonică. Conform legii, doar sindicatul reprezentativ poate negocia contractul colectiv de muncă cu conducerea. „Eu cred că o să semneze un contract colectiv de muncă după cum vrea [directorul, n.r.], cu sindicatul cu care se înțelege, și se gândește că ne-a dat afară și s-au terminat scandalurile”, e de părere Dumitru Trocin.
Într-un comunicat de presă remis în ziua concedierii celor nouă muzicieni ai Filarmonicii, SSFS, prin președinta Paula Gherasim, ia act de decizie, pe care o consideră salutară: „suntem convinși că asigură bugetarea activităților instituției cel puțin până la sfârșitul anului”. Contactată de Scena9 pentru a oferi mai multe lămuriri despre miza noului sindicat și poziția în acest conflict de muncă, Paula Gherasim a spus că se va consulta cu colegii pe marginea întrebărilor, dar până în momentul publicării nu a revenit cu răspunsuri.
Artiștii sindicaliști SAIFS susțin că managerul nu a vorbit cu orchestra, nu a susținut un nou concurs de selectare și nu a fost transparent în decizii, pe care le-ar fi luat pentru a distruge sindicatul vechi.
Nu avem bani de salarii
Motivul invocat de Filarmonica din Sibiu pentru concedierea celor nouă artiști este eficientizarea bugetară. Sindicaliștii îl contestă. Monica Florescu spune că la sfârșitul lunii martie s-a aprobat bugetul instituției, prin care erau acoperite 90 de posturi. „Aveam bani pentru toată lumea. Nu există un deficit în acest moment. Instituția noastră a fost subbugetată intenționat. A profitat că se trece printr-o criză economică.”
De asemenea, artiștii protestatari spun că, după propunerea de reorganizare de la finalul lunii mai, conducerea Filarmonicii a propus în timpul unei ședințe reducerea salariilor cu 20%, pentru a evita concedierile. SAIFS a fost de acord cu această măsură pe o perioadă determinată, cu condiția ca și conducerea să contribuie la efortul comun: să renunțe la sporurile de doctorat, să elimine posturile vacante din organigramă și să reducă bugetul pentru bunuri și servicii. Monica Florescu spune că acest buget este semnificativ mai mare decât al unor filarmonici cu orchestre mai mari, cum ar fi cea din Cluj, și cu toate acestea conducerea a continuat să invoce lipsa fondurilor pentru a justifica concedierile.
„Ironia situației este că, pe de o parte, conducerea se plânge că nu sunt bani, dar, pe de altă parte, cheltuie sute de mii de lei pe avocați, pe servicii juridice și, iată, acum și pe executori judecătorești”, arată și violoncelistul Makcim Fernandez Samodaiev, și el concediat alături de soția sa, Monica Florescu. „Iar acest lucru nu pentru a construi ceva, nu pentru a sprijini artiștii, ci pentru a-i reduce la tăcere.”
De asemenea, de la sfârșitul lunii iunie, a fost adoptat proiectul de ordonanță de urgență care plafonează sporul de muncă în condiții vătămătoare. Aceste tăieri îi afectează semnificativ pe muzicienii din orchestre, așa cum îi afectează pe numeroși alți lucrători culturali.
În prezent, orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu funcționează cu un singur trombon, multe alte grupări instrumentale diminuate și fără pian, tubă sau harpă. Fără aceste instrumente, o orchestră nu poate interpreta un număr semnificativ de lucrări, ceea ce înseamnă că se reduce repertoriul și nu se poate susține un sezon simfonic complet. Pentru a reduce lipsurile, se apelează la colaboratori, lucru care vine cu risc de instabilitate, care se accentuează dacă repetițiile sunt insuficiente.
Eliminarea posturilor permanente nu este o simplă ajustare bugetară, ci o presupune o transformare structurală. O filarmonică fără orchestră completă devine un ansamblu de proiecte, așa cum afirmă artiștii sindicaliști și alți artiști din țară care le susțin cauza. „Toate Filarmonicile din lume funcționează pe baza angajaților permanenți. De ce? Orchestra de proiect este acea orchestră care se întâlnește o dată la o anumită perioadă și realizează anumite concerte,” explica și dirijorul sibian Gabriel Bebeșelea. „Filarmoniciile sunt instituții angrenate în peisajul cultural național, care se bazează în primul rând pe experiență și pe cunoașterea dintre muzicieni. (...) E exact ca într-o echipă de fotbal: dacă la fiecare meci schimbi jucătorii, ajunge campioană echipa respectivă? (...) Dacă-i schimbi de fiecare dată e imposibil să reușești să treci de un anumit nivel profesional și să reușești să construiești o societate. Pentru că, de fapt, orchestra este o micro societate.”
