Film / Festival

7 filme scurte de vânat la NexT

de Scena 9

Publicat pe 21 iunie 2017

Uită ce știai despre NexT International Film Festival - bine, mai puțin faptul că festivalul, ajuns în 2017 la a unsprezecea ediție, a fost fondat în memoria regizorului Cristian Nemescu și a compozitorului și sound designer-ului Andrei Toncu. Însă să te pregătești, totuși, pentru un NexT ca niciun altul anul ăsta. S-a mutat la început de vară, numai bine să te poți adăposti de valurile de căldură sau de furtuni în sala de cinema. Pe lângă secțiunile pe care le știi deja (Competiția Națională și cea Internațională, Arthouse, NexT Is Feminist, LGBT, NexT Generation, NexT Kids), anul ăsta ai parte de-o grămadă de surprize, gen proiecții gratuite pe lângă fostele cinematografe din cartierele Bucureștiului și două filme ultra-premiate la gala de deschidere și la cea de închidere (Crud/Grave, r. Julia Ducournau, respectiv Valul uman/El auge del humano, r. Eduardo Williams).

NexT + Scena9 = BFFs - poți, de exemplu, să citești aici despre Cutia albă (r. Mihai Păcurar), unul dintre filmele din programul ediției de anul acesta. Și mai jos poți să citești ce-am văzut și ne-a plăcut din selecția NexT 2017. Îți spunem cum sunt filmele, unde și la ce oră se proiectează - tot ce trebuie tu să faci e să mergi să le vezi. Ne vedem la NexT!

Plecarea (România, r. Cătălin Drăghici, 22')

Competiție internațională III // Cinema Muzeul Țăranului - Studioul Horia Bernea, duminică, 25 iunie, de la ora 17.00

Un bărbat care muncește prea mult (Alexandru Potocean) și care-și asumă asta masochist, fără să riposteze, de dragul unei aluri epuizate și martirice, urmează să plece cu soția într-o călătorie planificată de care el uitase, să sărbătorească ziua fiului lor de trei ani. Apar însă lucruri neprevăzute ce-l împiedică să facă asta, din cauza jobului lui de care depind mai mulți - lucrează în construcții și-are un proiect mare în derulare, cu o clădire istorică ce se-ntoarce împotriva lui. „N-o să ajung acuma, că ar trebui să mai trec prin șantier, că sunt oameni aicea care au nevoie de mine”, îi spune la telefon fiului lui, înainte sa i se confiște telefonul la primărie. „Ce fel de oameni?”. „Oameni, tot felul de oameni, nu-i cunoști”. „Ce fac ei?”. „Au probleme”. „Da' și mamaia are”. „Da, știu că și mamaia are probleme, dar te descurci tu cu ea”. Soția și copilul îl înțeleg și-i suportă amânarile și lipsa de comunicare. Totul se încheie cu un cutremur.

Stopcadru din „Plecarea”

Prosefhi / Rugăciune în școala grecilor (Grecia, 2014, r. Thanasis Neofotistos, 20')

Focus: Grecia // Cinema Elvire Popesco, sâmbătă, 24 iunie, de la ora 15.00

Un caz clasic de bullying într-un liceu grecesc. Vasili e un golănaș extrovert, pasionat de baschet, care-și primește bucăți pe cocoașă de la tatăl lui și se răzbună pe colegii mai „slabi”, în timp ce Dimitri e un visător introvert, cu pasiuni artistice, care e terorizat de Vasili și de gașca lui. D. e și mai terorizat când îi vine rândul să spună rugăciunea de dimineață - un ritual al școlii în care toți elevii sunt aliniați militărește, iar unul dintre ei spune, prin rotație, o rugăciune în fața tuturor. Și un prilej ca V. și ai lui să facă mișto de „interpreți” - în unul din ei aruncă cu o bucată de carne. Dimitri încearcă să evite momentul, dar nu poate; ritualul face parte dintr-o notă de trecere. Așa că ajunge obsedat de perspectiva bullying-ului pe măsură ce se apropie momentul - încearcă să-l intimideze pe Vasili de la distanță, îl visează, are un moment de choke înainte de rugaciune și-un altul demn de patimile lui Hristos când o spune, ca la final să-și facă dreptate. (Ionuț Dulămiță)

Stopcadru din „Prosefhi”

Nyo Vweta Nafta (Portugalia/Mozambic, r. Ico Costa, 21’)

Competiție internațională II // Cinema Muzeul Țăranului Român - Studioul Horia Bernea, sâmbătă, 24 iunie, de la ora 20,00

