Generația 9 / Poezie

OMG, ascultă patru poeți care se lansează anul ăsta

de Ionuț Sociu, fotografii de Ioana Cîrlig

Publicat pe 20 mai 2020

Se vorbește destul de mult în ultima vreme despre poezia tânără și interesant e că discuția nu se duce doar în cercurile literare, ci ajunge să fie un fel de subiect „la zi”, dezbătut pe Facebook și în cercuri mai puțin poetice, în care oamenii își dau cu părerea despre premii & controverse. Ăsta nu e un lucru rău, mie chiar îmi place să văd cum poezia se deschide către lume (sau lumea se deschide către poezie), mai puțin plăcut e când se ajunge la agresivitate și misoginism, și când poezia în sine ajunge să fie scoasă complet din ecuație. 

Când am făcut împreună cu Mihai Iovănel o selecție de poeme din 13 volume apărute anul trecut, observam amândoi că 2019 a fost un an extraordinar pentru debutul în poezie. Tot în 2019 a apărut la Cluj-Napoca și Editura OMG, care a venit cu un aer cool și care a avut două volume pe lista scurtă a Premiului Eminescu (puteți să citiți aici câteva poeme de Timotei Drob și Tudor Pop). „Editura OMG s-a născut oarecum spontan sau chiar involuntar, chiar dacă pare că șarjez clișee romantice, pentru că viziunea exista deja în atmosfera momentului (la Litere, la cluburile de lectură sau prin cafenele). N-am făcut decât să formalizăm o tendință care, deși efervescentă, nu părea să-și găsească propriile canale de manifestare. Cred că ăsta e motivul pentru care am reușit să construim un soi de comunitate, mai mult decât orice altceva”, îmi spune criticul și editorul Alex Ciorogar, unul dintre cei care, alături de Andrei Pintea, a pus pe picioare OMG. 

Editura pregătise o nouă garnitură de debuturi, dar pandemia le-a cam dat planurile peste cap, și unele apariții au fost împinse pentru cea de-a doua parte anului. Până atunci, puteți să citiți în avanpremieră câteva poeme ale unor tineri (și foarte tineri) poeți/poete care vor debuta la OMG în viitorul apropiat: Deniz Otay, Teona Galgoțiu, Lucian Brad și Ioan Coroamă. Și fiindcă sunt, la propriu și la figurat, voci noi, i-am rugat să se înregistreze citindu-și fiecare câte două poeme. Mai jos, găsiți și versiunea audio, în lectura fiecărui autor în parte.

Dacă vreți să descoperiți și alte nume noi din poezia contemporană, căutați și cărțile celor de la Casa de Editură Max Blecher, Charmides, Casa de pariuri literare, Tracus Arte, Nemira (cu colecția Vorpal) sau Paralela 45.

Deniz Otay

Deniz Otay (n. 1993, Suceava) a absolvit Facultatea de Drept la Cluj. A mai publicat poezie în revistele Steaua, Poesis Internațional și în Zona Nouă. În prezent, e studentă la psihologie și locuiește în București. În 2020, va debuta cu volumul Fotocrom Paradis la Editura OMG.

Dimineața, după jocuri

Peliculă comestibilă care 
divide la 
divide la putere la
divide la putere – 
copilul genialoid cu râset acid
să fie lăsat s-o înmulțească la infinit .
Dar când te trezești
rămâne univers nemilos și divizat

Chimia darnică se dispersase
în fascicule luminoase
limitate să compună puțină mișcare
în harta unei memorii inferioare.

Într-o dimineață te trezești 
singură prin București
și nu prea ai bani
nici foarte mulți prieteni
te rogi pentru un accident 
să te scoată din circuit
sau ceva să împingă mai tare
în față, afară
din molozul ăsta
din care credeai că ieșiseși
chiar înainte să vezi petele rorschach vineții
deasupra capului, în tavan
și mai deasupra de băiatul ăla care stătea
peste tine pe saltea.
Orice spunea, l-a înghițit pata.

O violentare
sau alienare
să trimită dumnezeu
Însă desprindere de care să nu uit,
pentru care asud
de dimineață până seara 

pe care o imaginez undeva îndepărtat
nu într-un cuib dintr-un cartier sărac.
Alienare din butoane, cu bani și cu multe viteze.

animale – domestice – călătoare
în triburi – separate – căzute

Adaptată la bogăție și pace puțină
migrez unde se adună bogăția.
Poate la călători originea se pierde
tot schimbând locul vânătorii,
la noi nu.
Moștenirea genetică hărțuiește;
oboseala adunată de generații – peste tot.

Am racolat parteneri ad-hoc
ne-am adăugat statuii cu apă și lumini,
ne-am insinuat ca mici schimbări absolute
în peisaje.
Experimentele curg gârlă
uneori hazardați unde vuietul distruge
și călătoria e numai prezent,
alteori, subtil mișcați 
de duioșia provincialilor lenți.

