Inspirat de periplul pe la Bookfest 2018, am întocmit o trecere în revistă a principalelor colecții de literatură tradusă din România.

Ordinea nu este valorică.

Regret nespus că, mai puțin Polirom, toate sunt din București, dar așa stau lucrurile.

9. Literary Fiction, PandoraM (imprint Editura Trei)

Portofoliul de ficțiune de la Editura Trei începe cu colecția Fiction Connection, doar că centrul de greutate al acesteia stă în literatură polițistă nordică (dar și franceză, anglo-americană); dacă aș fi inclus-o m-aș fi abătut de la regula pe care mi-am autofixat-o aici de a prezenta doar colecții mainstream, nu și de genre

Literary Fiction, coordonată, ca și Fiction Connection, de Magdalena Mărculescu, este o colecție relativ mică, dar care a publicat câteva titluri de primă mână: de la scrieri de frontieră precum Durerea e o făptură înaripată de Max Porter (trad. Mihaela Buruiană) până la revelații ca Sutton de J.R. Moehringer (trad. Paul Slayer Grigoriu). Hitul central al colecției rămâne însă tetralogia napoletană a Elenei Ferrante (trad. Cerasela Barbone).

Traducerile sunt în general îngrijite, chiar excelente, grafica interesantă.

8. Globus, Editura Univers

În anii ’70-’80, colecția Globus a Editurii Univers era legendară: portofoliu bogat, traduceri excelente, diversitate (culturală, geografică, gender balance) stratosferică – măcar în raport cu piața de traduceri de după ’89, care a băltit multă vreme în spațiul literaturii nord-americane.

Resetată în 2014 de ex-bloggerița luciat, colecția a reînceput spectaculos, prin romanul Speranţa: o tragedie de Shalom Auslander (trad. Carmen Scarlet). Ulterior au mai apărut aici câteva volume must read de Clarice Lispector, doar că în ultimii ani colecția și-a cam suspendat noile apariții. Se pregătește o nouă relansare?

7. Raftul Denisei, Editura Humanitas

Raftul Denisei este singura colecție personalizată din această listă: numele ei vine de la coordonatoarea Denisa Comănescu, ex-coordonatoare la Univers și Polirom.

Ca și în cazul Bibliotecii Polirom (v. mai jos), pe care o urmează ca volum de traduceri, colecția de la Humanitas prezintă din capul locului câteva garanții solide: traducerile sunt de la bune în sus, editarea îngrijită, alegerea titlurilor presupune un program coerent etc. Aici au apărut serii de autor Herta Müller, J.M. Coetzee, Yukio Mishima, Ismail Kadare, best-sellers planetare precum cele ale lui David Mitchell, dar și Pulitzer-uri recente – Ruta subterană de Colson Whitehead (trad. Justina Bandol); de asemenea, Man Booker Prize 2017 în persoana lui George Saunders cu Lincoln între vieţi (trad. Radu Paraschivescu). Scrierile experimentale de genul Bob Dylan, Tarantula (trad. Sorin Gherguț) sunt mai curând episodice. Sunt publicați și ruși (Evgheni Vodolazkin), chinezi (nobelizatul Mo Yan), israelieni (Eshkol Nevo), italieni (Dario Fo), dar centrul de greutate cade pe piața anglo-americană și franceză (ultima prezentă mai mult prin chestii absolut mediocre). Deși pot fi citiți aici autori de primă mână sau măcar relevanți pentru literatura momentului (să-l adaug și pe Dave Eggers), impresia generală e totuși de insatisfacție parțială, provocată de procentul ridicat de cărți mediocre. Prezentarea grafică e elegantă, dar deja îmbătrânită; ar merge un reset, mai ales că Humanitas stă în general excelent la acest capitol.   

6. Strada Ficțiunii, Editura All

Coordonată inițial de Alexandra Rusu, colecția Strada Ficțiunii merită aplaudată mai întâi pentru încercarea de a propune autori din spații nu prea bine cunoscute în România, începând cu Europa de Est. Au apărut aici, de pildă, cehul postmodern Michal Viewegh (Cum se educă fetele în Boemia, trad. Mircea Dan Duță) sau Ușa, capodopera Magdei Szabó (trad. Andrei Dósa). Ultima a rupt în SUA, dar în România n-a avut aproape nici un ecou. Asta e principala problemă a colecției: nu a identificat și atins un public semnificativ. E o problemă strict de PR, pentru că altfel colecția este excelentă. Bine, nici copertele nu au ajutat prea mult, fiind prea colorate. Locul lor e probabil în anii 2000, chiar ’90. În ultimul timp colecția a schimbat grafica, dar noile apariții s-au rărit.

5. Babel, Editura Nemira

După Globus, Babel este cea mai veche colecție din această listă. În anii ’90 era coordonată de Dan Petrescu; acum coordonatoare este Dana Ionescu. Centrul colecției stă în scrierile lui Julian Barnes, ultima publicată fiind Singura poveste (trad. Radu Paraschivescu). Dintre aparițiile recente amintesc romanele Scaunele roșii de Edna O’Brien (Nadine Vladescu), Șarpele din Essex de Sarah Perry (trad. Ioana Văcărescu) și Porecla de Jhumpa Lahiri (trad. Ioana Novac). Traducerile sunt bune spre excelente. Dpdv grafic volumele arată foarte bine și sunt ușor manevrabile ca obiecte fizice (aspect important în epoca Kindle-ului).

