Tocmai s-a încheiat Târgul de Carte Bookfest, într-un spațiu nou, despre care unii au spus bucuroși că-i mult mai aerisit, alții s-au plâns c-ar fi prea impersonal. De altfel, de soarta asta au parte mereu târgurile de carte organizate în România - să împartă oameniii în tabere: cei care le detestă, fiindcă e aglomerație și vâjâială, vs. cei cărora le place să se plimbe prin labirintul cu noutăți & reduceri. La ediția asta de Bookfest în variantă updatată, parcă și ironia a pus umărul, atâta vreme cât la intrarea în târg te-așteptau două săgeți. Una te îndruma spre o expoziție de obiecte și servicii funerare, alta spre un târg dedicat copiilor, amândouă derulate simultan în același spațiu. Până la urmă, și organizatorii vor trebui să aleagă un drum mai ferm pentru Bookfest - să păstreze eternul aer nouăzecist ori să treacă printr-un refresh substanțial. 

Până atunci, însă, i-am invitat pe câțiva dintre scriitorii care au ajuns anul ăsta la târg să ne împărtășească trei dintre cărțile pe care le-au luat cu ei acasă și să ne spună de ce le-au ales tocmai pe ele. Chiar dacă Bookfest s-a încheiat, așteaptă cuminți în librării.

Andrei Dósa: Poezie și un autor de la care aş putea învăța multe

Ciudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacul, bildungsnovella lui Iulian Bocai, apărută la Polirom, pentru că îi ştiu şi încercările anterioare şi sunt convins că aici sunt condensate cunoştinţele în materie de naraţiune şi stil pe care le-a acumulat de-a lungul timpului. Întotdeauna am avut impresia că Iulian e omul de la care aş putea învăţa multe, dar n-am ştiut cum să-l iau. O voi face indirect, prin cartea lui.

Band I, antologia de poeme a lui Vlad Moldovan, apărută la Fractalia, pentru că melopoeea pe care o practică, limbajul folosit, scurtăturile pe care le face m-au intrigat şi fascinat întotdeauna. Aleg ceva la întâmplare: şi acum să privim/ tinere domn/ apusul/ Germania/ tinere domn.

Noi poeţi „americani” poeţi străini, antologia de poezie americană a lui Margento (Chris Tănăsescu), apărută la Fractalia, pentru că în spaţiul românesc se ştiu foarte puţine lucruri despre poezia digitală, ca să nu mai vorbim de tehnicile de traducere creativă ce folosesc tot felul de mijloace neobişnuite.

[Dacă n-ați apucat încă, puteți să citiți cea mai nouă carte a lui Andrei Dósa: romanul „Ierbar”, debutul lui în proză. Sau cea mai nouă carte a lui de poezie, „adevăratul băiat de aur”.]

Dan Sociu: Ce-aș citi la protest

Când m-am întors de la târg, la Victoriei erau protestatari și mă gândeam ce tactici obosite au, cartoane cu glume și trăncăneală, cum ar fi dacă ar tăcea toți măcar două ore? Cum fac coreenii, o mulțime de oameni care tac, așezați pe trotuar, o muțenie amenințătoare, determinare și autocontrol desăvârșit. Și nu să stea pe telefon, să nu frivolizeze – poate cu câte o carte? Oamenii cu cărți în mâini par inofensivi, dar o mulțime care citește în tăcere așezată pe asfalt ar fi ceva absolut de neînțeles pentru majoritatea stăpânilor noștri, mai bizar ca orice-au mai văzut vreodată. Undele cerebrale create în zonă i-ar regresa înapoi la atmosfera școlii și totul ar deveni poate atât de neliniștitor, că ar ieși la geamurile Palatului și ar începe să țipe isteric să încetăm, să revenim la ho-ții ho-ții.