Multirealitățile întortocheate
zoresc spre vizuină.
Din loc în loc, avansez confuză,
în orașe, disecată, lumina tot mai difuză.
Au sunat telefoane pentru mine
din toate părțile lumii.

Prin trafic, printre mașini și prin timp,
înlăcrimată în mașina roșie
zburând cu doctori și alți salvatori.
Câștigând timp, orașul înghesuit
devine o oază.

De la momentul zero
și până la întâlnirea noastră
nu m-am făcut înțeleasă.
M-au luat cu mașina salvatoare
și m-au dus în lumea lor.

Uneori, e atâta siguranță
în inima instituțiilor,
liniștea și paza
mai să-ți taie picioarele.
Stați nemișcați,
vreau să vă citesc în aure.

Teona Galgoțiu

Teona Galgoțiu (n. 1998, în București). Poeziile și scurtmetrajele ei au fost publicate/proiectate în antologii și festivaluri internaționale (Zona Nouă, Euphorion, Steaua, Eastwards Prospectus, Les films de Cannes a Bucarest, BIEFF, Youki IFF, Filmul de Piatra ș.a.). Începând din 2014, organizează Festivalul internațional de filme făcute de adolescenți Super. În prezent, e înscrisă la masterul de regie de film în cadrul UNATC. „mă uit înapoi și dispare” e titlul volumului ei de debut. 

treasure hunt

Fâșiile minunate din jurul orașului au crescut uluitor de repede
și cele dinăuntru se mișcă simplu înapoi
regresia absolventă se înșurubează pe copaci în locul plăcuțelor cu nume latine
aceste pastile transparente se potrivesc picate pe acest trotuar transparent
pe care scrie nu te uita sub mine
Uitându-ne observăm sub noi punctul luminos simplu
care cu gândul ne împinge cu forță în fâșia metalică strâmtă
numele pe care îl căutam e acolo dar din hartă doar colțul

ar trebui să stau sau ar trebui să plec

observăm forma clanței, ușa se deschide, 
se închide
să faci sex cu posibilitatea de a ieși din casă
nimic mai periculos
tentant, duminica, tentația
relația mea cu afară
moare din nou
dar mâine o găsesc la fel de frumoasă, bolnavă, mă sărută 

afară, ce vară fragmentată 

poți să nu te mai întorci din vest 
cupola e rezistentă,
copacii dinăuntru se descurcă indiferent
de condițiile nefavorabile te iubesc și totuși
casa noastră se auto sigilează 
privim dinafară prin geamul pe care l-am
spălat în sincron, mai demult,
geamantanul pe care l-am uitat lângă ușă
strălucește

Lucian Brad

Lucian Brad (n. 1996, Vaslui) este masterand la Facultatea de Drept din Iași și lucrează în domeniul juridic. Spune că preferă autori ca Beyonce sau Kanye West, de aici și ideea lui de gândi un „concept album” în poezie.

Vasluiana (feat. Ioan Coroamă)
 
Cum să fiu turist
Când mi-am găsit Vasluiul și-n Iași
Băieții buni fără defecte de zodiac
Și-n fantoma orașului prietenia
Voluntariat la marginea lumii
Curați în spiritual, lucrăm la bucurie.

De-ar fi viața mereu așa ușoară. Deci
 
Cum să fiu turist 
Când mi-am găsit Vasluiul și-n Sibiu
Cu oameni foarte voinici în noapte
Cu unul și una în logaritmul perfect.
Arătătorul și cartierul și întâmplări
Cât de mici și plesnea alibiul. Nouă
De nicăieri niște tineri frumoși. Deci
 
Cum să fiu turist 
Când mi-am găsit Vasluiul și-n Orléans
Și-n verdeața soarelui atât de săracă
Menajeria. Și-i atât de reală copiilor
Zâmbind în gol cu mâinile căuș
Miorlăind după ureche dau curaj
Se împrejmuiesc de animal. Deci

Cea mai bună notificare 
 
Încă o dată
Nu este fată căreia să nu-i pot mulțumi
Să fiu zi de zi cea mai bună notificare
Cu inimioare —
Să-ți fiu acolo prezent și-n tandrețe
Să mă poți povesti pe instagram
Un cont de tumblr cu conștiință
Învăț să mă iubesc iubind —
Împărțim privilegiul biografic —
Avem tot felul de foști și de foste
Și dragoste fără pacoste
Pentru toți 
Poți să îți pierzi speranța atât de ușor
Aproape la fel de ușor o câștigi
Dar suntem aici — un
Om mai important decât oamenii
Și poți să rămâi —
În costumul de baie
Fundul tău deja frânează
Când nu mai rămân în scurți
Fundul meu deja frânează
Când nu mai rămâi în scurți
Putem să nu mai știm
Unde încep eu —
Unde mă termini —
Mulțumim — celuilalt
Trăind viața-i nesfârșită
Împreună independenți —
Dar pot eu să mai cresc
Fără să doară pe altul?
Pot să uit cu tine că am fost vreodată singuri?
Să uităm cum ne-așteptăm de ani de zile?
În teorie am așteptări — să practicăm empatia
Pentru că n-a fost niciodată o problemă de corp
Să ne întâlnim — doar de optimism și
Cât poate fi de finit
Până la infinitul empiric ― să-ți trăiești
O viață la câțiva pași distanță de cea adevărată
Acum când ne-am ajuns și suntem adaptabili
Cum să ne mai fie frică de inevitabil?
Să nu fie toate un eveniment?
Sinele — o altă fază?

