Astăzi se lansează pe Netflix serialul „Problema celor trei corpuri”, o adaptare a romanului SF cult în care scriitorul chinez Liu Cixin imaginează ce s-ar putea întâmpla dacă o civilizație extraterestră chiar le-ar răspunde la telefon pământenilor. Noua epopee TV e semnată de trei dintre cei mai pricepuți povestitori ai ecranului: David Benioff & DB Weiss, creatorii „Game of Thrones”, poate cel mai popular serial din toate timpurile, și Alexander Woo, scenarist și producător al seriei „True Blood”. Am stat de vorbă cu Benioff, Weiss și Woo despre munca lor în măruntaiele uneia dintre cele mai alambicate ficțiuni științifice și despre cum se oglindesc în ea spaimele și tensiunile omenirii.
Țin minte că, acum câțiva ani, când nu puteam să dorm fiindcă voiam să mai citesc încă un pic din Problema celor trei corpuri, romanul care deschide trilogia Amintiri din trecutul Terrei, mă tot gândeam că e un material perfect de construit un film. Un film total, îmi imaginam atunci, pe măsura universului teribil de ambițios pe care-l construise Liu Cixin, cu multe țesături narative, extinse în spații și logici extra-pământene, cu teorii elaborate și o mare densitate de întrebări științifice, politice, filosofice. Pandemia, în timpul căreia citeam romanul, nu făcea decât să-i amplifice mizele, mai ales pe fondul știrilor din ce în ce mai urgente despre schimbările climatice: Cum să ne raportăm la noi, ca specie care-și erodează singură ecosistemul și în același timp e capabilă de atrocități savante față de propriii semeni? Și ce poate face o civilizație atunci când existența ei e amenințată?
Cu întrebările astea în minte, i-am scris atunci lui Liu Cixin, într-un amestec de curiozitate și speranță. Dacă de multe ori scenariile SF ajung, într-o oarecare măsură, să se adeverească, poate că cei care construiesc scenarii cu care străpung negura viitorului, minează de acolo un alt fel de cunoaștere. Mai putem corecta din greșelile noastre colective? Într-o oarecare măsură, optimismul cu care mi-a răspuns Liu Cixin mi-a dat un ghiont de încredere: „Aceste scenarii întunecate, pe care le creează autorii de SF, funcționează ca avertismente, care să-i facă pe oamenii din realitatea prezentă conștienți de pericolele și capcanele cu care se confruntă umanitatea, și-n felul acesta le permit să evadeze din aceste viitoruri întunecate,” spunea el în interviul pe care l-am publicat pe Scena9. (Vă recomand să citiți interviul cu el doar dacă nu vă temeți de spoilere.)
Bateria cu speranță n-a avut însă viață lungă. Am început să mă întreb dacă perspectiva asta optimisă, în contrapunct cu realitatea Amintirilor din trecutul Terrei, nu e cumva o butaforie. La urma urmei, pozițiile publice ale lui Cixin, care locuiește în China și are binecuvântarea regimului actual să fie unul dintre cei mai apreciați autori chinezi ai momentului, nu sunt niciodată critice față de autoritarismul Chinei și abuzurile pe care le comite. Cele mai multe analize și opinii publicate în Vest despre scriitorul cu background în ingineria calculatoarelor se blochează tocmai în posibila ambiguitate a declarațiilor lui. Este Cixin un susținător convins al statului autoritar sau e doar forțat de împrejurările politice să adopte un discurs conform?
Nu există răspuns concludent, doar speculație pe marginea acestei dileme. Mai puternică decât implicațiile ideologice se dovedește literatura lui Cixin, care a primit cele mai prestigioase premii pentru SF nu doar în China, ci și în Occident. În jurul trilogiei pe care o deschide Problema celor trei corpuri există deja o întreagă mitologie și o comunitate uriașă de fani, unii chiar VIP, cum sunt Obama și Zuckerberg. Potențialul ei cinematografic a fost adulmecat la relativ scurtă vreme de la publicarea ediției în engleză a trilogiei, în traducerea lui Ken Liu, un alt autor fabulos de science fiction, de origine chineză, dar stabilit în SUA. În 2018, presa publica zvonuri că Jeff Bezos ar fi fost gata să plătească un miliard de dolari pentru drepturile de ecranizare a cărților lui Cixin, într-o producție pentru Amazon. Doi ani mai târziu, Netflix anunța că va fi noul creator al serialului adaptat după trilogie, împreună cu producătorul chinez Lin Qi, care însă a fost otrăvit la scurtă vreme. Magnatul din industria jocurilor video investise peste 150 de milioane de dolari pentru drepturile de autor la Amintiri din trecutul Terrei, cu visul să le transforme într-o franciză internațională, de proporțiile Star Wars. Qi își încercase deja norocul pe piața de film din China, plătind 30 de milioane de dolari pentru o adaptare 3D a Problemei celor trei corpuri. Programat să fie lansat în 2017, filmul a rămas înghețat până azi, din motive neclare.
