Park Chan-wook ia o nuvelă de Émile Zola (Thérèse Raquin), o combină cu o doză de erotism tipic asiatic, o înveleşte în vinovăţie catolică, o dă de trei ori peste cap şi o transformă într-un film cu vampiri. Horror, melodramă, conflict psihologic, comedie neagră, povestea unei iubiri blestemate - Thirst are câte puţin din toate. Înecate în sânge, mult, mult sânge - în fond e vorba de regizorul lui Oldboy şi Lady Vengeance, deci nu trebuie să vă surprindă detaliile de genul unor bube purulente, unghii care se desprind din carne, jugulare sfâşiate ori oase rupte care ies prin carnea zdrenţuită.
Sang-hyun, un preot catolic coreean cu vocaţia martiriului, se oferă voluntar pentru un experiment medical ce încearcă să găsească vaccinul împotriva unui virus letal. Rata de succes a experimentului e aproape de zero şi părintele Hyun e singurul supravieţuitor, după câteva momente de moarte clinică şi o transfuzie de sânge. „Miracol!” strigă mulţimea, şi se organizează în cete de credincioşi, dispuşi să-l venereze pe noul sfânt cu faţă bandajată, fără să ştie că sângele care i-a adus vindecarea l-a transformat într-un vampir.
Din fericire, filmul nu marşează pe recuzita mistică a sângelui, stigmatelor şi învierii: Sang-hyun trece rapid la emoţii cât se poate de pământene atunci când o întâlneşte pe Tae-ju, o tânără prinsă în capcana unui mariaj nefericit, cu un soţ nevolnic şi o soacră abuzivă. Ea îşi petrece nopţile mimând crize de somnambulism, pentru a evada dintr-un cămin sufocant. El încearcă să-şi trăiască noul destin departe de lumina soarelui şi îşi potoleşte setea din venele unor bolnavi aflaţi în comă, negându-şi parţial noua natură. Întâlnirile lor clandestine sunt marcate de senzualitate şi un erotism flămând, iar Tae-ju primeşte şi ea o împărtăşanie cu sânge nemuritor, evoluând rapid de la soţia supusă şi temătoare la un soi de zeitate-demon a dorinţei. În fond, ce farmec are viaţa fără de moarte dacă nu te bucuri de ea pe deplin şi fără remuşcări?
Park le redă vampirilor fascinaţia răpită de poveştile caste din seria Twilight, şi o face de-a dreptul brutal. Culori puternic contrastante îţi zgârie retina şi sunetele îţi invadează timpanul – sorbituri, plescăieli, muşcături ori respiraţiile accelerate ale preludiului. Nici vorbă de piele strălucind a diamante reci, aici e carne frământată de dorinţă într-un amestec fascinant de oroare şi excitaţie. Şi, mai presus de toate, e o sete care nu se stinge - de sex, de sânge, de putere.
Thirst rulează pe Mubi până în 23 iulie şi merită să-l vedeţi dacă sunteţi curioşi ce-ar ieşi din mariajul între Dracula şi Lady Chatterley.
