Articolul n-a plecat direct de la piesele suveraniste cântate cu patos de voci făcute din softuri, ci de la o analiză a manelelor electorale dintre alegerile în stadiu trial din noiembrie 2024 și cele democratice, mature și full release din 19 mai (anul curent). Apoi, furat de peisaj și luat de valul cercetării, am extins analiza la manele/melodii suveraniste – era un subiect mai deloc tratat jurnalistic sau antropologic, iar asta m-a făcut să mă simt important ca un pionier desțelenind teritorii virgine… Dar momentul de revelație a venit de la un amic de Facebook care mi-a arătat că, de fapt, multe dintre vocile astea care cântă la nesfârșit despre autenticitate, rădăcini și tradiții milenare sunt deepfake-uite, falsificate cu AI. Am decis că abia asta e știre, să explic cum AI-ul a infestat, ca un virus globalist de ultimă generație, fix genul muzical care se leapădă de Satana tehnologiei, predică întoarcerea la rădăcini ca răspuns la perversiunea sexo-marxistă și strigă „Tradiții adevărate” din toți algoritmii.
Cum ar veni – imnuri patriotice sfinte de SunoAI. Autentice pe dinafară, digitale pe dinăuntru.
PSD, marele absent din manelele electorale
Noutatea celor două serii de alegeri din 2024-2025 a fost faptul că PSD, abonat al manelelor electorale, a lipsit din peisaj, nu și-a dedicat nicio manea; nici în demo-ul electoral din noiembrie 2024, nici la cele din mai 2025). Din contră, partidul a devenit vinovatul de serviciu din piesele suveraniste, în manele precum Muie PSD sau Din ștampilă v-am reglat, ambele semnate de lăutarul Bogdan Pîrvu, sau în piesele hiphop compuse de Cristian Poe. Și, dintre numele grele social-democrate, fostul premier Marcel Ciolacu a fost de la distanță ținta predilectă, pe de o parte fiindcă publicul suveranist l-a perceput ca adversarul real al lui Simion/Georgescu, pe de alta, din cauza unei declarații neinspirate legate de emigrația tinerilor fără calificări, declarație care a declanșat în diaspora un val uriaș de indignare. Același Bogdan Pîrvu a exploatat artistic și valul ăsta: „Te-așteptăm, Ciolacule,/ Să-ți cauți meserie./ Mesaj de la necalificați:/ Din ștampilă te-am reglat”. Bogdan Pîrvu este un lăutar originar din Timișoara, cu o voce bănățeană în siajul Nicolae Guță și Dani Prințul Banatului, care are deocamdată succese cu maxim 4 milioane vizualizări pe youtube - dar n-a rupt încă scena cu un hit de 10 milioane, de la care începe pe manele succesul real, mainstream.
Altminteri, PNL a fost reprezentat prin doi soliști foarte populari în noul gen al trapanelelor, Gheboasă și Dani Mocanu, ambii mizând pe capitalul de încredere al armatei via iconul rubicond al generalului Ciucă. Clipul proPNL al lui Gheboasă nu a fost postat pe pagina de Youtube a artistului – sau a fost șters. Cert e că a prins umilitor de puțină tracțiune pentru un star, 8,6K (=8.600 de) vizualizări pe Youtube. În schimb, clipul flamboaiant al lui Dani Mocanu, postat pe pagina lui de Youtube, a strâns 3,9M (=3,9 milioane de) vizualizări, un record absolut pentru manelele electorale; după alegeri artistul l-a șters de pe pagina lui, deci trebuie să mă credeți pe cuvânt.