A fost nevoie de multe alinieri și de patru ani intenși de muncă pentru ca Problema celor trei corpuri să aibă, în sfârșit, premiera pe Netflix. După aproape un deceniu petrecut în lumea Game of Thrones, David Benioff & DB Weiss, au devenit printre Șeherezadele cele mai căutate de marile companii de streaming. Convinseseră zeci de milioane de oameni din toată lumea să-și țină respirația în fața unei alte adaptări, după romanele în care George R.R. Martin jongla cu intrigi arhetipale, multă imprevizibilitate morală, cruzime și dragoni. Printre ofertele pe care le-au refuzat pentru a plonja în trilogia lui Liu Cixin a fost crearea unei noi aventuri Star Wars. Spre deosebire de deja obositul Război al stelelor, lumea deschisă de scriitorul chinez invită la întrebări mai radicale, la reflecție mai nuanțată, și ridică probleme serioase de construcție, așa că Benioff și Weiss au decis că ei îi vor dedica vreo câțiva ani din viață. Lor li s-a alăturat scenaristul și producătorul Alexander Woo, și împreună au transformat o mostră de literatură chineză într-un serial american.
Rezultatul poate fi văzut, începând de astă-seară, pe Netflix, unde este disponibil Problema celor treci corpuri, primul sezon din serialul care va transpune în anii următori și Pădurea întunecată, respectiv Sfârșitul morții, celelalte volume ale trilogiei. Personajul care pune în mișcare întreaga desfășurare de forțe e Ye Wenjie, o tânără fiziciană a cărei viață e profund deraiată de sângeroasa Revoluție culturală din China anilor '60-'70. Una dintre deciziile ei are efectul fluturelui, nu doar pentru viața așa cum o știm pe Pământ, ci și pentru aparentul echilibru al Universului prin care bâjbâim. Dacă în cărțile lui Liu Cixin, protagoniștii sunt aproape toți chinezi, iar China e epicentrul luptei pentru salvarea speciei umane, în varianta Netflix distribuția e diversă & globală, iar punctul terminus al acțiunii e Anglia. Referințele și dialogurile sunt, prin urmare, adaptate pentru un public occidental, căruia, oricât de serioasă ar fi criza pe care i-o prezintă ficțiunea, aparent trebuie să i se ofere și niște umor, care în carte lipsește cu desăvârșire. La Liu Cixin, tensiunea e înnebunitoare și parcă și tu, ca cititor, începi să simți cum se scurge clepsidra distrugerii. Pe Netflix, însă, cataclismul pare lipsit de greutate și nimeni nu-și bate prea mult capul să analizeze miezul lui: cine suntem noi, oamenii, ce ne ține împreună și ce ar pierde Universul dacă am dispărea? Ce declanșează toată această cursă care ne amenință existența: ororiile propriei istorii, tradusă într-o traumă individuală și colectivă, decimarea speciilor cu care împărțim mediul natural, prea multă curiozitate din partea unui Prometeu lipsit de precauție?
Actorii și creatorii serialului au primit prelegeri de fizică pe platourile de filmare, iar cei care joacă rolurile unor genii în științe au făcut documentări temeinice, pentru a intra mai convingător în pielea personajelor. Inevitabil însă, densitatea teoretică și interpretativă a cărții e rarefiată pe ecran. La schimb, creatorii serialului au decis să ofere mai multă umanitate: chiar dacă soarta umanității e amenințată, iar un detectiv investighează un lanț de sinucideri misterioase în rândul cercetătorilor de vârf, e loc întotdeauna de un pahar de vin la malul mării, pentru un dialog între prieteni. Și mai oferă ceva ecranul: o punere în imagine aproape magică a unor elemente din carte pe care îmi dorisem din capul locului să le și văd, nu doar să mi le imaginez. Capătă forme hipnotice jocul video ca o uriașă ghicitoare, marile demonstrații de scenografie cosmică pe care le orchestrează colegii de Univers, supercomputerele de mărimea unui proton prin care fiecare respirație a umanității este interceptată, și multe altele pe care nu le pot pomeni pe motive de spoilere.