4. CTRL+F, Editura Black Button Books

Una dintre editurile mele preferate. Grafica este minimalistă, french style aș zice, detaliu de apreciat pe o piață de carte ca a noastră, care în unele sectoare ale ei seamănă cu un concurs de desenat cu creta pe asfalt.

Din cele două colecții dedicate ficțiunii, doar una poartă un nume, CTRL+F (axată pe proză scurtă și coordonată de John Freeman). Aici au ieșit câteva lucrări de primă mână: Rock Springs

de Richard Ford (trad. Marius Chivu), Zece Decembrie de George Saunders (trad. Radu Șorop), Uite-aşa o pierzi de Junot Díaz (trad. Daniela Rogobete) sau Iubire și obstacole de Aleksandar Hemon (trad. Anca Dumitrescu).

În cealaltă colecție (care, cum spuneam, nu apare identificată ca atare) au apărut romanele Americana de Chimamanda Ngozi Adichie (trad. Radu Șorop) și Camera lui Giovanni de James Baldwin (trad. Elena Marcu), plus încă un volum (nonficțional) de Aleksandar Hemon, Cartea vieților mele (trad. Anca Dumitrescu).

După cum se observă, baza stă în piața nord-americană, radiografiată însă în diversitatea ei etnică, sexuală, culturală.

3. Clasici Contemporani, Editura Litera

În ultimii ani, Editura Litera a avut una dintre cele mai mari cifre de afaceri de pe piața românească. Asta se vede foarte bine în portofoliul colecției Clasici Contemporani, care a ras o bună parte din titlurile premiate cu Booker Prize, Pulitzer, Goncourt etc.: Ordinea de zi de Éric Vuillard (trad. Mona Apa), Drumul spre casă de  Yaa Gyasi (trad. Irina-Marina Borțoi), Scurtă istorie a șapte crime de Marlon James (trad. Ciprian Șiulea), Sticletele de Donna Tartt (trad. Justina Bandol). Aș adăuga aici romanul LGBT al lui Alan Hollinghurst, Linia frumuseții (Man Booker 2004; trad. Mariana Piroteală), omagiu adus lui Henry James.

Dincolo de aceste hituri (de public și de critică), se poate spune că centrul colecției stă în romanul autobiografic în șase volume al lui Karl Ove Knausgård, Lupta mea (al șaselea fiind în curs de apariție) și în seria dedicată lui Alice Munro.

Calitatea traducerilor se încadrează într-un spectru destul de larg, dar în general volumele sunt cel puțin lizibile. Aspectul grafic variază (format mic/format mediu, hardcover/softcover) în limite agreabile și manevrabile.

2. Musai & Desenul din covor, Editura Art

Ca și Litera, Art este unul dintre liderii de piață din România. Cele două colecții fanion în materie de ficțiune tradusă sunt coordonate de Laura Albulescu. Ambele arată excelent dpdv grafic, ambele sunt neconvenționale în raport cu habitudinile pieței românești. Desenul din covor (prima dintre ele în ordine cronologică) este importantă în primul rând prin publicarea unor scriitori precum Olga Tokarczuk (Rătăcitorii, trad. din polonă Cristina Godun), Thomas Bernhard (Extincţie, trad. Gabriela Danțiș), W. G. Sebald (Inelele lui Saturn, trad. Vasile V. Poenaru) sau Jáchym Topol (Atelierul Diavolului, trad. din cehă de Sorin Paliga). Ș.a.m.d. – tot catalogul colecției merită explorat. Dintre aparițiile recente îi amintesc pe Primo Levi (Mai este oare acesta un om?, trad. Doina Condrea Derer) și pe Italo Calvino (Iubiri dificile, trad. Eugen Uricaru și Geo Vasile).

Dacă Desenul din covor propunea autori de primul raft, dar relativ puțin cunoscuți la noi (cu excepțiile de rigoare), trăsătura principală a colecției Musai este, pe lângă succesul global, originalitatea, uneori în forme bizare-violente. Caracteristic este romanul Vegetariana de Han Kang (trad. din coreeană de Iolanda Prodan) – cine a văzut măcar un film sud-coreean știe despre ce vorbesc. Alte must read-uri ale colecției sunt policierul neconvențional Un proiect sângeros de Graeme Macrae Burnet (trad. Alex Văsieș), povestirile din volumul-revelație Ce-am pierdut în foc de Mariana Enriquez (trad. Marin Mălaicu-Hondrari) și romanul Luminătorii de Eleanor Catton (Man Booker Prize 2013; trad. Irina Negrea).

1. Biblioteca Polirom, Editura Polirom

Biblioteca Polirom, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, are volumul cel mai mare de titluri. Calitatea admirabilă a colecției stă, dincolo de profesionalismul aproape fără cusur al editării, în diversitatea pe care o acoperă: pe lângă titluri de consum (dar nimic, după aritmetica mea, de teapa lui Ceolho), au apărut acolo cărți de portofoliu, precum megaromanele Curcubeul gravitației de Thomas Pynchon (trad. Rareș Moldovan, care pregătește și o noua versiune după Ulise de James Joyce) sau Lanark: O viață în patru cărți de Alasdair Gray (trad. Magda Teodorescu), dar și cărți care acoperă cam toate zonele cultural-geografice relevante (multe ignorate complet de bunul cititor român). Nu mai intru în detalii, că m-aș lungi enorm.

Copertele colecției sunt un pic obosite prin standardizare, deși unele sunt splendide, precum reeditarea la Pendulul lui Foucault al lui Umberto Eco sau noua serie Henry Miller.


Imagine principală via RD.com