O uniune civilă chiar mai puțin probabilă a fost cea între Dani Mocanu și Nicușor Dan, printr-o manea care a prins mai puțină tracțiune (2,3M) decât piesa dedicată lui Ciucă – dar a câștigat un onorabil loc 3 în topul manelelor electorale. Dacă la maneaua lui Ciucă, Dani Mocanu a fost lapidat în comentarii (dar și în presa quality, care s-a întrecut în a-i dezgropa trecutul sulfuros – proxenetism, tentativă de omor (a bătut cu ranga un bărbat) – vezi Libertatea, G4Media, Hotnews), pentru maneaua despre Nicușor Dan („/ Mare matematician./ Are multe facultăți/ Curăță țara de hoți”) a fost lăudat copios. Dată fiind amenințarea existențială suveranistă și miza pe o sumă mult mai mare decât la Nicolae „Apă sfințită” Ciucă, presa quality (Libertatea, G4Media, Hotnews) s-a făcut că plouă, iar Dani a devenit eroul manelist al burgheziei care sub piesă s-a întrecut în a-i aduce laude. That’s just the way it is.
Pentru primul tur, AUR a mizat pe două nume grele din manea, Tzancă Uraganu, cel mai prizat lăutar al momentului, care după pandemie i-a luat fața lui Florin Salam ca popularitate, și Cocoș de la Călărași, un nume relativ vechi din manele, dar care, asemenea lui Costel Biju, a reușit să facă tranziția la noul gen al trapanelelor și să câștige o popularitate nesperată. Însă manelele AUR n-au rupt precum cele ale lui Dani Mocanu. Versurile sunt mediocre, sub nivelul ambilor lăutari: „Mare mare caracter,/ Un președinte model” (© Tzancă) sau „Tre s-alegem de dreptate/ Un om care face fapte” (© Cocoș de la Călărași) – ultimele versuri sunt amuzante totuși prin umorul involuntar, fapte însemnând în argou infracțiuni) Pentru turul din mai, AUR n-a mai mizat pe niciun lăutar – fie s-a culcat pe o ureche, fie s-a bazat pe neo-folclorul digital al fanilor.
„Sunt amărât”, maneaua care preia parodic un viral TikTok, instrumentalizată suveranist
Manelele electorale despre care am vorbit sunt cel mai probabil comenzi plătite gras (nu îndrăznesc să-mi imaginez suma decontată, în buza alegerilor, lui Dani Mocanu pentru maneaua cu Nicușor Dan…). Ele vin în tradiția pieselor/clipurilor lui Salam sau Guță (pentru al doilea mandat al lui Băsescu) sau, patru ani mai târziu, tot Guță, dar de data asta pentru PSD. Nimic greșit aici – un lăutar din asta trăiește, din dedicații live sau piese personalizate; că clientul e Nuțu Cămătaru, ANAF Sibiu sau Băsescu, puțin contează.
Dar, documentând partea asta de lăutărie de partid, am descoperit o altă categorie de manele – care nu par comenzi electorale, ci mai degrabă călăresc oportunist trendul suveraneo din reelsurile de pe TikTok. În pofida unei prejudecăți despre retardul civilizațional al manelelor, genul e incredibil de bine adaptat la new media, mai ales pe Youtube și TikTok: majoritatea lăutarilor au canale proprii de Youtube unde-și lansează piesele, iar pe TikTok intră în dissuri semiregizate cu alți lăutari ca să facă audiență (vezi conflictul dintre Salam și compozitorul Marius de la Focșani, pornit de la trei piese pe care lăutarul nu i le-ar fi plătit focșăneanului), cer sub piese în postproducție sfatul fanilor (gen „ce titlu s-ar potrivi piesei?”) – și mai ales urmăresc trendurile. Ca să se înțeleagă sinergia asta dintre trendurile TikTok și producțiile muzicale, o să vin cu două exemple.
Piesa Sunt amărât exploatează un viral de pe TikTok, după cum mi-a zis compozitorul și lăutarul Bogdan Pîrvu care, asemenea lui Alecsandri cu Miorița, a prelucrat-o cult: „Piesa este o parodie, preluată de la un TikTok viral în momentul respectiv”; de altfel, piesa nu ascunde sursa populară, clipul ei începând cu o serie de capturi video din reelsurile virale de pe rețeaua de socializare, în care adolescenți cu veleități de lăutari s-au înregistrat cântând refrenul „Sunt amărât,/ Sunt vai de steaua mea/ Ce să mai spun?/ Poate mănânc ceva”); apoi, folosit ca fundal sonor, refrenul a viralizat ironic în reelsuri filmate în malluri, la centre de colectare a ambalajelor etc). Adăugirile lui Pîrvu păstrează linia satirică și socială din refrenul TikTok și nu se simt ca lipituri: „(…) Că n-am bani în buzunar/ Nici să trec strada:/ Ce-ar merge acum/ Shaorma ceva (…) Frigiderul strigă «Ajutor!,/ Nu mai pot, bă frate,/ Îmi vine să mor.»”
