Risipa de hrană este una dintre marile probleme de mediu și sociale cu care ne confruntăm în prezentul nostru consumerist, deși 2,3 miliarde de oameni suferă în continuare de foamete. Un cetățean european aruncă 72 de kilograme de pe an, iar în România aruncăm pe-aproape: fiecare dintre noi trimite la gunoi cam 70 de kilograme de mâncare. Despre de ce risipim atât am scris mai multe aici.
La nivel personal această risipă uriașă nu se simte de cele mai multe ori așa. Nu-ți dai seama câtă mâncare arunci cu adevărat, și atunci o soluție e să ții un jurnal în care să notezi la ce renunți și de ce. Te ajută să-ți dai seama de proporții.
Am făcut și noi acest exercițiu și, timp de două săptămâni, redacția Scena9 am încercat să fim atenți la câtă mâncare aruncăm și cum încercăm să reparăm acest obicei dăunător. Au fost săptămâni cu teren, un retreat de echipă și o conferință de două zile, deci am văzut cum ne comportăm față de mâncare în tot felul de contexte.
Voi cum stați cu risipa din propriul frigider?.
🍽️🍽️🍽️
Andra Mureșan locuiește într-un apartament singură și în secțiunea ei din jurnal o să găsești tot felul de mini rețete de salate anti-risipă.
11.03.2025
De dimineață am aruncat un sandviș cu ton și o felie de banana bread, pe care le adusesem cu mine de la Brașov, unde am fost în weekend. M-a durut sufletul, dar am uitat să le pun în frigider, așa că soarta le-a fost pecetluită.
12.03
Pentru că plec mâine pe teren, la Arad, pentru câteva zile, am decis să fac curățenie în frigider. Am găsit niște boabe de rodie, care miroseau prea tare a alcool, așa că nu am avut cum să le dau o nouă viață într-un smoothie sau orice altceva mai face Marnela din Cehia pe TikTok. Am mai găsit o jumătate de lime și o cutie cu puțină brânză feta expirată. Cred că mă simt presată de jurnal și mă gândeam dacă să mănânc brânza. „În fond, o am doar de trei săptămâni? E puțin galbenă, dar cine știe?” Am eliminat rapid gândurile pentru că nu voiam să mă pricopsesc cu vreo boală la stomac cu o zi înainte să plec la peste 500 km depărtare de casă. Așa că acea brânză a ajuns la coșul de gunoi
13.03
Simt că deja mă uit la conștient la mâncare. Seara am luat o bucată de somon, un avocado și un castravete, ca să încropesc o salată. Acasă mai aveam în frigider o jumătate dintr-o ceapă roșie (I can vouch on this salad, e de încercat). Plec din casă uitându-mă la cele șapte banane destul de coapte, pe care le-am lăsat pe masa din bucătărie ca să le transform într-o banana bread când mă întorc în București.
14.03
Sunt la Arad și mănânc ce-mi gătesc prietenii la care stau. Unul dintre ei e super atent la risipă alimentară, așa că pare că am nimerit la fix. M-am pus la somn împăcată că nu am aruncat nimic nici azi și că mâncarea din Arad e chiar bună-bună.
15.03
O altă zi în Arad, alte locuri de inspectat. Am mâncat bine și astăzi, fără să fac pradă. Îmi amintesc că am lăsat bananele pe masa din bucătărie, într-un loc unde bate direct soarele. Mă întreb în ce stare or fi și sper să le găsesc coapte (for that banana bread), dar nu prea coapte.
17.03
La prânz aveam niște năut făcut la cuptor pus în frigider (recomand cu tărie să-l folosiți în salate, e game changer), așa că am mai adăugat niște salată, castravete, avocado și ceapă roșie și am mâncat asta. N-am risipit nimic azi, dar mă gândesc că am frigiderul plin și mâine plecăm în retreat două zile, deci sper să mai fie bune produsele pe când ne întoarcem.
18.03
Am încercat să mănânc la retreat tot ce am prins, fără să fac risipă. A fost imposibil să nu faci asta, sincer, pentru că mâncarea era incredibil de bună.
20.03
Ne-am întors din retreat și mai am în frigider jumătate de găletușă de iaurt grecesc. Ok, înainte să mă judece cineva că iau la găletușă, să știți că e chiar deal bun dacă mâncați extrem de mult iaurt grecesc. Luna asta a fost cu multe plecări, așa că nu știu dacă îl pot mânca pe tot. Am pus puțin iaurt cu pesto să mănânc cu niște somon. Observ că, în spatele unui raft din frigider, niște roșii cherry sunt mucegăite. Ok, nu le arunc acum, fiindcă mă doare sufletul, dar va trebui să revin la ele.
23.03
Nu am aruncat absolut nimic cât am fost la The Power of Storytelling și m-am chinuit să nu-mi pun în farfurie mai mult decât era cazul. Ba mai mult, când am adus niște extra prăjituri, le-am tot amintit colegilor să mănânce că să nu cumva să risipim.
24.03
Am ajuns acasă și, în sfârșit, am aruncat iaurtul grecesc, o cutie de roșii cherry (alea uitate în spatele frigiderului) și ce a mai rămas dintr-o pâine. Mai am câteva felii de pâine pe care vreau să le transform în niște crutoane zilele următoare. Sunt cumva mult mai conștientă de cât arunc și cred că am încercat să mănânc tot ce mi-am preparat, iar dacă n-am reușit, măcar să le folosesc la o altă masă. Fac asta des, cum spuneam și cu năutul la cuptor pe care inițial l-am pregătit pentru o salată cu cartof dulce, dar apoi l-am pus în aproape orice masă de săptămâna următoare sau sosuri care rămân extra și mă gândesc cum să le încorporez într-o viitoare masă. Problema la mine, mi-am dat seama, e că uneori rămân resturi de legume pe care le arunc. M-ar ajuta un compost la treaba asta probabil, dar momentan ne descurcăm cu ce avem.
🍽️🍽️🍽️
Andra Matzal locuiește la țară, cu copilul, partenerul ei, doi bunici (pentru 4 zile / săptămână), un câine și câteva găini.
11.03.2025
Am privit cu tristețe doi mucenici moldovenești, care se uscau, dar mi-am pus speranța în partenerul meu, care se ocupă de departamentul freegan din gospodăria noastră. Doar că de data asta era prea târziu, n-a mai putut nici el să-i salveze. Seara, am desfăcut o cutie de porumb pentru niște lipii cu ton & co și n-am consumat decât jumate. Am privit cu vinovăție jumătatea rămasă, fiindcă am mai trecut de câteva ori prin scenariul ăsta și de fiecare dată restul a ajuns în găleata pentru compost.
12.03
Mi-a rămas jumate de cutie de humus și jumătate de ciabata, pe care le-am luat în grabă la prânz, să le mânânc la redacție, în fața laptopului. Le-am dus conștiincioasă acasă și, dacă pentru humus am speranțe că-l voi termina, cu pâinea sunt lucidă: va sfârși la masa porumbeilor, ciorilor și vrăbiilor care se-adună la mine-n curte. Tot la păsări, dar de data asta la găinile din dotare, au ajuns două pachete de covrigi tari ca piatra, primiți de fiică-mea la grădiniță. Cred că și găinile vor ajunge-n curând să se uite cu tristețe la covrigii ăștia care curg pe bandă rulantă, deși nu pot fi, literalmente, mâncați. Cu fiecare pachet, sunt convinsă că în programul „Cornul și laptele” e o sursă uriașă de risipă fără cap.
13.03
Faptul că țin un jurnal de risipă alimentară dă roade. Sunt mult mai atentă cu ce mănânc și arunc, parcă s-a instalat un soft nou care rulează în fundal de fiecare dată când mă gândesc ce mâncăm azi. O victorie minusculă: am reușit să salvez jumătatea de conservă cu porumb, pe care altminteri aș fi aruncat-o mai mult ca sigur, într-un orez cu legume. N-am aruncat nimic.
14.03
A fost zi de cumpărături și mi-am făcut o listă mult mai drastică în minte, fiindcă de obicei supraestimez timpul & energia de gătit. Am aruncat însă o porție de supă de spanac, care rămăsese stingheră în frigider.
15.03
Sâmbăta e zi de curățenie în frigider, moment în care, de cele mai multe ori, mă simt super vinovată. Bilanțul de azi arată așa: o porție de salată de vinete făcută de mama (care își măsoară iubirea și-n mâncare și, de obicei, ne gătește & dăruiește extra); două felii de emmentaler uitate; aproape un litru de lapte. Laptele ăsta e foarte des o sursă de risipă: vecina ne lasă în fiecare duminică 2 litri de lapte la poartă, din care mai mereu rămâne o parte neconsumată și se strică repede. Doar că nu prea-mi vine să-i zic să ne aducă mai puțin, fiindcă 1. chiar o ajută orice comandă și 2. e o femeie minunată. (P.S. Ca urmare a acestui exercițiu de jurnal, am început să experimentăm cu rețete de brânză diy din laptele ăsta, deocamdată merge bine.)
🍽️🍽️🍽️
Ioana Pelehatăi locuiește cu partenerul ei. Gătesc atât de eficient că nici nu a fost nevoie să țină jurnalul ăsta prea mult.
11.03.2025
Mi-am înștiințat iubitul că trebuie să noteze dacă aruncă ceva de mâncare, de-acum și-n următoarele două săptămâni. Mă simt destul de vinovată că-l pun la muncă, mai ales că 1. Nu prea aruncăm mâncare; și 2. Dacă aruncăm, aruncă el. (Asta pentru că el chiar mănâncă mâncare ca un om normal, iar eu încă mănânc preponderent ca cineva cu o tulburare alimentară, deși nu mai întrunesc criteriile de diagnostic.) În fine. N-am aruncat nimic.
12.03.
Am descoperit în frigider o lămâie ușor mucegăită. Am zis „Aoleu, va trebui s-o aruncăm!” :( Apoi iubitul meu a găsit trei banane care încep să prindă o ușoară culoare brună, iar eu am vizualizat cum voi face checul ăla cu banane pe care am refuzat cu obstinație să-l fac în pandemie. Fmm. Spre seară am găsit vreo patru avocado la limita dintre viață și oxidare. Oh well, în seara asta acrim guacamoleul cu lămâie, se pare!
🍽️🍽️🍽️
Ioan Stoleru locuiește singur și a câștigat detașat la categoria cea mai puțină risipă alimentară în redacție.
11.03.2025
N-am aruncat nimic azi. În drum spre casă voiam să bag o șaorma, dar am zis „Nu, că apoi voi arunca chestiile pentru salată pe care le am în frigider”. Uite cum am salvat 50 de lei și planeta. Și mai am o banană aproape neagră pe care o voi mânca mâine de-al dracu.
12.03.
Știind că încă am în frigider alimente pe care le-am ghost-uit cu săptămânile, am rezistat și azi cu stoicism să nu bag un kebab de la localul nou-deschis în cartier când mă întorceam de la recuperare medicală. Am mâncat banana la limita stării de agregare între solid și lichid și am terminat humusul cu ardei copți desfăcut acum aproape o lună și o bucată de grana padano începută în decembrie. Cam tare, dar a alunecat cu roșii. N-am aruncat nimic.
13.03
Aveam în frigider un iaurt grecesc deschis acum două săptămâni. L-am folosit să fac senvișuri cu ton și am scăpat de el. Mai aveam și guanciale și pecorino rămase de săptămână trecută, când am făcut niște carbonara corecte. Ca să nu se strice, am făcut azi rapid niște ochiuri, am tras și guanciale la tigaie și-am nins la final cu pecorino peste. De asemenea, și ouăle erau expirate de două săptămâni, dar au trecut cu brio testul cu apă rece. Mi-am amintit și de niște kiwi pe care-am uitat când le-am luat, dar erau deja stafidite și cu un pic de mucegai. Nu vreau să zic că le-am mâncat, dar nici n-au văzut hăul de la capătul coșului de gunoi. Doar am tăiat coaja un pic mai agresiv, cât să evit părțile chiar nasoale. N-am aruncat nimic nici azi.
14.03
Am hotărât să dau o fugă pe la ai mei în weekend, așa că am radiografiat frigiderul, să văd ce s-ar putea strica cât lipsesc, și am aruncat la mișto într-un bol jumătate de salată la pungă, doi ardei kapia, doi morcovi, șapte roșii cherry, un ou fiert, o felie de pâine prăjită și un halloumi de care uitasem, expirat în ianuarie. A ieșit o salată cinstită, 7.75 / 10. N-am aruncat nimic nici azi.
15.03
Am mai aruncat un ochi în frigider înainte să o dau spre Constanța și m-a bătut gândul să iau cu mine folia de mortadella (acest parizer Dubai), dar mai rezistă până revin. Nimic aruncat.
16.03
Am revenit în marele oraș și-am pus la congelator pachetul de acasă. Nimic aruncat.
17.03
Mi-am început ziua cu niște senvișuri cu mortadella și am continuat cu un meniu clasic de jurnalist: biscuiți, Bake Rolls și alte prostii ronțăite pe fugă, că n-am avut timp să-mi prepar ceva cinstit, complimentate cu o Csíki Sör cu zmeură. Singurul lucru atipic azi e că n-am mâncat nimic expirat. Dar nici n-am aruncat nimic.
18.03
Am găsit o conservă de ciuperci expirată în decembrie. Dacă oamenii din filme post-apocaliptice pot mânca conserve ani mai târziu după catastrofe nucleare, sunt destul de bune și pentru mine la patru luni după termen. A ieșit un fried rice cu ou și ciuperci cinstit, 7.5/10. Nimic aruncat.
19.03
Mâncat același fried rice de ieri, nimic aruncat.
22.03
Am făcut o greșeală clasică de jurnalist fripturist scăpat la mâncare la Power of Storytelling și mi-am pus prea mult în farfurie, dar am gialit tot. Nimic aruncat.
25.03
Curmale aduse acum jumătate de an din Maroc, de care uitasem? Don’t mind if I do! Ceva mai puțin juicy decât atunci când le-am luat, dar încă ok. Nimic aruncat!
🍽️🍽️🍽️
Oana Filip locuiește împreună cu două pisici care fac mult mai puțină risipă alimentară ca ea.
11.03.2025
Am aruncat doi ciorchini mari de struguri. E a doua tură de struguri pe care îi iau din piață doar ca să-i pun într-o caserolă în frigider până când miros a oțet. „O să mănânc mai multe fructe” – una dintre cele mai mari minciuni pe care mi le spun săptămână de săptămână. Mă simt vinovată, dar hei, mai am două pere pe care sigur o să le mănânc până se termină acest jurnal.
13.03
Acum ceva timp am luat niște ramen instant cu aromă de carbonara fără să observ că e o variantă picantă. Mi-am dat seama când am zis că mănânc această carbonara a săracului la prânz și am văzut că pe lângă plicul cu mirodenii mai aveam și unul cu un sos picant. O picătură a adus deja tăiței mei aproape de limita superioară a picantului pe care-l suport, așa că sosul a ajuns la gunoi. Și doar ca idee, da, ramen instant cu aromă de carbonara e fix atât de scârbos pe cât sună.
23.03
La ultima zi de Power of Storytelling m-am lăcomit. Deși știam de ieri exact ce mâncare mi-a plăcut foarte mult și ce nu m-a dat pe spate, deși simțeam că nu-s lihnită, am insistat să-mi pun din fiecare fel de mâncare pe farfurie. La final am aruncat o bucată aproape neatinsă de falafel, bucăți de burger și de brânză.
31.03
În weekend au fost părinții mei la mine. Mama a gătit tot weekendul, și acum am în frigider papricaș, ciuperci cu brânză și multe altele. Dar aș zice că am încercat să risipim cât mai puțin. Codițele de la ciuperci sunt în congelator, la fel și niște grăsime din puiul de casă care n-a mai ajuns în papricaș, dar va fi bază pentru o viitoare supă de tăiței. Pentru că încă mai aveam în frigider perele alea, am rugat-o pe mama să-mi facă un chec pornind de la ele. Mă rog, de la ea, că una nu mai era comestibilă. La plecare ai mei au luat acasă și bidonul în care strângeam uleiul de la gătit pentru reciclat. Se pare că bunica îl amestecă cu mâncarea porcilor, practic, anti-risipă alimentară fără pretenții.
Dacă și tu arunci mai multă mâncare decât trebuie citește acest articol pentru sfaturi anti-risipă.
