De 1 Decembrie, când armata defilează pe străzile orașelor după un „Înainte marș!”, când mașinile stau la semafoare fluturând tricoloare și fanfara militară execută un „Deșteaptă-te române”, am vrut să vedem cum ar putea fi updatat imnul național. Dacă-n imnul care după 1989 i-a luat locul lui Trei culori cunosc pe lume, e imprimat un îndemn valabil din 1848, ce-ar înregistra un imn despre România lui 2016, așa cum o vedem pe stradă și pe ecran? Am invitat la exercițiul ăsta trei poeți - Sorin Gherguț, Răzvan Țupa și Andrei Dósa - să compună fiecare versurile unui imn care-ar putea să anime fiorul patriotic în cine știe ce altă lume posibilă. Pe designerul grafic Mircea Mocanu (pe care-l cunoaștem din proiectul Fake Flags, realizat împreună cu Tudor Prisăcariu), l-am invitat să remixeze tricolorul.
Sorin Gherguț - work in progress
nici și și, nici sau sau
nici nici nici
aici e aici
rot, gelb, blau,
e locu-n care oameni au
casă, mașină, un servici
țară cum dușmanii n-au
țara mea are
mici deficite
comerciale și bugetare
țara mea are
popor, elite
un nivel mediu de-ndatorare
rating variabil la datorie
codrii verzui, o apă maronie
nas roșu, cearcănele chic
dacă-nțelegi ce vreau să zic
o țară ca pe cer un nor răzleț
și scroafa-n coteț
ca pisica lui schroedinger, nici moartă nici vie
nu ca canaru-n colivie
(oligorefren:
o țar-așa cum alta nu e
admisă-n NATO, membră UE)
ca luna, cînd pe boltă suie
nu vrei s-o vezi bătut-acolo-n cuie
(cu buze bleues sorbi raza ei gălbuie)
global era ok acolo-n sat
da am plecat
și am ajuns sau n-am ajuns – departe
wtf
gen 7 văi plus minus dealuri 7
și nici nici, și sau sau, și și și
dăm rareori default la datorii
și pe de-o parte, pe de altă parte
– dai n-ai dar dar din dar se face rai –
e o măsură și-n nimic și-n toate
azi o vedem și nu-i, cum ar veni
Răzvan Țupa - Melodie românească
“am așteptat și-am plecat respirația ta a sunat
alarma de la telefon nu se auzise
străzile nopții îmbrățișau neliniștitea drumului
de peste zi ochii obosiți zâmbeau aluzii”
o manea pentru mai târziu
Melodie românească Până și cei care au plâns după tine s-au definit în hohotele lor obișnuite cu șaga de prin familie de prin colțurile în degrade ale școlii cum și-amintesc și ei c-au învățat au zis să ne facem clipuri electorale cu tine ca o tânără femeie obișnuită să i se promită să i se admită și-apoi să i se impună să ți se impute să ți se spună cu băiatul sportiv de mână ochelaristul timid cu yoghinul dacic zâmbind din orice pisică străină cu profesionistul ocupat peste cap cu homelessul străzii tale și flanelele lui cu bărbatul tânăr solid întors uluit după ea de două ori mai puternică decât puterea lui desfășurată în circumstanțe cald dubioase și eu limba unei accentuări doar din umeri când țara mea era doar lectura numerelor de la mașini și nici măcar tot șirul numai finalul unde spuneai sunt aici unde țopăiai bucurie și eram fiecare oră exactă suntem capătul tuturor anotimpurilor neuronii jachetele verzi năclăite în nostalgie băgate-n mașină și dezbrăcate abia dup-aia cu liniștea că pe scara de la metrou erau de-ai tăi care vorbeau cu accent spaniolă engleză maghiară germană italiană bulgară și rusă aveai doar 18 euro în portofel când l-au furat și ți-au lăsat actele de-ai noștri ultima țigară lăsată într-un colț pe chipul tău pe care îl are fericirea unde vii iar în vara noastră ciclotimică e tot oră fixă e el picasso nasol moment mișto coliva de parcă i-ar sătura pe cei amărâți și pe cei goi i-ar tot mobila pe dinăuntru celor avuți le-ar da în sfârșit drumul din sentimentul neînțeles și cei folosiți ar avea design folositor ceva din ziar de la coadă și ceva de pe la știri cu bătrânelul plimbat între spitale până vorbea ca regele Mihai trăia la Alba Iulia cu sexele noastre toate genurile și da căsnicia se vor întâlni vreodată drumurile individuația complexul aurului trenul galben fără dictatori mititei doar cu fața ta ritm eloxare nu trage trasează Mi-au repetat că și plânsul merită ascultat ca o muzică mi s-a părut o scuză cam de căcat oricât am plecat mi-ai vorbit în semne care trec de pe corp pe corp articulări relaționări atins
Andrei Dósa - cântecel utopic pentru românia
imnul ne ajuta să creştem
imnurile dădeau undă verde la eroism
în imn sudaţi în punctele de primejdie
imnul o meditaţie în faţa istoriei
imnurile doze mici de avânt
în imn ne-am înălţat romanţat
patruzeci şi opt prin sabie şi foc
şaptezeci şi şapte e trecut în acte
ziua naţională în limuzina personală
imnul omului căzut la pământ
în imn tot ce ne-am dorit a fost minim
imnurile crema conştiinţei de neam
acum resursele umane adoptă valori
acum valorile cedează moral chiar acum
cineva se desparte de patria spirituală
baba vanga expandează profeţia ţarul
alipeşte crimeea încălzirea globală
aduce urgia dar ştiinţa ne va salva
soarta va fi înlocuită de bogatele tehnologii
fărâma de viitor genetic mixată în galaxie
nano implant plimbare în parc
iridiu şi curaj fibră de carbon jertfe
noul imn tot ce ne dorim să fie de vis
steaguri în vântul solar al altui soare
*Bonus: În timp ce puneam la cale exercițiul ăsta, am descoperit proiectul „Before a National Anthem”, prin care artista Irina Botea a invitat în 2009 mai mulți poeți și muzicieni să reimagineze un nou imn. Mai jos, puteți vedea o parte din lucrarea ei video în care a documentat ce presupune the making of al unui imn național.
Before a National Anthem from Irina Botea on Vimeo.
Foto main: „RO_Infinită”, de Mircea Mocanu
