Schimbare / Protest

Ora de civică din fața Guvernului

De Ioana Pelehatăi

Publicat pe 4 februarie 2017

Am ieșit de la metrou la Victoriei sâmbătă dimineața, cu treabă. Îmi stătea gândul la protestele împotriva Ordonanței de Urgență care-a scos sute de mii de români în stradă. Pe lângă mine, prin pasaj și pe scări, au început să treacă familii. Părinți, copii. Pancarte, steaguri. Sloganuri. Un „O.U.G.” tăiat, pe-o coală de hârtie în mâinile unei fetițe. Pe Lascăr Catargiu, doi puști care scot capul pe geamul deschis al mașinii și strigă „Ho-ții! Ho-ții!” Pe postamentul inscripționat cu grafitti „Monumentul corupției”, un tată își ține copilul. Prinsă de geaca celui mic, o foaie pe care scrie „Român mai mic, dar cu spirit civic”.

La ora la care scriu, din Piața Victoriei pleacă o mulțime colorată de circa 2.000 de părinți și copii, conform estimărilor participanților. Se duc fie să lase copiii acasă după o lecție de educație civică în stradă, fie ca să le arate Parlamentul. Protestul non-violent, desfășurat sub sloganul „Ei au venit cu huliganii, noi venim cu copiii”, a fost organizat pe Facebook, ca mai toate celelalte din perioada asta. Scopul său final, conform descrierii evenimentului, e un lanț uman în jurul Casei Poporului.

Lecția de civică și materialul său didactic.

S-a vorbit mult despre copii în perioada protestelor din ianuarie-februarie 2017 din România.  Cu o săptămână în urmă, au apărut zvonuri, colportate de site-uri de știri de o calitate îndoielnică, conform cărora Gabriela Firea, primarul capitalei, ar avea în vedere amendarea părinților care și-au scos copiii la protest. Unii utilizatori de Facebook s-au indignat atunci și-au anunțat că vor continua să iasă cu ei în stradă, pentru că nimeni nu le poate îngrădi acest drept. La protestul de miercuri seara, mulți dintre părinții întrebați de un alt reporter Scena9 de ce se află acolo cu cei mici au răspuns că nu au cu cine să-i lase acasă. În fine, alți părinți au continuat să iasă cu copiii din credința că e important să le arate democrația în stradă – și și-au adaptat necesarul de protest la nevoile puștilor.

Corina, expert în politici energetice, face parte din ultima categorie.

Sâmbătă, perimetrul din centrul Pieței Victoriei era plin de cărucioare, baloane de săpun, cretă, șotroane și sloganuri mult mai cuminți decât unele dintre cele de la edițiile de seară ale protestelor. Când am ajuns, un vorbitor de limbă engleză se mira: „This is so cool, it’s like a festival!” Când am plecat, un domn cu doi copii după el îi explica unui francez: „Nous ne sommes pas des voleurs!” Între timp, am văzut sloganuri și pancarte adaptate vârstei participanților – dar și părinți care alegeau să-și învețe copiii să strige „ciuma roșie” sau „pușcărie”. Am întrebat și copii și părinți de ce-au venit acolo. De ce nu sunt la Antipa sau în Parcul Kiseleff? Ce-i îndeamnă să se expună oprobiului celor care-i consideră inconștienți sau exploatatori de copii?

Și, peste toate astea, copiii ce părere au despre proteste, ordonanță și guvern?

„Am venit pentru că este viitorul lor în joc”, îmi spune Daniel Marin, care e însoțit de fiul lui – tocmai se îndreaptă spre unul dintre fast-food-urile din zona Victoriei, pentru pauza de masă de la protest. Îl întreb pe tată dacă puștiul și-a format vreo opinie despre proteste: „El nu poate să aibă o părere la șase ani de zile. El poate să mă însoțească doar pentru impresia artistică. Un copil de șase ani nu poate să aibă o părere, el poate fi doar influențat de părinți. Având în vedere că au ieșit cu copiii, am ieșit și eu cu copilul. Și este o experiență pentru el, în primul rând, pentru că încet-încet învață care sunt regulile de funcționare ale societății.”