Compoziția lui Pîrvu a făcut 2,9M de vizualizări pe canalul de Youtube al DJ-ului și producătorului Zenobin Duică și încă 620K pe un alt canal. O lună mai târziu, Duică relansează piesa cu Varză (un comediant lansat la iUmor acum 5 ani), care-i ia locul lui Pîrvu. De data asta, piesa este împachetată suveranist: clipul e filmat în fața vestigiului național-ceaușist al Casei Poporului, melodia mixează ritmul totalitar de marș cu cel de manea – sau citează ca instrumental imnul războinic al ultrașilor FCSB. Suveranismul este responsabil și pentru versuri, care pierd parodia, ludicul și umorul, devenind solemne și plângăcioase în linia naționalistă a lui Goga, adaptată însă la contemporaneitatea poporului diasporean sau a națiunii corupte înrobite Bruxelles-ului: „Sunt amărât, străin în țara mea/ (…) Sunt amărât într-un sistem corupt/ (…) Suntem amărâți și așa vom fi mereu/ Că formele de relief au fost vândute cu tupeu/ (…) Creștem toți în țări străine (…) Și copiii au crescut/ Ne dau banii cu-mprumut/ Cum dă Uniunea fonduri/ Și americanii scuturi”. Multe, foarte multe piese suveraniste, conțin referiri pioase sau limbi către diaspora; judecând după frecvență, diaspora pare un client foarte important, dacă nu cel mai important, al industriei suveraniste.
În fine. Instrumentalizată suveranist, Sunt amărât mai stoarce 1M vizualizări din mai multe postări. Dar nu cred totuși că piesa ar fi o comandă pe linie de partid, întrucât nu face nicio referire la vreo figură politică suveranistă, mărginindu-se la un diss abstract, ca să nu zic în gol; prin urmare, e net mai probabil ca piesa să călărească oportunist trendul profitabil al suveranismului.
„Adu caii, Simioane”, de la moft viral pe TikTok la imn suveranist
Adu caii Simioane urmează parcursul invers, de la parazitarea inițială a unui trend de pe TikTok, la variante din ce în ce mai catchy; la ultima devine atât de catchy, că se impune ca imn al suveranismului.
La origine, Adu caii, Simioane (sau Tanțo, în unele versiuni youtubărești) este un vechi cântec lăutăresc, interpretat printre alții de Gabi Luncă sau în contemporaneitate de Fane Dumitrache sau Constantin Gaciu. Asocierea cu numele lui George Simion e viralizată pe TikTok începând din martie anul ăsta. Din păcate, intervalul martie – 4 mai e dificil de cuantificat ca viralizare; 1500 de postări suveraniste care codificau votul proSimion/proGeorgescu sub coloana sonoră lăutărească Adu caii, Simioane au fost șterse de pe TikTok, platforma chineză conformându-se unei analize cam abuzive și paranoice a G4Media și Info Sud-Est din Constanța. Zic abuzive întrucât postările nu conțineau referiri criptofasciste, iar piesa reproducea versiunea lăutărească clasică; zic paranoice întrucât analiza înaintată TikTok vede în cele 1500 de postări 1500 de postaci influenceri. Greu de înghițit asta, că 1500 de inși ar fi trolli plătiți sau complotiști – și nu, mai degrabă, suveraniști din convingere, că în definitiv Suveraniștii Sunt Printre Noi Și Cel Mai Probabil La Fel De Normali. În sfârșit.
Pe 24 martie, grupul satiric Divertis lansează o melodie-satiră în care ia la perpulis marote ale suveranismului (decizia CCR de a anula turul de scrutin din noiembrie-decembrie 2024, cuplul Simion-Georgescu, revoluția-răscoală, sacrificiul pentru popor, Alesul divin). Satira e de 90s old boys, adică răsuflată și condescendentă, cu versuri precum „Și îți jur pe ce-am mai scump/ Că te duc la Donald Trump”.
Pe de altă parte, intenția satirică, cu excepția câtorva versuri, nu e foarte vizibilă, încât, pentru urechi mai puțin rafinate, piesa a putut trece ca o odă suveranistă pe bune, precum aici. Chiar dacă umorul Divertis adună rar și cu greu 100K vizualizări per clip, parodia anti-suveranistă a sărit lejer de 700K vizualizări. E captain obvious că nu sex-appealul parodiei face diferența între 100K și 700K și că grosul vizualizărilor vin de la suveraniști, care au gugălit frenetic Adu caii, Simioane. În mod ironic și în complet răspăr cu intenția pedagogică a piesei, parodia Divertis a contribuit decisiv la viralizarea conceptului suveranist Adu caii, Simioane și a dat și altor compozitori ideea de a adapta conceptul muzical la personajul politic George Simion, modificând versurile.
Ceea ce, peste numai două săptămâni, pe 15 aprilie, s-a și întâmplat – Barcon Music, o casă de producție specializată, printre altele, în pamflete muzicale politice, face prima translatare a conceptului lăutăresc Adu caii, Simioane în manea, schimbând totodată și versurile: „Adu caii, Simioane,/ Să mergem la Tanța-n vale,/ Să luăm vin între butoaie,/ Miel și pastramă de oaie,/ Să petrecem pân’ la zi/ Când președinte vei fi!” Dar, deși mișcarea e importantă, piesa rămâne cu ceva ecouri neglijabile pe TikTok (mă rog, presupun, fiindcă G4Media și Info Sud-Est…) și neglijabilă ca vizualizări pe Youtube (4,8K), printre cele mai puțin vizualizate piese electorale compuse de Marius Barcon și Costi Scărlătescu; cea mai ascultată, de pildă, sare bine de 100K (ce-i drept, în titlu îi conține și pe Simion, și pe Georgescu). Marius Barcon, impresar și proprietar al labelului Barcon Music, susține că piesele fac parte dintr-un „proiect de suflet” al lui, proiect ce constă într-un nou gen, satiră de petrecere, egal distribuit pe spectrul politic. Lucrul ăsta nu e chiar exact, fiindcă sufletul patronului doljean își trădează repede slăbiciunea suveranistă: miștourile – care într-adevăr sunt drăguțe ca satiră de petrecere, au un umor popular gen Nea Mărin – curg către Nicușor Dan („Dacă-l punem președinte,/ Nu vedem apă fierbinte./ Cu domnul Nicușor Dan/ Facem baie la lighean/ Apă rece-n toată țara/ Cum a primit Capitala”), iar elogiile către Georgescu, Simion, Ponta, Bogdan Peschir, jurnaliștii cenzurați de la Realitatea, prin versuri creepy precum: „Vedem la televizor/ BogPiar e infractor/ Care e infracțiunea?/ C-a ajutat toată lumea?/ Și din avion se vede/ Că are criptomonede./ Cred că vreți să i le luați/ La Rahova să-l băgați.”
Următorul concept manelist la temă (disponibil aici), lansat online pe 4 mai de către Dj BIC-Ai, injectează în maneaua simionistă a lui Barcon etos de hiphop, angajament mesianic în favoarea răscoalei revoluționare cu parfum legionar: „Adu caii, Simioane,/ Să curățăm gunoaiele,/ Sună goarna peste sate,/ Românii ies din noapte./ Suflete de foc și sânge,/ Nimeni nu ne mai învinge”. Prin mișcarea asta, potențialul mobilizator din îndemnul Adu caii, Simioane este scos la suprafață; numărul de vizualizări devine semnificativ (61K), iar piesa viralizează pe TikTok.
S-a mai spus asta, că rebeliunea fascistă e paradoxală, în același timp revoluționară și contrarevoluționară/reacționară. Revoluția suveranistă vizată de piesă („să curățăm gunoaiele”) nu inventează o lume nou-nouță precum nobilul ideal al comunismului, ci propune o utopie regresivă, recuperând fantasmatic un trecut haiducesc glorios (adu caii, sună goarna).
În fine, ultimul avatar al temei e și cel mai reușit din serie, cel mai catchy, strângând de la lansarea de pe 8 mai 2,1M vizualizări de pe contul Z Music (plus 2,1K comentarii) și alte aproape 600K de pe contul Zeno Music Artist (ambele conturi aparțin lui Zenobin Duică). Pe 23 mai era #8 în trending și, deși alegerile au trecut, continuă să facă vizualizări, încât i-a suflat locul 2 lui Dani Mocanu (cu maneaua despre Nicușor Dan).
Zenobin Duică e cunoscut în zona de underground a manelelor prin remixuri care au rupt – marele lui succes, cu 17,6M vizualizări, este un remix al unei manele a lui Denis Spaniolu. Adu caii, Simioane e a doua piesă suveranistă a lui Duică, după Sunt amărât 2, care am masacrează prin didacticism piesa lăutarului său de casă, Bogdan Pîrvu – cel care a semnat majoritatea compozițiilor originale scoase sub labelurile lui Duică. „Toate piesele cântate de mine [sub canalele de Youtube ale lui Duică], sunt compuse de mine, asta însemnând linie muzicală + text, cu excepția a 5-6 piese”, mi-a spus Pîrvu. După plecarea solistului, piesele scoase cu noul lăutar, Coco, chiar dacă sunt catchy muzical, pierd șmecheria, caterinca din versuri, chiar și atunci când încearcă s-o contrafacă: umorul nu pare punctul forte al lui Duică.
Or, dacă versiunea suveranistă a lui Sunt amărât ratează prin lipsă de umor, Adu caii, Simioane reușește tocmai fiindcă joacă grav jubilația vindicativă și un gen să–i zic sentențios de sarcasm (pseudo)popular: „Iarna vine apă rece/ Pe răcoare anul trece/ Ne-am ales cu promisiuni/ Cu gropi multe și minciuni”. În plus, piesa șterpelește discret chestii din celelalte versiuni maneliste de la Adu caii. (1) Invocarea retorică a lui Nicușor Dan în contextul „apă caldă” apare anterior la Marius Barcon, dar la Zenobin Duică funcția e diferită, să manipuleze emoțional: apa caldă stă ca simbol pentru privațiuni bazale îndurate de un noi generic sub fostul primar al Bucureștiului – iar refrenul cu Simion Șaptecai vine ca jubilație defulatoare, ca eliberare a furiei mocnite: „Foaie verde, salbă moale,/ Adu caii, Simioane,/ Peste deal și peste vale,/ Să facem România mare”. (2) De la varianta lui DJ Bic-Ai, Duică ia începutul, armoniile keyboard de vioară și, în secțiunea ritmică, un efect de ritm făcut din clape; mai ia înaltele electrizante din vocea de refren, pe care le întinde însă pe toată piesa, încât vocea te ține în priză până la sfârșit, cu atât mai mult cu cât ritmul se duce spre reggaeton.
Imnul „Adu caii, Simioane”, interpretat de un lăutar sintetic
Descoperirea nu-mi aparține, e a unui prieten de pe Facebook, Mircea Gavril, aka Franco Belea, care se pricepe bine de tot la Suno, programul AI care creează piese de la zero. Ultimul lui proiect, Marcelo CockLeu, vine cu un lăutar de (post)manele, cu voce antrenată și generată din soft, personaj teribil de amuzant când parodiază – tandru – clișeele din manele („Marcelo, Marcelo,/ Ce-ai făcut fratelo?/ Mereu pe primul loc,/ Dușmanii pe zero/ CockLeu, CockLeu,/ Ce-ai făcut, fratele meu?/ Încasezi doar euro,/ Fraierii se bat pe-un leu”) sau - acid - poncifuri călingeorgiste („Ți-o dau cum îți place ție/ Hrană, apă, energie.”). Și, pentru că mi-a plăcut mult proiectul, m-am împrietenit pe Facebook cu Gavriil.
