Film / Asia
Marea iluzie
Victor Morozov
„Onoda: 10.000 de nopți în junglă” este unul dintre gesturile cinematografice cele mai pline de grație din ultima vreme.
„Onoda: 10.000 de nopți în junglă” este unul dintre gesturile cinematografice cele mai pline de grație din ultima vreme.
Scriitorul Adrian Schiop face o paralelă între proza chineză postoptzecistă și literatura douămiistă autohtonă.
★★★★★☆☆☆☆☆
Marele câștigător al ultimei ediții de la Locarno, „Vengeance Is Mine, All Others Pay Cash”, al indonezianului Edwin, a debarcat acum pe Netflix.
★★★★★☆☆☆☆☆
Romanul Porecla, de Jhumpa Lahiri, povestea unei cuplu bengalez care se stabilește în SUA, începe în 1968 (anul revoluțiilor ratate) și ajunge până în 2000 (anul apocalipsei amânate).
Câteva fragmente dintr-o altfel de carte de călătorii prin Asia, prin care înțelegem mai mult ce ne leagă decât ce ne desparte de cei aflați de cealaltă parte a lumii.
Cu o zi înainte de lansarea ultimei cărți, am stat de vorbă cu Raluca Feher despre drumuri și locuri, dar mai ales despre oamenii care fac locurile.
★★★★★☆☆☆☆☆
Mergi să vezi la cinema o poveste victoriano-coreeană despre două femei care sunt constant subestimate de bărbaţii din jur, şi care învaţă să profite de asta.
Sorbituri, plescăieli, muşcături, respiraţii accelerate, piele strălucind a diamante reci, carne frământată, sete.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.