Ioan Coroamă

Ioan Coroamă (n. 2001, Iași) este elev în clasa a 12-a la Liceul „Vasile Alecsandri” din Iași și plănuiește să studieze Filozofie. A debutat în revista Poesis Internațional, a mai publicat poeme în Euphorion, Steaua și Vatra și a participat diverse lecturi în ultimii ani. 

eu îmi doresc viață

unde vom căuta mișcarea apei,
vom găsi și viață.
EU ÎMI DORESC VIAȚĂ,
beculețe verzi pe deasupra apelor,
iar tu să mă chemi în apărarea
prundișului.
-
frunzărim, frunzărim, numai că
unul în răspărul celuilalt.

în perioada asta a distanțării
povestești că n-ai forță
pentru deschidere dialogală,
doar că o șansă de-mi dai,
un filtru de-mi trimiți, 
eu te invit la apă,
să ne-nnecăm cu viață.
-
am meșterit un râu pentru tine
și tu n-ai venit.
l-am curățat de buruieni
și-am făcut coșuleț din ele,
dar tu n-ai venit.
și-atunci pentru tine am plâns
cum s-a nimerit,
am râs cum s-a nimerit,
și-acum conectez 3 afluenți pentru tine,
te aștept să-ți prezint
mana lor.

unde vom încerca să răpunem stihia,
acolo se va îngreuna cerul, 
iar valurile vor deveni tulburi.
     ascultă-mă
nu te feri de cel care
ți-a adunat licuricii într-un singur loc
și ți-a luminat poteca
prin armata lor.
-
iar dacă nu pe mine
      ascultă picătura de apă
care te cheamă
să-i dai hrană.

unde vom hrăni cercurile apei
vom căpăta viață.
pădurea ne va ajuta
să grădinărim numai pentru ea.
-
EU ÎMI DORESC VIAȚĂ.
TU ÎȚI DOREȘTI VIAȚĂ,
dar haide tu prima și hai eu al doilea.

unde ești

unde ești ioan
când aparențele prietenilor 
îți activează Reveriile?
are you someone, ioan?
nu te ascunde de emoție,
încearcă pierderea ca pe-o
expectanță nesuferită.
dar tu știi să suferi, luminăția ta ioan
tocmai din pierzanie se-alege.
marcaj pe frunte cu stickerul ThomY
îți faci 
sau îți fac eu, dacă-ți lipsește 
montajul.
lenevești, unde ești?
construiești, unde ești?
-
mira-m-aș să te găsesc
în camera ta măzgâlită,
cu Reveria lor părul tău cuprinzând.
i-ai iubit, pot fi sigur de asta,
îi iubești, unde ești?
ei îți sunt peste tot prin sinapse,
peste tot prin împrejurimi,
și totuși nu-ți mai sunt 
exact acolo.
Eu îți sunt
exact acolo, și te-ntreb
  deranjul ăsta al mâinilor,
  eradicarea unei amintiri,
  cu ce te necăjesc ele?
-
să-ți fiu ajutor  lasă-mă ioan,
căci ei te-au păcălit când 
au deschis grupul,
și te-ai rătăcit când l-au preschimbat
din trei pentru doi.
rătăcești și iubești,
rătăcești, reușești.
-
iar din iubire vei reuși să-nsemnezi
pierderea.
amintește-ți că poți uita Reveriile.
nu-ți mai aminti.
doar coordonează-ți în gând 
simțul depărtării,
ca să-nvingi dezorientarea.
vei ști unde ești ioan
și vei ști unde s-arunci cu bomboane,
să se-ndulcească văzduhul.
doar amintește-ți că poți transforma.
        
                 E-adevărat
voi transforma din Reverii Bucurie,
din Bucurii Reverie peste tot,
astfel încât să-mi păstrez pe vecie locația 
intactă.
și-mi voi spune: știi unde sunt ioan,
                          departe de omenesc
                          localizează-ți lipsa,
                          apoi transmite-le că încă mai lucești.

Video

Carte

VIDEO Biblioteca lui Psihotrop

Scena 9

După ce a pus programa de română pentru bac în piese de hip-hop, Psihotrop ne cheamă cu el în bibliotecă, să luăm o pauză de la ecrane și să o luăm la pas prin literatura lumii.

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK