După doi ani de conflict care scindează Filarmonica de Stat din Sibiu, conducerea instituției a decis să desființeze posturile mai multor muzicieni care au criticat-o și au protestat la adresa ei. Motivul invocat oficial este reducerea de cheltuieli.
„Prima orchestră care are nevoie de mai puțini muzicieni, nu de mai mulți”, a comentat dirijorul sibian Gabriel Bebeșelea. „În nici un caz nu rezolvi un conflict dând afară muzicienii care protestează,” a reacționat și scriitorul Radu Vancu. Potrivit lui Vancu, această decizie „creează un precedent foarte periculos pentru toate instituțiile publice din România.”
I-am invitat pe Radu Vancu și pe Gabriel Bebeșelea să ne explice de ce este o astfel de decizie este nocivă pentru instituții, artiști și public.
Printre cele nouă posturi de instrumentiști care ar urma să dispară se numără al solistei de pian, Monica Florescu, lidera sindicatului de artiști din Filarmonica de la Sibiu, și cel al solistului de violoncel, Makcim Fernandez Samodaiev, care a intrat recent în greva foamei, alături de alți colegi. Ar mai dispărea interpreți la flaut, trompetă, fagot, trombon, tubă și harpă, toți artiști implicați în protestul care s-a adâncit în ultimii doi ani.
Potrivit artiștilor sindicaliști, conflictul a pornit de la refuzul conducerii Filarmonicii de a semna contractul colectiv de muncă, în lipsa căruia le-au fost încălcate drepturi de muncă și au fost suprasolicitați. De asemenea, artiștii protestatari îl acuză pe directorul instituției, dirijorul Cristian Lupeș, de abuzuri și instaurarea unei „atmosfere toxice” la locul de muncă. În contrapartidă, conducerea Filarmonicii pune conflictul exclusiv pe seama artiștilor vocali, susținând că sunt mânați de interese personale. Rezultatul: o orchestră divizată, epuizată de un lung șir de conflicte și procese, unde muzicienii spun că au început să vină la muncă cu teamă și dezgust.
Filarmonica din Sibiu susține că a luat decizia să desființeze posturile fiindcă este mai ieftin să lucreze cu colaboratori. În același timp însă, a decis să înființeze alte nouă posturi, toate de natură administrativă, printre care două de șef de serviciu în cadrul compartimentului de conducere. Artiștii protestatari atrag atenția că, în acest fel, conducerea vrea să transforme orchestra de repertoriu într-una de proiecte care, deși e mai ieftină, poate duce la scăderea actului artistic. În același timp, este amenințată siguranța locurilor de muncă pentru artiști, într-un context oricum complicat.
Proiectul de hotărâre legat de restructurarea Filarmonicii din Sibiu urmează să fie supus săptămâna aceasta la vot în cadrul Consiliului Județean.
Până atunci, ca să înțelegem mai bine de ce o astfel de decizie este nocivă unei instituții de cultură, artiști și public, am căutat explicații la două personalități implicate în viața culturală și civică a Sibiului și a cetății, în general. Radu Vancu este scriitor, profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și fost președinte al PEN România. Gabriel Bebeșelea este dirijor și fondatorul festivalului Musica Ricercata.
„Dacă e mai ieftin să angajezi artiști pe proiecte punctuale, de ce mai există o Filarmonică?”
de Radu Vancu
Reacția mea are în vedere un principiu simplu: nu e admisibil să rezolvi conflicte de muncă desființând posturi. Rău gestionată de la bun început, cu erori și escaladări inadmisibile de ambele părți, generând o atmosferă a cărei toxicitate afectează și publicul sibian, situația aceasta trebuia să fie deja rezolvată cu instrumentele legale și administrative specifice unui conflict de muncă – în nici un caz prin desființarea de posturi. Care creează un precedent foarte periculos pentru toate instituțiile publice (nu doar culturale, subliniez) din România.
Repet: erori s-au făcut, fără doar și poate, de ambele părți. Ca toată lumea din oraș, am auzit și eu relatări despre gesturi și situații regretabile comise de persoane aflate pe ambele baricade ale conflictului. Dar acestea se rezolvă în alte moduri, inclusiv în justiție – în nici un caz prin amputarea organigramei, prin reducerea posturilor, prin inventarea de motive străvezii pentru a elimina exact posturile indezirabile.
Desigur, Filarmonica pretinde că nu despre acest conflict de muncă e vorba în proiectul de reducere a posturilor – ci despre o eficientizare financiară: ar fi mai ieftin să angajezi muzicieni pe proiecte punctuale. E stupefiantă această motivație, îmi aduce aminte de anii '80, când Suzana Gâdea, preşedinta al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste atunci, tăia numărul violoniștilor dintr-o Filarmonică, cerând pur și simplu ca cei care rămân să cânte mai tare. De ce mai e nevoie atunci de o filarmonică, sau de un teatru, sau de orice instituție de cultură – dacă e mai ieftin să angajezi artiști pe proiecte punctuale? Într-un stat care cheltuie atât de puțin pe cultură și educație, e cu atât mai deprimant să vezi astfel de motivații din partea unor instituții culturale – care își abandonează astfel tocmai misiunea culturală.
E stupefiantă această motivație, îmi aduce aminte de anii '80, când Suzana Gâdea, preşedinta al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste atunci, tăia numărul violoniștilor dintr-o Filarmonică, cerând pur și simplu ca cei care rămân să cânte mai tare.
Am fost uluit și revoltat când am aflat despre acest proiect. Consiliul Județean Sibiu a demonstrat, în ultimul deceniu, un sprijin constant pentru instituțiile culturale. Felul admirabil în care arată Sibiul cultural i se datorează în mare măsură. Cunosc multe cazuri concrete în care Consiliul Județean a intervenit salvând instituții culturale, sprijinind dezvoltarea unor proiecte culturale noi, consolidând sprijinul pentru instituții culturale cu tradiție puternică. E cu atât mai neașteptat acest proiect atât de anti-cultural în esența lui. Sper din inimă ca acest proiect al Filarmonicii să fie abandonat sau respins la vot.
Îmi aduc aminte energia bună cu care managerul Filarmonicii își începuse mandatul. Filarmonica se deschisese spre oraș, veneau tot mai mulți tineri la concerte, erau proiecte sincretice, în care muzica și celelalte arte colaborau, se schimba în bine instituția asta atât de importantă într-un oraș. Apoi, de la un punct încolo, acest vibe bun s-a blocat – și lucrurile au început să degenereze. Ar trebui făcut orice e cu putință pentru care lucrurile să revină la acel moment – și Filarmonica să redevină o instituție a muzicii pentru comunitate.
„E de fapt o începutul unei apocalipse muzicale”
de Gabriel Bebeșelea
În cazul de față, noi vorbim de o inovație în domeniul cultural, și anume instituția însăși cere eliminarea posturilor. De obicei e invers, ordonatorul de credite este cel care impune tăieri. Mai mult, instituția cere să se desființeze posturi vacante, să concedieze nouă muzicieni. Iar, ca să meargă absurdul până la capăt în locul celor nouă muzicieni instituția cere să se angajeze nouă persoane la birouri. Noi vorbim despre o filarmonică, adică o instituție în care orchestra este baza. Fără orchestră nu există birouri.
Nu inventează Filarmonica din Sibiu apa caldă. Toate Filarmoniciile din lume funcționează pe baza angajaților permanenți. De ce? Orchestra de proiect este acea orchestră care se întâlnește o dată la o anumită perioadă și realizează anumite concerte. Filarmoniciile sunt instituții angrenate în peisajul cultural național, care se bazează în primul rând pe experiență și pe cunoașterea dintre muzicieni. E vorba de oameni care trebuie să se cunoască în ani de zile și echipe care trebuie să se sudeze timp de stagiuni. E exact ca într-o echipă de fotbal, dacă la fiecare meci schimbi jucătorii, ajunge campioană echipa respectivă? Oamenii trebuie să se cunoască din punct de vedere artistic, muzical, uman. Dacă-i schimbi de fiecare dată e imposibil să reușești să treci de un anumit nivel profesional și să reușești să construiești o societate. Pentru că, de fapt, orchestra este o micro societate. Ea face parte din societate, dar este în sine o oglindă a societății.
Or, dacă transformi o filarmonică cu o vechime de peste 75 de ani, într-un oraș cu o istorie de peste 250 de ani de muzică orchestrală, într-o orchestră de proiect, acel 0,07% din PIB alocat culturii în 2025 poate să fie și dublat, triplat, nu o să te salveze de la urgia care urmează. E de fapt o începutul unei apocalipse muzicale.
Și ajungem la baza problemei: faptul că în spatele acestei așa-zise reorganizări se ascunde de fapt un conflict între sindicat și conducere, care durează de mai mulți ani. Nu vreau să discut aici despre cine are sau nu dreptate. Nu vreau ca prin poziția mea să se înțeleagă că îmi exprim o opinie asupra dreptății în acest conflict. Eu vreau foarte clar spun următorul lucru: eliminarea muzicienilor pentru a rezolva un conflict sindical nu e o soluție. Să elimini muzicienii pe care-i consideri o problemă pentru a rezolva un conflict sindical e ca atunci când te lovești la picior, nu funcționează medicamentația și, în loc să mergi la medic, alegi de bunăvoie să-ți amputezi piciorul.
Dacă Consiliul Județean Sibiu va vota joi această inovație total nemaiîntâlnită se va deschide o cutie a Pandorei pe care nu știu cum o mai putem stăvili, pentru că în acel moment orice manager va avea undă verde în a scăpa de persoanele incomode prin „reorganizare”. Iar mie asta nu-mi sună a democrație. Nici pe departe. Tocmai de aceea avem mecanisme și justiție, pentru a rezolva aceste tipuri de conflicte.
Această situație vine în contextul în care, cu certitudine, se vor lua măsuri de austeritate și bineînțeles că cultura va fi primul domeniu afectat. Iar într-un context și mai larg, toată zbaterea prin care a trecut România în ultimele câteva luni se datorează într-o mare, mare, măsură subfinanțării educației și culturii. Acesta este și motivul pentru care am dorit să ies în spațiul public. Subliniez, nu pentru a avea o opinie în ceea ce privește cine are dreptate în acest conflict. Nu e de competența mea. Dar, pentru că acest tip de „reorganizare” va deschide porțile către epurări și eliminări culturale, nu numai în zona muzicală.
În momentul în care această decizie creează precedent, s-a încheiat cu cultura. Chiar și așa subfinanțată. În România o să avem doar oameni obedienți, dar nu artiști care să se exprime liber. Exprimarea liberă se referă și la alte lucruri, nu doar la ceea ce se întâmplă pe scenă. Conflictul sindical care trenează de ani de zile Filarmonica din Sibiu trebuie rezolvat de către autorități, nu de opinia publică. Noi nu cunoaștem detaliile care se petrec înăuntru. Trebuie autoritățile să medieze, dar nu să amputeze.