Ce-aș fi citit eu, că mi-am luat de la târg – un pic din Richard Ford, Femei cu bărbați (Editura Vellant), pentru tonul matur, de bărbat realist cu experiență, ușor depresiv, pe undeva ca Philip Roth, dar mai bun, zic eu. Ford e dislexic, a citit foarte puțin, ceea ce-i face cu atât mai interesant scrisul, îl simți lipsit de ecouri livrești sau poate mi se pare. Pe urmă, după vreo jumătate, trei sferturi de oră, aș citi din Chesterton, Ereticii (Editura Humanitas), partea despre cultura aristocrată, despre cum disprețul pentru clasele de jos e născut din momentele de slăbiciune, când ai stat înghesuit în autobuz, de exemplu, și, fiind slab cu nervii, ai luat-o razna cu mizantropia. Un aristocrat nu e numai unul cu bani sau titlu nobiliar, e plină lumea și de aristocrați închipuiți și toți, închipuiți sau nu, au în comun nervii slabi, de unde și tendința lor de a se diferenția cât mai mult de viața generală. Răceala rafinamentului e produsul unei minți slabe, cu prea puțin umor. Oleacă de răceală de-aia ar merge în contextul unui protest, ar deruta. La Chesterton nici nu prea contează de multe ori cât e de real ce zice, surprizele de interpretare fac tot farmecul, ca la Zizek. Mi-am mai luat și prima carte a unei poete noi, Clara N. Clara, presupun că e un pseudonim (cartea se numește, coincidență, tot Femei cu bărbați), am deschis-o întâmplător și m-au intrigat versuri precum: „Isus a plâns între măslini/ în lift miroase a bășini/ mi-am băgat / capul la spălat / în mașina de spălat / și copacii au foșnit în spate / pe neașteptate”. Mi-ar plăcea s-o cunosc.      

[Dacă n-ați apucat încă, puteți să citiți „Vino cu mine știu exact unde mergem”, o antologie cu 15 ani de poezie scrisă de Dan Sociu. Sau să ascultați un poem al lui pe muzica trupei Bolintin.]

Alina Purcaru: Ceva neașteptat, ceva de la noi, ceva clasic

Ceva neașteptat: Puterea de Naomi Alderman, traducere de Miruna Voiculescu, Editura Storia Books. Citisem despre ea după ce am verificat o listă recentă de lecturi ale lui Barack Obama. Am căutat s-o comand online, dar de fapt nu-mi place să cumpăr cărți online, așa că am ieșit de pe site. Mi-am luat gândul, până când iat-o, la Bookfest, la o editură nou intrată pe piața de ficțiune, Storia Books, cu tot cu recomandarea lui Atwood, cu tot cu sinopsisul care mi-a înșurubat-o în minte: ce-ar fi dacă femeile ar descoperi că dețin o uriașă putere, una de necontrolat, cu care ar putea distruge chiar totul? Laudele, topurile, listele, aprecierile încurajează, legitim, achiziția. La mine au ținut.

Ceva de la noi: Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac, Editura Cartier. Vara în care mama a avut ochii verzi m-a frapat prin detalii și trăsături de stil care nu aduceau cu nimic din literatura noastră. M-a desprins de literatura noastră, deși m-a ținut, cu forța aproape, în interiorul aceleiași limbi. Avea ceva crud, ceva poetic și ceva distant, recognoscibil – o fragilitate tăioasă. Am auzit că al doilea roman ar fi și mai bun. Gabriela Adameșteanu și Simona Sora girează cartea prin texte generoase de coperta patru. Nu a existat, așadar, nicio ezitare în fața acestui titlu.

Ceva clasic: Dicționar de idei primite de-a gata de Gustave Flaubert, traducere din limba franceză, prefață și note de Irina Mavrodin, ilustrații de Mircea Pop, layout design de Anna Grozavu, Editura Art. E o ediție splendidă, cu o paginare prospătă, ingenioasă, originală, în care modernitatea și ireverențiozitatea maestrului se răsfață epatant. A fost greu să (le) rezist.

[Dacă n-ați apucat încă, puteți citi „rezistență”, prima carte de poezie a Alinei Purcaru. Sau antologia „Povești cu scriitoare și copii, pe care a coordonat-o.]

„Melcușorul” în acțiune
Andrei Dosa și Vasile Ernu
Standul Black Button Books de la Bookfest

Vasile Ernu: O carte pentru copii, un poet la debut în proză și un scriitor cu umor și tristețe

Dacă în alţi ani stăteam mult în târgul de carte, anul acesta aproape că a trebuit să alerg şi am reuşit să stau doar câteva ore. În goană am ales câteva cărţi.

Cum copilul are întâietate, am ales pentru el şi pentru mine prima carte: Melcuşorul - de Lavinia Branişte, cu ilustraţii de Veronica Neacşu (Cartier, 2018). Lavinia Branişte nu e doar o foarte bună scriitoare „pentru maturi”, ci se dovedeşte la fel de inteligentă şi sensibilă când vine vorba de copii. Iar Vero Neacşu este o descoperire mai nouă: cred că este unică în felul ei prin imaginarul pe care ni-l aduce. Iar împreună reuşesc o carte cu „o chimie” specială. Saşa a apreciat.

Andrei Dósa – Ierbar, editura Polirom 2018. Un tânăr poet foarte talentat debutează cu un roman: o incitantă poveste, spusă într-un anume fel. Poezia încă se simte. Cum spunea Alexandru Vakulovski la prezentare: „Un roman despre consumarea visurilor, despre ratare, despre spălarea machiajului într-o băltoacă de la ieşirea din club.”

Nu am putut să nu mă opresc la editura Black Button Books. Poate cel mai elegant stand, cu cele mai frumoase şi distinse cărţi. Şi am ales Alexandr HemonCartea vieţilor mele. E un scriitor care are toate ingredientele să devină unul mare: inteligent, umor şi tristeţe, atent la social şi poveste, foarte atent la stil. De neratat această editură şi acest autor.

Bun, mai am o geantă cu 30 de cărţi. Dar astea sunt cele alese pentru voi.

[Dacă n-ați apucat încă, puteți citi „Bandiții, cel de-al doilea volum al lui Vasile Ernu din „Mica trilogie a marginalilor”. Primul volum este „Sectanții”.]

Cristian Teodorescu: Mogulii Indiei, paranoia la români și o scurtă istorie a omenirii

Despre două dintre aceste cărți am și vorbit la târg. Prima e scrisă de Aurora Liiceanu: Putere și sânge, O aventură indiană, Editura Polirom. O palpitantă și de mare profunzime incursiune în viața de familie a mogulilor Indiei. Observația psihologică a Aurorei Liiceanu se desfășoară într-o narațiune impecabilă despre creșterea și decăderea mogulilor.

Cea de-a doua e romanul lui Stelian Tănase, Partida de vânătoare, Editura Vremea. Într-o construcție de tip matrioșa, excelent parodiată, autorul scrie dinăuntru despre politicalele autohtone, despre mizeriile din lumea televiziunilor și nu în ultimul rând despre paranoia puterii de toate felurile, la români, în zilele noastre.

Și, în sfârșit, una dintre cărțile recent traduse ale istoricului Iuval Noah Harari, Sapiens, scurtă istorie a omenirii, apărută  la Polirom, din care puteți afla cât de puține știm de fapt despre trecutul speciei noastre și mai ales cât de nesigură, de partizană și chiar de falsificată e istoria omenirii. Ar merita să luați de același autor și Homo Deus, o istorie despre viitorul nostru îndepărtat care n-are nimic de Science Fiction în ea.

[Dacă n-ați apucat încă, puteți citi Cartea pisicii”, cel mai nou volum al lui Cristian Teodorescu, apărut în 2017. Sau puteți începe cu „Șoseaua Virtuții. Cartea câinelui”. ]

Cosmina Moroșan: Ierbar, voci proaspete și melancolie hard

Am crezut într-un hibrid pragmatico-poetic în raport cu alegerile mele de la Bookfest, dar a ieșit poate mai poetic decât mi-aș fi imaginat. Merg pe un triptic previzibil cumva pentru ceea ce scriu, adică voi recomanda o linie de autori exclusiv de literatură:

Andrei Dosa, Ierbar, Editura Polirom: Cu viteza muzicii intră doar proza poeților și asta nu o spun în detrimentul scriitorilor doar de proză sau a altor arte, e doar o chestiune de negociere personală cu plasticitatea intensităților dinspre diferite zone. Poezia lui Andrei, a secvențierilor afectate, aurată de diferite subculturi muzicale, de o anumită sălbăticie relațională e un trigger destul de puternic pentru a-mi dori Ierbar. Mă gândesc la o voce complicată de viață supraviețuind, chiar aia de pe strada Fericirii din Nada. Cu ce instrumente ne cucerește ea, autorul, poetul dinspre alte posibilități stilistice?

margento, NOI POEȚI “AMERICANI” POEȚI STRĂINI, “US” Poets Foreign Poets, Editura frACTalia: Lirism și cultură digitală, orbecăială pe concept, voci proaspete - prin prisma acestui pachet recomand antologia bilingvă propusă de Fractalia, una dintre cele mai atente și curate edituri, mai ales în relația cu arta vizuală sau teoria (cu cele mai neobosite coperte la nivel grafic!).

Tatiana Țîbuleac, Grădina de sticlă, Editura Cartier: Am rămas cu un peisaj de melancolie hard - bine controlată stilistic din primul roman al Tatianei. E o voce lirică, un fel de poetă americană din anii ’60 înțelegând puțin și spiritualitatea:). M-a entuziasmat că va scoate un al doilea roman, sunt curioasă cât și cum se mai poate susține o astfel de atmosferă emoțională, fără să se mănânce pe sine prin supraexpunere?

[Dacă n-ați apucat încă, puteți citi „Beatitudine (eseu politic)”, cel mai nou și premiat volum de poezie al Cosminei Moroșan. Sau puteți citi aici recenzia lui Mihai Iovănel la această carte.]

 

Mitoș Micleușanu: Răsfoirea perpetuă

 

Târgurile de carte sunt ca niște insule, te plimbi printre vieți, lumi, istorii înghesuite pe rafturi. Nu știu cum aleg alții cărțile, dar eu nu mă bazez foarte tare pe recomandări, adică nu fac abstracție de ele, dar prefer să scanez bine cartea, înainte de a o cumpăra, chiar mai precaut, ca să nu spun sceptic, dacă e lăudată, premiată etc. Sincer, nu am mare încredere în ce scrie pe coperta 4 a unei cărți, mai ales vrăjeli de genul: „O carte fascinantă, un autor imens!” (New York Book Eaters:)) Prefer să răsfoiesc, să caut „pasajul acela”, un soi de cârlig care să mă agațe.

În general, caut cărți mai demente, ceva nou, registre neașteptate. Pentru mine, literatura nu înseamnă atât relaxare, ci mai degrabă cercetare.

Nu-mi plac umplutura sau cărțile lungite nejustificat. Dar ce înseamnă, de fapt, nejustificat? Fiindcă există cititori de cursă lungă, care chiar gustă scriitura lungită, detaliile, vor să petreacă mai mult timp cu o carte, pentru ei cititul e un soi de concediu. Ei bine, eu n-am nici răbdare, nici stare. De-asta îmi vine destul de greu să mai citesc ficțiune. Totuși, n-am încetat să caut, îmi plac zona marginală, scriitorii mai obscuri, încă de mic am o atracție pentru ciudățenii, pentru experiment literar, cărți-obiect, dar și pentru studii sau cercetări științifice.

În fine, ca să nu mă mai lungesc, vă propun o listă de cărți, pe câteva le-am luat zilele trecute, de la Bookfest, pe altele mai demult. Cu alte cuvinte, pe cele proaspăt cumpărate le-am „cercetat” cu atenție, pe altele le-am citit, dar ceea ce le leagă pe toate, din punctul meu de vedere, este stranietatea sau „sfidarea” criteriilor literare larg acceptate.

Oricum, nu vă grăbiți, librării sunt multe, intrați pe orbita unei cărți, răsfoiți cu atenție, scanați situația și dacă nu iese niciun cârlig, nu vă chinuiți, mai sunt și alte cărți, peste tot:)

O mie de păduri într-o ghindă (Antologie), Editura Univers

Julio Cortazar - Ocolul zilei în optzeci de lumi, Editura Art

Adrian Oțoiu - Coaja lucrurilor, Editura Polirom

Witold Gombrowicz - Ferdydurke, Editura Rao

Ivan Repila - Băiatul care a furat calul lui Attila, Editura Univers

David Foster Wallace - Care-i treaba cu homarul, Editura Black Button Books

W.G. Sebald - Inelele lui Saturn, Editura Art

Oleg Garaz - Territoria, Editura Nemira

Donalds Barthelme - 60 de povestiri, Editura Univers

Andrei Mocuța - Superman vs. Salinger, Editura Paralela 45

Tudor Ganea - Miere, Editura Polirom

Vaslav Nijinski - Jurnal Necensurat, Editura Nemira

Ali Smith - Prima persoană și alte povestiri, Editura Univers

Cosmin Perța - În urmă nu mai e nimic, Editura Polirom

Clarice Lispector - Patimile după G.H., Editura Univers

Cele mai bune texte noi (Antologia Freeman), Editura Black Button Books

Mircea Țuglea - Grazia, Editura Polirom

Mariana Enriquez - Ce-am pierdut în foc, Editura Art

Cosmin Cârciova - Prințese și porci, Editura Paralela 45

Paul van Ostaijen - Trustul patriotismului și alte grotești, Editura Paralela 45

Eric Chevillard - Opera postumă a lui Thomas Pilaster, Editura Univers

Mircea Horia Simionescu - Bibliografia generală, Editura Humanitas

William Saroyan - Nebunie în familie, Editura Rao

P.S. Dacă sunteți în căutare de altceva și încă n-ați citit proza lui Samuel Beckett, William Burroughs, Juan Goytisolo sau Camilo Jose Cela, atunci apucați-vă acum, că durează!:)

[Dacă n-ați apucat încă, puteți citi „Trepanoia”, cartea amețitoare a lui Mitoș Micleușanu. Sau îl puteți asculta sâmbăta și duminca dimineață, împreună cu Iulian Tănase, la Războiul sfârșitului săptămânii, la Radio Guerrilla.]