Problema celor trei corpuri în varianta Netflix e, cu siguranță, fundamental diferită de ce-ți poți imagina citind cartea lui Liu Cixin sau urmărind serialul chinez care transpune cartea într-o cheie mult mai literală. Deși în continuare cred că universul ăsta ficțional e materialul perfect pentru film, am înțeles între timp că e imposibil să fie convertit pe de-a-ntregul într-o versiune doar de privit. Iar asta nu face decât să confirme puterea cărții, care rămâne de neclintit în litere și fractali de idei. Creatorii americani ai seriei spun oricum că nu și-au dorit ca munca lor să fie o oglindă fidelă. „Cred că o adaptare, dacă este bună, nu este o ilustrare punct cu punct a unei cărți,” explică DB Weiss într-o seară, pe un ecran de Zoom unde ne-am adunat câțiva jurnaliști de prin toată lumea, să stăm de vorbă cu cei trei care au scris, regizat și produs serialul. În jurul lui se țes multe așteptări, iar mașinăria Netflix are forță. Cât aștept să-mi vină rândul în camera virtuală, se perindă pe ecran jurnaliști din Olanda, Danemarca, Australia ș.a.m.d., toți conectați la fusul orar al Americii și cu notițele pregătite. În cele 15 minute, cât ne-au revenit în ruleta asta a interviurilor pe repede înainte, am tras cu ochiul în procesul fascinant de a pune literatura și filmul împreună, într-un soi de basm din pixeli care intră în casele unei lumi întregi.
Game of Thrones, în special ultimele sezoane, a stârnit multe reacții din partea fanilor, uneori chiar furioase. Acum lucrați din nou cu o franciză foarte iubită de public. Mă întrebam dacă vă este teamă de reacții emoționale asemănătoare.
David Benioff: Evident, există o anumită nervozitate, de pildă, ce se întâmplă dacă nu-i va plăcea nimănui munca noastră? Dar ne vom ocupa de asta când se va întâmpla, dacă se va întâmpla. Acum am terminat și suntem nerăbdători să vedem ce cred oamenii. Pentru noi este important să facem ceea ce credem că este bine și corect și să nu lăsăm frica să ne ghideze alegerile, fie că vorbim despre o alegere artistică sau chiar despre alegerea cărților pe care le adaptăm. Și, de fapt, aș spune că o parte din ceea ce ne-a atras la „Problema celor trei corpuri” a fost tocmai că ne era frică de ea. Este o adaptare foarte dificilă, nu doar fiindcă are mulți fani, ci fiindcă povestea în sine e extrem de greu de pus pe ecran. Aceea a fost partea mai tensionantă. De Twitter ne vom ocupa la momentul potrivit.
Cum a fost diferit acest proces creativ față de experiențele voastre anterioare? Și, așa cum am menționat anterior, știu că ai întâmpinat unele critici din sezoanele finale ale Game of Thrones. Ai luat în considerare vreo experiență particulară din aceasta atunci când ai adus această viziune a Problemei celor trei corpuri la viață?
DB Weiss: Nu cred că am schimbat semnificativ, dar în același timp procesul creativ pentru fiecare carte este mereu atât de diferit. A fost un proces creativ diferit pentru că este o serie complet diferită de cărți și o poveste complet diferită, care a venit cu provocări diferite. Aș spune că toți trei am fost extrem de concentrați tot timpul, să adaptăm cât mai bine aceste cărți și să facem pe toată lumea care se uită la serial să simtă ceea ce am simțit noi citindu-le. Acesta este, de altfel, scopul din spatele tuturor celorlalte scopuri și cel aflat în inima oricărei adaptări. Dacă iubești suficient de mult ceva, încât să alegi să-ți dedici ani din viață acestui lucru, vrei ca oamenii să simtă ce te-a făcut pe tine să iubești cărțile pe care ai ales să le adaptezi. Asta diferă foarte mult de la serial la serial, de la carte la carte.
E o poveste alambicată, cu multe implicații. Despre ce ați dezbătut cel mai mult în timp ce lucrați la acest serial?
Alexander Woo: Nu a fost multă dezbatere în sensul de conflict. De cele mai multe ori am căzut de acord cum să abordăm aceste cărți, care în sine sunt non-lineare în ceea ce privește povestirea. În multe feluri, sunt scrise ca o istorie. Este, evident, o istorie speculativă, dar este o istorie în care unele persoane nu se întâlnesc niciodată și apoi dispar și revin. Iar atunci când faci un serial de televiziune, vrei să ai personajele în centrul atenției. Asta te face să-ți pese. Dacă tot a apărut în discuție, Game of Thrones, unul dintre motivele pentru care oamenii au avut reacții pasionale a fost pentru că le păsa atât de mult. Și motivul pentru care le-a păsat atât de mult este pentru că mare parte din munca de caracterizare a personajelor era deja pusă la punct de la început. Multe dintre discuțiile noastre incipiente au fost despre cum să aducem personajele în prim-plan, să punem toate piesele pe tabla de șah cât mai devreme, și astfel publicul să poată să cunoască pe personaje, să înțeleagă relațiile lor și să le pese de ei cât mai devreme. Sperăm că până vom ajunge la sfârșitul seriei, oamenii să fie încă profund implicați în fiecare dintre povești.
Am o întrebare legată de jocurile video. Personajele din carte / serial petrec o bună bucată de timp într-un joc video VR. Cum ați reușit să faceți acest subiect atractiv pentru un public mai larg, păstrându-l totodată plin de suspans?
DB Weiss: Jocurile video din carte au fost unul dintre lucrurile care ne-au atras cel mai mult la carte - modul în care au fost prezentate, în care au devenit o parte esențială a poveștii. Am discutat și lucrat mult la metoda de a construi acest joc video. Aș spune că nu a fost o provocare să-l facem accesibil pentru oameni, pentru că jocurile video ne-au format, mai alespe cei mai tineri decât noi. Însă ce a fost dificil la jocurile video din carte, a fost că sunt ele însele un puzzle. Fără a dezvălui nimic, jocul video în sine reprezintă un puzzle pe care personajele din poveste trebuie să-l rezolve. Și am vrut ca acel puzzle să fie captivant.
Multe dintre secvențele pe care le-am creat în acestă parte de joc (cum ar fi, de exemplu, cea care implică mongolii, ca să nu fac spoilere), au fost o nebunie, cu multe lucruri suprarealiste care se întâmplă într-o singură scenă. A fost din categoria lucrurilor pe care nimeni nu le-a mai văzut până acum, în care încerci să intri cât mai des posibil. A fost foarte distractiv să facem aceste lucruri și cred că am făcut tot posibilul să ne asigurăm că oamenii vor înțelege ce era, de fapt, în joc în aceste jocuri.
Știu că ați vorbit la un moment dat cu Liu Cixin despre adaptarea cărților lui și mă întrebam ce fel de indicații sau sfaturi v-a dat.
Alexander Woo: Când urma să discutăm, eram cu toții puțin emoționați, pentru că nu ne întâlnisem niciodată. Era în timpul pandemiei, așa că nu ne-am putut vedea față în față. Noi ne bucurasem teribil de romanele lui, dar nu știam cum era el sau dacă avea anumite așteptări pentru serial. Dar, spre surprinderea noastră, el a fost extraordinar de deschis. Unul dintre primele lucruri pe care le-a spus a fost că este un mare fan al Game of Thrones, lucru care a fost deja o victorie pentru noi. A înțeles că mediul televiziunii este foarte diferit de mediul romanului, și că va trebui să facem unele schimbări și adaptări, pentru a se potrivi în acest mediu diferit. Era și foarte entuziasmat de posibilitatea noastră de a realiza vizual multe dintre conceptele pe care le-a pus pe pagină doar sub formă de cuvinte. El le-a descris extrem de viu și sugestiv, dar literatura se bazează pe cititor să își imagineze ce încearcă să transmită scriitorul. Noi suntem cei care o să le oferim oamenilor șansa să și vadă aceste lucruri pe ecran.
David Benioff: Este ciudat că, atunci când Liu Cixin ne-a dat binecuvântarea lui, aproape într-un mod formal - ne-a spus „Faceți serialul pe care îl doriți, am încredere în voi” -, cred că asta ne-a pus mai multă presiune decât dacă nu am fi auzit nimic de la el. Spunând „am încredere în voi” și fiind cumva vorba de „copilul” lui, ieșit din mintea lui, ne-a făcut să simțim o mare responsabilitate.
Fanii cărții ar putea avea anumite așteptări cu privire la modul în care se va desfășura serialul. Credeți că există lucruri la care vor rezona și publicul nou și fanii cărții?
DB Weiss: Într-o lume perfectă, lucrurile care rezonează cu fanii cărții vor rezona și cu publicul nou. Ideea unui serial este să construiești ceva care să atragă și pe unii și pe alții. Cred că o adaptare, dacă este bună, nu este o ilustrare punct cu punct a unei cărți. Trebuie să te adresezi dincolo de nucleul dur de fani, chiar dacă el este mare, pentru că trebuie să atragi oameni noi. Acesta a fost întotdeauna obiectivul nostru, și la Game of Thrones și acum. Noi suntem mari fani ai cărții. Nu îți petreci patru ani din viața ta, în fiecare zi, cu niște cărți, dacă nu ești fanul lor. Altfel ar fi o modalitate foarte ciudată de a-ți petrece timpul. Iubim cărțile și vrem să le facem dreptate, dar vrem să facem asta într-un mod care să atragă oamenii care iubesc cărțile și se ocupă de știință. Dar și pe cei care iubesc cărțile și nu sunt oameni de știință, și care nici măcar nu se bucură, în mod obișnuit, de science fiction. Ne-ar plăcea să le oferim o versiune a science fiction-ului care să le arate că se pot bucura de science fiction, doar că încă nu știau acest lucru.
Există vreo anume încărcătură de înțelepciune cu care ați rămas din aceste cărți și pe care sperați să o dați mai departe altora?
David Benioff: Da, sigur. Nu pot spune prea multe, pentru că ar fi spoilere. De exemplu, ultima scenă a sezonului este, în care detectivul Da Shi, interpretat de Benedict Wong, ține un discurs. Nu vreau să-l dezvălui prea mult, dar acolo avem un mare strigăt de mobilizare pentru umanitate. Ia ceea ce a fost inițial o insultă și o transformă într-o rugăminte pentru reziliență și muncă din partea tuturor. Un alt volum din trilogie este Pădurea Întunecată, intitulat după acest concept destul de genial, la care nu mă gândisem niciodată înainte. Și mi-a schimbat într-un fel modul în care privesc universul, sincer. Acum, când mă uit noaptea la stele cu copiii mei, parcă am o altă perspectivă asupra lucrurilor, decât aveam înainte de a citi cărțile lui Cixin Liu. Există multă filosofie în ele și, sperăm, înțelepciune pe care sperăm să le transmitem privitorilor.
Mulți privesc dinamica din carte dintre pământeni și trisolarieni cu cea dintre Statele Unite și China, de exemplu, și văd în intrigă o luptă pentru îngrădirea tehnologiei. Alții preferă să compare amenințarea despre care scrie Cixin Liu cu criza climatică. Puteți să vorbiți puțin despre aceste scenarii și comparații?
DB Weiss: Cred că ceea ce este minunat la o ficțiune științifică bine scrisă este că devine aproape ca un test Rorschach, prin care oamenii pot să-și proiecteze toate preocupările personale, politice ș.a.m.d.. Cred că la lansarea filmului Invasion of the Body Snatchers au fost oameni care l-au citit și au fost complet siguri că acesta era o metaforă pentru infiltrarea comunistă în Statele Unite. Și au fost oameni care l-au citit și au fost complet siguri că era complet opusul acesteia. Oamenii de stânga și de dreapta l-au văzut deopotrivă ca pe o metaforă pentru experiența lor și pentru lume. Filmul i-a lăsat să vadă lumea așa cum credeau că o știau, dar într-un mod diferit. Și cred că multe opere extraordinare de ficțiune științifică împărtășesc acest lucru. Cred că cărțile lui Liu Cixin nu fac excepție de la aceasta. Pentru noi nu există o cheie anume de înțelegere pentru cărți sau vreun cod secret, care să demonstreze că un anume element ar însemna schimbările climatice sau China. Nu este modul nostru de a conceptualiza cărțile, pentru că în principal nu credem că acesta este modul de a crea o poveste bună, bogată. Cred că personajele și detaliile evenimentelor, luate în serios ca evenimente reale pentru personajele din film, sunt calea de a obține ceva suficient de complex pentru a susține toate acele lecturi multiple, peste spectrele politice și peste granițele naționale.