După atâtea filme, filmulețe & seriale cu puști europeni și americani, cu viața & visele & problemele lor, +/- câteva variabile, scurtmetrajul ăsta te aduce cu picioarele pe pământ. Mai precis, îți aduce aminte de lumea uriașă care-ncepe dincolo de coada ochiului. Nyo Vweta Nafta e povestea unor adolescenți din Maputo, capitala Mozambicului, prinși între aspirațiile la branduri mari, hoteluri luxoase și case generoase, și viața de zi cu zi, cu drumuri prăfuite și case improvizate, în care abia dacă-și câștigă traiul culegând fructe exotice din copaci. În același timp, e o meditație scurtă (și un pic cam explicită, e drept) despre colonialism, despre marile jocuri ale puterii și cum modelează ele micile povești de viață. P.S. Culorile din filmul ăsta sunt, după mine, un personaj principal important. (Andra Matzal)

Stopcadru din „Nyo Wveta Nafta”

Impossible Figures and Other Stories II (Polonia, r. Marta Pajek, 15’)

NexT Is Feminist // Cinema Elvire Popesco, vineri, 23 iunie, de la ora 20

O frumoasă&transparentă alegorie animată, desenată din linii simple, în dulcele stil central/est-european. E despre o femeie singură, care se chinuie se păstreze un ou intact. Nu-i nevoie să explic care-i treaba cu simbolistica oului, pentru că scurtmetrajul explorează pe-ndelete toate valențele ei, de la fragilitate la origine a lumii și-napoi. O să spun doar că le disecă pe toate meticulos, aruncă-n castron pe lângă oul ăla și singurătatea, maternitatea, cuplul, dezechilibrele emoționale, sexualitatea și imaginea de sine. Toate astea într-un mare dans de linii fluide, aproape alb-negru, cu o mențiune pentru best use of Michelle Gurevich (ex-Chinawoman) – I’ll Be Your Woman. Piesă pe care o și las aici, ca să te bage-n atmosferă fără să mai fie nevoie de alte cuvinte.

Stopcadru din „Impossible Figures and Other Stories II”

Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva / Mom, Dad, I Have to Tell You Something (România, r. Paul Mureșan, 5’)

LGBT // Cinema Elvire Popesco, sâmbătă, 24 iunie, de la ora 20.00

Cum le spui părinților tăi că ești altfel decât au vrut ei să fii? Cum le spui că au creat un monstru, deși tu ești doar un copil? Cum le spui că nu mai ești chiar copil, ci ai crescut, odată cu ezitările și spaimele tale? Cum le spui că ești un individ pe care societatea îl pune la zid, deși tot ce vrei e să fii aproape de cineva? Cu linii simple, de desene de copil, Paul Mureșan spune povestea dureroasă a unui puști care trebuie să le zică părinților că e gay, și-apoi suprapune peste liniile simple peisaje întunecate ale dezolării și te face să-ți ții respirația o clipă, cât să-ți dai seama că n-ai știut niciodată cum e să treci prin asta și că acum știi, măcar un pic. Paul Mureșan este, din punctul meu de vedere, cel mai bun animator din noua generație și, dac-ar fi să vedeți un singur film la NexT anul ăsta (deși cel mai bine ar fi să vedeți muuulte, cât mai multe), atunci să fie Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva. (Luiza Vasiliu)

Stopcadru din „Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva”

Stay Ups (Suedia, r. Joanna Rytel, 12’)

NexT Is Feminist // Cinema Elvira Popesco, vineri, 23 iunie, de la ora 20.00

Stay Ups conține o discuție pe care cele mai multe mame singure n-o s-o poarte niciodată cu odraslele lor: nevoia de a avea și o altă viață. O femeie se pregătește pentru o seară în oraș și, în timp ce probează ținute senzuale pentru posibilul său partener, își întreabă copilul - acoperit de o imensă mască tristă - despre cum ar putea face un bărbat să nu fugă atunci când află care-i treaba cu ea. La propunerile destul de cinice ale mamei, răspunsurile copilului - chiar și în varianta înțelegătoare propusă de regizoarea Joanna Rytel - nu sunt dintre cele mai liniștitoare. Lui Rytel îi place însă joaca asta pe subiecte incomode: precedentul său film animat, Moms on Fire, e despre dorințele sexuale ale unor viitoare mame. S-ar putea să se întâmple asemenea chestii și în viața reală, cine știe? (Vlad Odobescu)

Stopcadru din „Stayups”

Imagine principală din „Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva” (r. Paul Mureșan)

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK