De aproape patru ani, scriu un newsletter săptămânal de meal planning. Adică le ofer oamenilor un meniu pe zile, cu listă de cumpărături și programarea gătitului propriu-zis, ca să îi ajut să ia mai puține decizii obositoare, dar și ca să reducă bugetul și risipa conexe mâncării. Această misiune pe care mi-am asumat-o mi-a dat pretextul să testez nenumărate soluții de reducere a risipei și să văd care funcționează mai bine. Acestea sunt cele pe care le aplic în viața mea personală și pe care le dau și abonaților mei de câte ori apare ocazia.
Principii generale de reducere a risipei:
1. Cel mai important e să cumperi doar cât ai nevoie. Știu că e greu. Dar, dacă îți faci un plan de mese (am scris aici cum îl poți face) și cumperi doar ce ai nevoie pentru el, în loc să iei la ochi lucruri care nu se potrivesc unele cu altele, poți controla mai bine și bugetul, și risipa. Și eu pic în capcana impulsivității - mai ales că am scuza că „testez rețete noi pentru newsletter” - dar nu las aproape nimic să se piardă până la urmă.
2. Pregătesc ingredientele cât mai curând după ce le-am cumpărat. Pentru că fac cumpărături destul de disciplinat, știu la ce voi folosi mai tot ce e în coșul de cumpărături. Așa că, imediat ce am ajuns acasă de la piață (sau a venit livratorul cu comanda, să nu creăm impresia că am o viață ca-n filmele franțuzești), pregătesc totul pentru rețete: curăț și tai legumele (stau bine 2-3 zile în frigider, în pungi etanșe), porționez carnea și o gătesc, dacă rețeta permite, spăl verdețurile și le pun în frigider în șervete umezite, în pungi. Așa, totul are scop și nu se pierde prin frigider.
3. Folosesc întreaga legumă oriunde este posibil. De exemplu, din frunzele de morcov fac pesto, iar frunzele de sfeclă le pun deoparte pentru salate. Cojile, tulpinile, frunzele și cotoarele, bine spălate, le pun într-o pungă în congelator și le folosesc mai târziu pentru stock (vezi mai jos ce e stock).
4. Dacă nu apuc să gătesc sau să mănânc ceva, congelez cât mai repede. Aproape totul poate fi congelat: de la carne, legume și fructe (evident), la cașcaval, smântână și nuci, prăjituri și aluaturi crude, mâncare gătită. Important e să fie în pungi din care ai scos tot aerul, ca să nu facă fulgi de gheață.
5. Ce nu poate fi salvat (în general, în cazul meu, fructe), ajunge în compostorul cu Bokashi. Este o găleată etanșă în care poți pune orice fel de resturi alimentare (inclusiv lactate) cu o mână de ciuperci Bokashi, care le dezintegrează în două săptămâni. Lichidul lăsat de procesul de compostare e bun ca fertilizator, iar conținutul propriu-zis îl pun în lada de compost de la țară, dar se poate și îngropa direct în grădină (inclusiv în cea a blocului, dacă alta nu ai). Important e că mâncarea nu ajunge la groapa de gunoi și nu contribuie de emanațiile de metan care distrug mediul.
Rețete-șablon pentru a folosi mai tot ce ai cumpărat / ți-a rămas:
Stock
Stock, zisă și supă de bază, este o supă clară din legume și/sau carne. Prin fierberea timp de 1-4 ore a unor ingrediente care nu se mai pot folosi la altceva, se creează o zeamă aromată care aduce un adaos important de gust la alte feluri de mâncare: supe (știu, e puțin absurd că faci o supă ca să faci mai târziu altă supă, dar explic imediat), tocane, diferite preparate din orez, ramen.
Stock-ul este modul în care poți scoate ce e mai bun din oase rămase de la pui la rotisor sau alte fripturi (dar și oase crude cumpărate ca atare, dacă dorești), resturi de legume (coji, tulpini, cotoare, frunze), legume la limita viabilității (rădăcinoase uitate prin frigider), aromatice (cimbru, rozmarin, salvie). Le speli bine pe cele care au nevoie, le pui într-o cratiță mare, torni apă cât să le acopere și încă ceva și le lași să fiarbă. Un stock de pui sau doar din legume nu are nevoie de mai mult de o oră, unul cu oase mari de porc sau de vită necesită patru ore sau chiar mai mult, dacă ai răbdare. Lași să se răcească, strecori, pui în pungi etanșe de 500ml și dai la congelator. Unii preferă să înlăture stratul de grăsime care se strânge deasupra când s-a răcit (eu), alții - nu (colegul meu de la podcastul Învinge tava, Alex Vasile). Eu nu pun sare, dar doar pentru că vreau să controlez cât de sărate ies felurile finale. Tu poți pune ce dorești.
Pentru ce rămâne după strecurat, recomand găleata cu Bokashi (cu excepția oaselor, pe ele le poți arunca la gunoi; nu fac niciun rău, sunt practic niște pietre acum).
Supă-cremă
O supă-cremă este o supă normală băgată în blender. Sau destul de aproape - că trebuie să aibă o anumită densitate de ingrediente solide pentru a avea un aspect final cremos, nu de zeamă opacă.
Orice supă-cremă se poate face așa: cureți o ceapă, o tai în patru și o pui într-o cratiță; adaugi ce legume vrei (proaspete, congelate sau deja coapte) și niște plante aromatice (cimbru, de obicei, merge la orice), torni apă sau stock fix cât să le acoperi, asezonezi cu sare și piper și dai în clocot. Lași să fiarbă apoi la foc mic până când legumele sunt pătrunse. Adaugi verdețuri (spanac, de exemplu, dacă ai) și 200ml de smântână dulce și mai dai într-un clocot. Iei de pe foc, pasezi și mai asezonezi dacă e cazul. Ideal e să folosești o combinație de legume care se potrivesc unele cu altele (doar rădăcinoase, de exemplu; sau dovleac și usturoi; sau mazăre și morcov, sau cartofi și praz), dar avantajul e că nu o să știe nimeni ce ai pus acolo. Dacă are gust bun - îmbunătățește-l la servire cu o lingură de iaurt grecesc, câteva picături de ulei de măsline, crutoane, semințe sau carne - nu o să-i pese nimănui că e o supă improvizată.
Corolar: dacă tai toate legumele cuburi mici și nu folosești blenderul, poți să-i spui minestrone. În el poți pune și o conservă de fasole sau de năut.
Salată ca fel principal
Este iritantă chestia asta din limba română în care numim salată și cele trei felii de castraveți cu oțet și mărar care vin lângă pilaf, și un castron plin de proteine și legume care e un fel principal în sine. Bine, noi zicem salată și la icre și la Boeuf, deci…
O salată consistentă începe cu frunzele, care trebuie să fie proaspete și bine spălate și uscate. Apoi, orice poate fi topping pentru salată: carne la grătar, pește afumat, nuci și alune crude sau caramelizate, legume gătite sau crude, grâne fierte (quinoa, arpacaș, orz, hrișcă), fructe uscate. Apoi vine vinegreta, care este orice amestec 3:1 de ulei și acid (oțet, zeamă de lămâie), asezonat cu sare și piper și, dacă ai, o linguriță de muștar Dijon și una de miere.
Frittata
Frittata este o omletă plină de legume și carne, pe care o finalizezi în cuptor. Încingi cuptorul și, până e gata el, pui într-o tigaie (care poate merge la cuptor, adică nu are mâner de plastic sau lemn) puțin ulei și niște ceapă tocată și călești, apoi adaugi ce ți-a mai rămas prin frigider: mezeluri, friptură, legume coapte, spanac sau kale. Când s-au încins, adaugi 3-4 ouă bătute, pui deasupra brânză, asezonezi cu sare și piper și dai la cuptor până s-a rumenit și s-a închegat oul bine.
