Săptămâna asta avem mult teatru social, un maraton de editare a articolelor de pe Wikipedia, un „om-orchestră” plin de poezii, microistorii despre tranziție, femei care au făcut istorie și-un antropolog la Politehnică.
Teatru emoţionant despre locuire şi poezii cu cântec, de la Ionuţ
Spectacolul Domiciliu instabil. O istorie subiectivă a locuirii, Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti, miercuri, 7 martie, ora 19.00
Un spectacol pe care am avut ocazia să-l văd mai întâi la repetiţii, într-o sală presărată cu ghirlande şi miros de prăjitură a căminului „Moses Rosen” din Bucureşti (documentam atunci profilul regizorului David Schwartz). Şi pe care îl joacă, fără să bănuieşti că nu sunt actori profesionişti (deşi au ajuns demult să fie), o parte dintre rezidenţii şi rezidentele căminului - ne împărtăşesc monologuri emoţionante, cântă, interpretează scene și momente coregrafice. Totul gravitează în jurul experienţelor lor de locuire din interbelic până-n camera de la Cămin; mai exact, spectacolul investighează „felul în care s-au transformat și au evoluat procesele de locuire urbană în context local, de la diferențele de statut social din perioada interbelică, trecând prin evacuările și românizările din timpul războiului, locuitul forțat la comun din anii 1950, cumpărarea apartamentelor proprietate personală în anii 1970, evacuările forțate din perioada socialistă și post-socialistă.” Intrarea la spectacol este gratuită şi trebuie să aveţi în vedere că este ultima lui reprezentaţie.
Ronin Terente la Londophone, Bucureşti, vineri, 9 martie, ora 19.00
Vasile Ernu a ajuns de curând maestru de ceremonii în micul Londophone şi-a început să cheme acolo tot mai mulţi artişti şi scriitori la sesiuni live. Înainte de Tatiana Ţîbuleac - invitata de sâmbătă a seriei „Literatura la zi” -, mergeţi de-l ascultaţi vinerea asta pe Ronin Terente - poetul, actorul, muzicianul, „omul-orchestră” care-a făcut furori la „Românii au talent”. Basarabeanul va prezenta publicului Epistole către nimeni şi Drumul spre Tibet - despre care netul spune că sunt o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani, respectiv o carte de street poetry & psihodelirium jazz.
Femei pe Wikipedia și pe scenă, de la Andra
SHE's on Wikipedia #WikiWomenRO, Facultatea de Științe Politice și Administrative, București, miercuri, 7 martie, ora 18
Dac-ar fi să aleg cum să sărbătoresc ziua femeii, dintre toate evenimentele m-aș duce la maratonul ăsta de editare a celei mai mari enciclopedii libere - Wikipedia noastră cea de toate zilele. Am multe motive pentru asta: pe de-o parte, fiindcă, după câte arată cifrele, în enciclopedia asta există de patru ori mai multe articole despre bărbați decât despre femei. Dacă enciclopediile clasice sunt închise și aproape imposibil de updatat, pe Wiki e fix invers. Pe de altă parte, se pare că doar 1% dintre cei care creează conținut pentru ediția în limba română a Wikipedia sunt femei. No comment. Apoi, fiindcă, din experiențele mele, Wikipedia românească are nevoie de ajutor ca să devină o resursă din ce în ce mai reliable, bogată și variată. Nu-n ultimul rând, editarea articolelor din enciclopedia online ar trebui predată la școală. Dar cum nu e, e important să-nvățăm pe cont propriu, iar la maratonul ăsta organizat de Ambasada Suediei în România și Wikimedians of Romania and Moldova, avem șansa să învățăm abc-ul.
Spectacolul Produse domestice, Apollo 111, București, duminică, 11 martie, ora 20
Produse domestice (regia Ioana Păun) pleacă de la o investigație legată de situația bonelor filipineze din România, făcută de jurnalista Laura Ștefănuț. Nevoite să plece de-acasă ca să-și poată găsi de lucru și să-și poată întreține familiile, femeile astea ajung de prea multe ori să lucreze în familii bogate, unde umilirea și exploatarea devin metodă. Spectacolul spune povestea unora dintre aceste lucrătoare domestice, și o spune foarte puternic și sugestiv. Spun asta fiindcă am văzut Produse domestice chiar la premiera din 2014, când rolul principal era jucat de Ynia, o ingineră filipineză care a lucrat ca bonă în România. Despre experiența Yniei în casele angajatorilor români și despre cum s-a construit tot spectacolul ăsta, am scris aici.
Teatru despre vina colectivă pentru moartea unei adolescente, de la Diana
Spectacolul Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?, Muzeul Național al Literaturii Române, vineri, 9 martie, ora 19.00
Pe Mihaela Drăgan am cunoscut-o acum câțiva ani. Am stat de vorbă la o ceainărie din Cotroceni, zona unde locuia Mihaela în perioada aia. Era cumva dezamăgită de cum mergeau lucrurile în general, de cum se discuta despre rasism în România. Poate că proiectam doar starea mea de resemnare de atunci pe Mihaela, dar ăsta e sentimentul cu care am rămas din conversația aia. Am regăsit-o pe Mihaela anul trecut, când am fost la spectacolul ei Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?, în care joacă alături de minunata Zita Moldovan. Am stat lipită de scaun, fascinată de cele două actrițe, de muzica din piesă, de notele de umor care făceau suportabilă duritatea poveștii, de înțelegerea atât de nuanțată a situației. Spectacolul e despre o adolescentă care s-a spânzurat în 2007 în șura casei părintești. Într-una din posibilele interpretări, moartea ei ar fi legată de faptul că părinții nu au lăsat-o să meargă la școală. E un spectacol blând și categoric în același timp, un spectacol care nu dă sentințe, dar care te ajută să înțelegi cât de adânc înrădăcinat e rasismul în societatea românească și că efectele lui nu țin de dezbateri teoretice despre corectitudine politică, ci de viață și de moarte. Mihaela a strălucit în spectacol. Nu mai era nimic din dezamăgirea de acum câțiva ani. Și asta pentru că Mihaela a trecut de amărăciunea că nu se fac lucrurile cum trebuie, și a început să le facă ea. Spectacolul se joacă vineri, la Muzeul Național al Literaturii Române. Mergeți să îl vedeți.
Istorii mari și mici, de la Ioana
Microistoria. Povești adevărate spuse pe viu, București, ARCUB, luni, 5 martie, de la ora 20.00
Nimic nu mă impresionează mai mult pe o scenă decât istoriile orale. Teatrul documentar a fost criticat pentru că-i lipsesc floricelele estetizante, dar pe mine asta mă interesează mult mai puțin (spre deloc). Ca atare, n-aș rata a doua ediție a Microistoriilor – proiect coordonat de Cristina Modreanu, care își propune să spună povești adevărate ale oamenilor din toate categoriile sociale, etnice și de gen. Sunt povești despre tranziție, deci dacă ai în jur de 30 sau peste, sunt convinsă că o să te recunoști. Poți să asculți poveștile finaliste de la prima ediție aici, iar dacă nu ajungi diseară la ARCUB, să știi că o să le poți asculta și pe cele din ediția a doua în arhiva online. Poți să începi mai jos, cu una dintre poveștile care m-au impresionat pe mine cel mai mult - a unei tinere femei rome:
Femeile care au făcut România Mare, Muzeul Național Cotroceni, București, miercuri, 7 martie, de la ora 19.00
În seria de conferințe Conversații la muzeu, istoricii Ștefania Dinu și Alin Ciupală ne aduc la Cotroceni femeile care-au făcut România Mare. E an de centenar, așa că se vorbește mult (și adeseori sforăitor) despre Marea Unire de la 1918. Ca atare, mi se pare îmbucurător că discursul public pe tema asta are, pe alocuri, și intenții reparatorii. Sper, doar, ca discuția pe tema prezenței feminine în realizarea Marii Uniri să nu se rezume la excepționalisme & glorificarea familiei regale a României – pentru că sunt sigură că au mai contribuit și multe alte femei, pe lângă reginele Elisabeta și Maria, sau eroina militară Elisabeta Teodoroiu ;)
Antropologie & tehnologie, de la Vlad
Un antropolog la Politehnică, Clubul Țăranului, București, vineri, 9 martie, ora 18.00
Un inginer, un designer și un antropolog intră într-un bar. Ar putea fi un început de banc, dar se întâmplă prea rar ca oamenii ăștia să se întâlnească. Roxana Moroșanu, cercetătoare la Engineering Design Centre la University of Cambridge, folosește metode etnografice pentru a examina creativitatea și fixitatea în design. Pentru proiectul său de doctorat, Roxana Moroșanu a examinat creativitatea și fixitatea în design, din perspectiva antropologiei sociale. Vineri, va prezenta o parte din cercetare, cu accent pe particularitățile colaborării interdisciplinare dintre ingineri, designeri și antropologi.
Imagine principală: „Produse domestice”, preluată de aici.