„Ce să facem? Glovo?”
„Nu am fost concediați pentru lipsă de profesionalism sau de implicare, ci pentru că am îndrăznit să spunem «nu»,” e de părere Makcim Fernandez Samodaiev. Pentru că am fost vocali, activi sindical și uniți în fața abuzurilor. Totul este gândit să te rupă psihologic, să te denigreze. Să te elimine fără să-ți lase nicio formă de demnitate. Asta nu e doar lipsă de etică, e cruzime”, spune violoncelistul ruso-cubanez care s-a stabilit în România în urmă cu mai bine de zece ani, alături de soția sa, pianista Monica Florescu. Cei doi au fost implicați activ în protestele la adresa conducerii Filarmonicii, iar Samodaiev a intrat la începutul acestui an în greva foamei. La începutul acestei luni, cei doi instrumentiști și parteneri de viață și-au pierdut locurile de muncă.
Pentru artiștii concediați, opțiunile sunt aproape inexistente, atâta vreme cât posturi vacante în țară nu există. Unii dintre muzicieni iau în considerare plecarea din țară, dar pentru cei mai în vârstă, cu familie sau copii la școală, alegerea nu e simplă.
Trompetistul Dumitru Trocin, în vârstă de 30 de ani, se gândește să se întoarcă acasă și să locuiască cu părinții până găsește o variantă de a se susțină financiar. „Nu o să mai am bani de chirie. Nu mai avem opțiuni. Ce să facem? Glovo?”. După 20 de ani în care a lucrat în Filarmonică, tubistul Daniel Luca nu știe încă ce opțiuni va avea, atâta vreme cât nu există alte posturi disponibile pentru specializarea sa.
Pentru Makcim Fernandez Samodaiev plecarea din țară rămâne întotdeauna o opțiune, poate chiar mai la îndemână decât pentru alții. Cu mai bine de un deceniu în urmă, el a convins-o pe soția sa, pianista Monica Florescu, să se stabilească la Sibiu. Era încrezător că în România poate construi ceva. „M-am înșelat. M-am îndrăgostit de această țară, m-am simțit acasă aici. Tocmai de aceea doare mai tare”. Artistul spune că și reconversia profesională poate fi o soluție de supraviețuire. „Dar cu ce preț? Să îngropi o viață întreagă de muncă, de talent, de pregătire, doar pentru că un sistem bolnav te dă afară din propria ta meserie.”
Pianista Monica Florescu, lidera SAIFS, nu are încă o soluție, dar știe că nu vrea să-și schimbe direcția în viață. „Suntem încă într-o stare de șoc – eu și colegii și familia mea,” povestește artista. „Suntem oameni care am adus un aport orașului și nu înțelegem cum de noi trebuie să plecăm și nu pleacă un manager. Am început studiul muzicii de la vârsta de 4 ani. Muzica este parte din viața mea și din formarea mea ca om, m-am dedicat performanței. Nu voi putea acum să mă gândesc a-mi schimba meseria. Asta am făcut 40 de ani și asta simt că trebuie să fac în viața asta.” Ea și Samodaiev au trei copii, și amândoi au rămas fără locuri de muncă și venituri.
Ultimul concert
La finalul compozițiilor lui George Gershwin și Aaron Copland, Monica Florescu și Makcim Fernandez Samodaiev s-au îmbrăcat în alb, la fel ca ceilalți colegi care au fost concediați. Violoncelistul spune că acest ultim concert a fost un fel de ritual, un rămas-bun forțat, dar care l-a făcut să se simtă „viu”, deși avea preavizul în buzunar.
În încheierea concertului, violoncelistul și-a invitat soția la dans pe scenă, pe „Por una cabeza”, tango-ul lui Carlos Gardel interpretat de colegii săi. A fost un gest de eliberare. „În acel moment nu mai aveam nimic de pierdut, dar aveam totul de exprimat,” spune Samodaiev. „Dansul acela nu a fost doar o declarație de iubire față de partenera mea de viață și de scenă. Am dansat ca să transformăm umilința în demnitate, frica în frumusețe, sfârșitul în început.”
La acest articol a contribuit Oana Filip.