Quiche
Quiche e un cuvânt fițos pentru tartă sau plăcintă. Nu e prea diferit de frittata la umplutură - la fel, călești umplutura și o pui cu ouăle bătute la cuptor, dar de data asta într-o crustă de aluat. Cea mai simplă crustă de aluat e așa:
150g de făină
5g praf de copt (jumătate de plic)
1/2 linguriță de sare
1 ou
50g unt, topit
2 linguri de lapte
Amestecă toate ingredientele uscate de la blat și apoi adaugă peste ele oul, untul și laptele. Amestecă bine cu un tel sau o lingură până obții un aluat omogen, grăsuț și puțin elastic. Întinde-l cu degetele în tavă, până la marginea de sus.
Pui în el amestecul și coci până s-a rumenit.
Orez prăjit
Dacă ți-a rămas orez fiert, poți face rapid fried rice. Călești niște ceapă verde (cu ghimbir ras și ardei iuți, dar nu e obligatoriu), adaugi orezul cu niște sos de soia și la final pui 2 ouă bătute și amesteci bine să le dispersezi. Mai poți adăuga orice legume gen mazăre, boabe de soia, fasole neagră, niște verdeață și ai un fel de mâncare foarte sățios.
Buddha Bowls
Tot cu orez fiert rămas (sau quinoa, arpacaș sau alte grâne), poți face Buddha Bowls, adică niște castroane în care, pe un pat de cereale, pui carne și legume tăiate felii subțiri. Avocado, pui la grill, legume coapte sau crude, cu un sos care să lege totul, precum o vinegretă sau un mix de tahini și sos de soia.
Stir-Fry
Stir-fry-urile de succes se bazează pe temperaturi mari. Adică îți ies mai bine dacă ai un wok care se încinge tare. Nu trebuie decât să tai totul bețișoare (și carnea, și legumele) și să le arunci în wok cu sare și piper. Se vor găti aproape instant, se vor carameliza frumos și nu-și vor pierde textura. Poți folosi orice legume mai ferme, de la morcovi la păstăi de fasole.
Pizza sau lipii cu toppinguri
Pizza și lipiile sunt excelente pentru a folosi cantități mici de ingrediente rămase. Pizza cu toate ingredientele rămase după sărbători este felul tradițional de 1 ianuarie de la noi din casă, de altfel. Nu trebuie neapărat să faci blatul pentru asta, e suficient să cumperi un aluat de pizza refrigerat sau să folosești lipii/tortillas. Le ungi cu pesto sau sos de roșii, pui toppingurile și dai la cuptor 5-10 minute. Dacă pui încă o lipie peste și mai multă brânză care se topește, îi poți zice quesadilla. (Mă aștept acum să fiu asasinată și de foodies italieni, și de cei mexicani, dar realitatea e că toată mâncarea, peste tot în lume, e cam la fel. Vă recomand o carte grozavă pe tema asta, You and I Eat the Same: On the Countless Ways Food and Cooking Connect Us to One Another, de Rene Redzepi și Chris Ying.)
Sandvișuri și wrapuri
Proteinele și legumele coapte rămase pot deveni ușor umpluturi pentru sandvișuri sau wrap-uri (șaorme, dacă vreți). Ce le trebuie, pentru un gust proaspăt, sunt fie niște adaosuri acide (ceapă, murături, chutney), fie sosuri (de iaurt sau de verdeață, precum gremolata sau chimichurri). Sandvișurile cu multă brânză pot fi băgate în presă sau în cuptor 10 minute și ai un grilled cheese perfect lângă o supă de roșii.
Mai sunt multe alte lucruri pe care le poți face, de la transformarea pâinii vechi în crutoane, pesmet sau panzanella (o salată de roșii și pâine uscată), dulcețuri sau chutney-uri din fructe și legume pe cale de expirare, piureuri sau sosuri de paste, brioșe în care încorporezi resturi de la storcătorul de fructe și legume, banana bread din bananele prea coapte, dar am ales să pun cele mai practice soluții din viața mea, la care mă întorc frecvent. Sper să vă fie de folos și vouă.
Fotografiile sunt din arhiva personală a autoarei.