Pancarta fiului d-lui Marin.

Merg mai departe spre piață și mă întâlnesc cu două familii lângă Muzeul Antipa. Au ieșit în Piață dintr-un motiv pe care-o să-l mai aud. „Pentru că vrem un viitor mai bun pentru ei. Și, sincer, aș vrea să rămână în țară, nu să plece de lângă noi”, îmi spune d-na Gabriela Palade, una dintre cele două mame. „Din ordonanța asta... Poate să rămână așa, numai să scoată lucrul acela care legalizează furtul.” O întreb cum i-a explicat fiicei ei ce se-ntâmplă în Piață. „I-am explicat că venim aici pentru a-i ruga pe șefii noștri, cei care ne conduc, să nu mai facă reguli proaste.”

Un grup de copii bate toba, fluieră și claxonează. Par să se bucure că pe adulți nu-i deranjează gălăgia de data asta. Îmi atrage atenția o pancartă din mâna unui puști. Are doar cinci ani și câteva luni, dar e înalt și ține pancarta sus. Mama lui îmi spune că au mai ieșit cu copilul în Piață și seara, până la ora 21. Îl întreb pe tată, Cornel, de ce-au ales să vină în Piață când era o zi numai bună de mers în parc sau alte activități mai plăcute. „Mai plăcut decât ceva care l-ar putea ajuta pe copilul nostru pe viitor? Nu văd ce anume. El și-a dorit să vină, nu să stea să se joace. Știe că e-n joc viitorul lui. Și nu vrem să-ncurajăm hoția.”

Apoi îl văd pe Spiderman, cocoțat pe umerii tatălui lui, Radu Popescu. Familia a venit cu ambii copii: cel din cârcă, care are trei ani și jumătate, plus cel din cărucior, care are un an și jumătate. De ce au ieșit la protest? „Din două motive. Unul e convingerea noastră că ceea ce facem este bine pentru viitorul nostru și al lor, mai ales. Și este și un bun exercițiu pentru ei, ca să învețe să-și apere drepturile.”

„Am  venit pentru că eu nu cred că legea asta este bună pentru oameni, pentru că dacă hoții o să fure mereu-mereu, oamenii n-o să mai aibă lucruri și hoții o să fie bogați. Și oamenii pot muri”, îmi spune Eva, care are șase ani și pe care părinții o lasă să-mi explice singură ce caută în fața Guvernului României.

Radu Popescu și Spiderman.
Eva, 6 ani.

Simina Brânzei, 11 ani, e acolo cu tatăl ei. O întreb de ce pe pancarta ei scrie că vrea să schimbe istoria. Se gândește un pic. „De exemplu, revoluția din vremea lui Ceaușescu a schimbat istoria și acum o schimbăm din nou pentru că va fi viitorul nostru și depinde de noi.” Îl întreb și pe tatăl ei, Sorin, de ce a ales să vină acolo. „Pentru că suntem foarte conștienți că acțiunile noastre de acum sunt extrem de importante, în special pentru viitorul lor. Noi... avem cât mai avem, dar pentru ei este foarte important ce facem acum. Am încercat să fac să conștientizeze propriii copii și alți părinți și alți copii cât este de important ca acum să fim solidari. Să oferim un front comun și o rezistență pasivă, non-violentă, care să fie un exmplu. Un contrapunct la ce fac guvernanții cu noi acum.”

Simina si Sorin Branzei.

În ciuda atmosferei vesele din Piață, din online n-au lipsit vocile care au acuzat manifestarea. Părinții protestatari ar face apel la emoție ieftină. Își exploatează copiii. Sunt inconștienți, pentru că îi expun și îi educă să conteste autoritatea. Ca fapt divers, eu n-am copii. Nu sunt sigură că mi-i doresc. Am 31 de ani. Decizia de a face și de a crește un copil în România continuă să mi se pară un act de curaj. Așa că o să las concluziile în seama mamelor.

Toate fotografiile au fost realizate de Ioana Pelehatăi, cu acordul însoțitorilor minorilor. Mai multe imagini de la „protestul copiilor”, de sâmbătă, 4 februarie, din Piața Victoriei din București:

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK