Actual

Scena9 recomandă: săptămâna 29 ianuarie - 4 februarie

de Scena 9

Pare să fi venit primă-iarna, iar asta ne-o spune nu doar vremea, ci și agenda de evenimente culturale care se aglomerează ușor-ușor a dezgheț. Săptămâna asta ne încălzim cu un podcast, mult teatru social/documentar, un film românesc de neratat*, niște activism și concerte.

*E vorba de Soldații (2016, r. Ivana Mladenovic), după romanul omonim al lui Adi SchiopAici ți-am spus de ce merită să citești cartea, iar aici am stat de vorbă cu actorul neprofesionist care joacă unul dintre rolurile principale. De vineri, filmul aplaudat la San Sebastián intră în cinematografe.

Strategii de rezistență și povești armânești, de la Ioana

Serile Fcdl#10: Anti-Eviction Mapping Project (SUA) // workshop, Macaz - Bar, Teatru, Coop., București, luni, 29 ianuarie, de la ora 19

Pe mine mă găsiți luni seara la Macaz, unde activista americancă Erin McElroy o să vorbească despre evacuări, politici locative rasiste, rezistență radicală, speculații imobiliare și tehnocapitalism. Dacă-ți sună pompos sau complicat sau ca și cum n-are nicio legătură cu tine, aș vrea să te mai gândești un pic. Chiar dacă McElroy a pornit Anti-Eviction Mapping Project în San Francisco Bay Area, unde-și fac de cap giganții din industria IT&Tech și fac ca prețurile locuințelor să fie inaccesibile, nu e ca și cum lucrurile astea nu se-ntâmplă și la noi. Clujul, acest Silicon Valley.ro are o lungă și urâtă tradiție a evacuărilor rasiste. Și nici cu Bucureștiul nu mi-e rușine. (Adică îmi e. Foarte. Dar înțelegeți ce vreau să zic.) Ca atare, sunt curioasă să aflu ce strategii de rezistență a testat activista peste ocean și cum s-ar putea traduce pe la noi.

Expoziția CU TENDA // Povești cu aromâni la MȚR, Muzeul Țăranului Român, București

„Discârcămŭ părțâli, gulimŭ hârarl’i, ascuturămŭ câprinili, acâțămŭ loclu cama bunŭ ș-bâgămŭ TENDA la Muzeulu a Huryeatlui, udălu Foaier. Ursiț pi mutreari, cânticŭ ș-muabeti!”

Adică, pe românește: „Dăm jos desagii plini cu povești adunate din Balcani, alegem locul bun de întins cortul și vă invităm să recompunem împreună imaginarul lumii aromânești.” Expoziția, demarată în noiembrie, mai stă în Sala Foaier a MȚR până în martie, iar eu vreau s-o văd săptămâna asta tocmai pentru că înțelegerea mea asupra culturii aromâne e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Sunt pierdută undeva în atracția față de ceva care sună și arată foarte familiar („fălcarea, călivele, hoara, mătăniile, hlambura, cârlibana”), dar care, la urma urmei, îmi e necunoscut. Există în expoziția coordonată de curatoarea Lila Passima de toate, de la însemnări biografice și autobiografice, la fotografii și imagini filmate, la obiecte. E o lume întreagă acolo și vreau să-ncerc să încep s-o descifrez – pentru că sunt convinsă că, într-un fel sau altul, o să pot astfel să înțeleg un pic mai multe despre propria mea lume.

Podcast cu Q&A, de la Luiza

Sâmbăta sonoră | Podcast listening session „Sunt în casă cu răul” și Q&A, Apollo 111 (Brezoianu 23-25), marți, 30 ianuarie, de la 20.00

Ce bine e când sâmbăta pică într-o marți, iar oamenii se adună într-un loc călduț și ascultă împreună unul dintre cele mai bune podcasturi apărute în ultimii ani la noi. Întâmplător, îl găsiți chiar pe Scena9, dar mai bine mergeți la Apollo 111, pentru că ascultarea-i mai bună-n mai mulți, iar după cele două episoade (care nu depășesc o oră), le veți putea pune întrebări celor două autoarea, colega noastră Diana Meseșan și Mara Mărăcinescu. A, am uitat să vă spun despre ce este „Sunt în casă cu răul” - e un documentar audio despre violența în cuplurile de adolescenți. De fapt, despre cum violența nu există în cuplurile de adolescenți, potrivit adulților (profesori, părinți) cu care au vorbit Diana și Mara în cele patru luni de documentare. Cu toate astea, doi din trei adolescenți spun că au auzit de un astfel de caz, iar doi din zece au recunoscut că au fost loviți într-o ceartă cu prietenul/prietena. Pentru mai multe statistici îngrijorătoare despre puștii care cresc azi în România, uitați-vă la studiul ăsta. Și mergeți să ascultați Sunt în casă cu răul.

Teatru pe subiecte foarte arzătoare, de la Ionuţ

„Totul e foarte normal”, Centrul Educaţional Replika, Bucureşti, sâmbătă, 3 februarie, ora 19.00

V-am povestit recent despre o dezbatere timidă, dar importantă pe tema educaţiei sexuale în şcoli (inexistentă în România), la care-au participat liceeni şi profesori din Bucureşti după ce-au văzut împreună un film cu personaje gay. Săptămâna asta, discuţia se mută de la Cinema Elvira Popescu la Centrul Educaţional Replika, unde se va juca Totul e foarte normal. Spectacolul se adresează părinţilor şi copiilor cu vârste între 11 şi 15 ani şi-şi propune să uşureze comunicarea dintre generaţii, să incite la dialog. El nu vorbeşte doar despre importanţa introducerii educaţiei sexuale în şcoli, intră şi în alte teme: „de unde mai află azi copiii despre corpul lor, cât de înțeleși se simt și câtă nevoie au să comunice despre ceea ce li se întâmplă. Scopul este acela de a stimula dialogul între părinți și adolescenți și de a preveni, pe cât posibil, sentimentele de vinovăție și rușine care însoțesc de multe ori descoperirea identității sexuale.” Intrarea este liberă, pe bază de rezervare. Detalii aici.

„Corp străin”, Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti, duminică, 4 februarie, ora 19.00

Un spectacol emoţionant, cu inserturi ludice şi pedagogice pe alocuri, care promovează un discurs solidar şi empatic vizavi de migranţi şi refugiaţi şi analizează critic structurile socio-economice ce dau amploarea fenomenului migraţiei şi a discriminării „străinului” atât în prezent, cât și în trecut. „Corp străin” dă viaţă pe scenă unor istorii personale legate de migraţie şi refugiu ale artiştilor din echipa de creaţie (cu toţii provin din familii de migranţii mai recenţi sau mai îndepărtaţi) şi unor discursuri publice reale (unele dintre ele atestă, de exemplu, vechimea rasismului românesc), încadrate într-un frame ficțional. Intrarea costă 30 de lei.

Fotografie de la premiera din martie 2017 a spectacolului „Corp Străin”, via Teatrul Evreiesc de Stat (Facebook)

Ce are de zis un bunic de 91 de ani despre viață, ce are de zis o trupă din State despre problema rasială? Întrebări de la Diana

Proiecție specială Culese din Balkani: Aniversare, la Cinema Muzeul Țăranului, luni, 29 ianuarie, ora 19.00

Filmul documentar Aniversare, regizat de Claudiu Mitcu, e despre un bunic care sărbătorește 91 de ani și își primește copiii, nepoții și strănepoții în satul de munte unde locuiește. Ioan Condea le spune povești despre iubirile lui, despre cerbi și urși sălbatici, despre singurătate și timp, iar în paralel îi supraveghează în timp ce îi construiesc un nou mormânt și o nouă cruce. Filmul, care a avut premiera în noiembrie, anul trecut, m-a făcut să mă gândesc la bunicul din partea tatei, Florea. Spre finalul vieții nu își amintea cine erau fiicele lui, ascundea sticle de 0.5 l cu pălincă ca să nu i le fure cineva, nu mai auzea bine, dar cu toate astea, spunea maiestuos povești din timpul războiului și din copilăria lui. Pe măsura ce percepția asupra prezentului i se degrada, amintirile alea îi reveneau tot mai clare. Aniversare e proiectat la MȚR în cadrul festivalului internațional de film antropologic Culese din Balkani. Începând cu ianuarie 2018, festivalul va prezenta un film în fiecare ultimă zi de luni din fiecare lună.

Concert Algiers la Control, duminică, 4 februarie, ora 20.00

Concertul Algiers de la Sunset Tavern, Seattle, organizat de KEXP, începe cu o înregistrare a Ninei Simone despre cât de mult urăște cântecul Strange Fruit. „The ugliest song I’ve ever heard. Ugly in the sense that it is violent and tears at the guts of what white people have done to my people in this country.” Problema rasială e una dintre temele principale la Algiers, o trupă descrisă ca o combinație de post-punk și gospel. Solistul Franklin Fisher a crescut în suburbiile Atlantei. Acolo a învățat să cânte la biserică, iar în adolescență a descoperit muzica punk. La Algiers îmi place furia lor asumată, neliniștea, speranța care vine la pachet cu disperarea, mesajul politic direct, așa că nu pot decât să mă bucur că trupa asta minunată cântă în București duminică seara.

Jazz nou de la Andra

Concert Alaska Snack Time la Jazz Nouveau, Club Control, 29 ianuarie, ora 20:00

Am început săptămâna un pic mai voioasă, fiindcă azi e prima zi de Jazz Nouveau – seria de concerte de jazz pe care Twin Arts o să le tot organizeze la Club Control din București. Or să tot vină grei ai sunetelor noi și libere, sau dimpotrivă, artiști pe care lumea tocmai îi descoperă, așa că stați cu ochii pe pagina Jazz Nouveau, ca să nu ratați nimic. Eu mi-am făcut deja calendarul sonor pentru următoarele luni, și-abia aștept s-o văd pe Mary Halvorson cum improvizează dement la chitară cu ansamblul ei și s-aud cum explodează live tobele lui Jojo Mayer & Nerve, chiar de Ziua Internațională a Jazzului. Până atunci, însă, primul concert din serie are loc diseară, când trupa israeliană Alaska Snack Time o să-și trimită-n boxe tobele, chitara, saxofonul, synth-urile și sample-urile. Până acum câteva zile, când am dat un play ultimului lor album, Deloox, nu le cunoșteam muzica – un amestec de vis între rădăcinile jazzului, groov-uri de funk și beat-uri electro. De-atunci, însă, nu i-am mai scos din căști, fiindcă-mi fac mintea să danseze.

Fotografie principală: La filmări pentru „Soldații”, via HiFilm

X Revista Scena9