Or, după ce am postat versiunea lui Zenobin Duică, Gavriil Beleaua a comentat că îi sună a fake-uială AI, moment în care mi-a picat și mie fisa. Ok, să zicem că faptul că nu există un cont de Youtube asociat numelui Coco ar putea fi pus pe seama unui lăutar aflat la început – dar chiar așa, să nu aibă un cont de TikTok? Să nu lase nicio urmă pe internet în afara pieselor de pe conturile lui Zenobin? Și, la dracu’, de ce în clipurile pieselor nu apare niciun solist cântând, care să dea din buze pe melodie? Lăutarul de casă anterior al lui Zenobin, Bogdan Pîrvu, bifa la toate capitolele: cont propriu de Youtube, profil de TikTok și prezență intensivă în clipuri.
Pornind de aici, i-am cerut pă privat argumente suplimentare amicului Franco Beleaua – mi-a răspuns că foarte probabil Zenobin Duică folosește și el programul-minune Suno; că nu-mi poate spune cu certitudine de 100%, întrucât „se mai poate întâmpla să te păcălească”. mai ales la versiunile noi de la Suno. „Înainte mai fâsâia puțin vocea, mai astea. Acum e greu, e foarte aproape de adevăr”. În plus, în partea cealaltă, a lăutarilor reali, există voci „ultraprocesate, cântăreți care-și pun la greu autotune-uri pe voce”, folosind „programe atât de bune că scot dintr-o voce slabă una ok”, eliminând falseurile, modificând chiar timbrul vocii. Dar, s-a pronunțat Beleaua Franco, un 90% pentru ipoteza că varianta asta de imn suveranist e cântată de un robot poate totuși avansa. Pe lângă chițibușurile tehnice, „și altceva l-a dat de gol, zice ROMÂNIA fără diacritică, să facem ROMANIA mare. AI-ul mai face greșeli dintr-astea, cu toate că în prompt îi scrii cu diacritice”; influențele de la Marius Barcon sau DJ Bic Ai s-ar datora, de asemenea, lui Suno sau mai exact, „împreunei lucrări” a lui Suno și Duică. Dar cele mai flagrante greșeli apar în cea mai veche piesă a lui Coco (de acum 6 luni), Alo Alo Ambulanța unde versurile par scrise de o inteligență artificială care traduce mecanic din engleză: „inima îmi bate tare ca un nebun”, „am căzut în iubire” (traducere literală pentru I fell în love). În plus, la piesele de acum 2-3 luni, vocea nu era încă stabilă și o mai lua razna pe inflexiuni de ASU (din Iubire din corazon, unde face intro-ul lui Ionuț Prințu) sau de Babi Minune (din Sărac sau rege).
În timp ce scriam textul de față, deja decisesem că știrea materialului e asta, suveranisme industrioase contrafăcute cu AI, și voiam cu disperare ca cineva să ducă procentul pentru Adu caii spre 100%, motiv pentru care am contactat un alt expert. Alex Mihai, un director de imagine specializat în creare de conținut audio-video, mi-a făcut hatârul și s-a dus cu probabilitatea spre 100%. Nu am înțeles foarte bine argumentele, rolul meu ca jurnalist quality fiind să pescuiesc din noianul cunoștințelor hiperspecializate niște concluzii pentru public – anyway, era ceva cu vocea care pare trainuită în portugheză, de unde anumite inflexiuni altfel; că în programul Suno, cel mai adesea limba e antrenată separat de partiturile pe care e antrenată vocea și că ulterior cele două se merge-uiesc. Sper că acum e clar.
Cum funcționează, deci, programele de tip Suno? În primul rând, se colectează „date”, melodii care sună în stilul urmărit sau voci cu un timbru anume, și apoi sunt încărcate în sistem. Să zicem că vrei un mix între vocea lui Salam și Adrian Minune: modelul este antrenat pe aceste melodii, AI-ul extrăgând „amprenta vocală” a fiecărui artist – frecvența dominantă, modul de articulare a consoanelor, emoția etc. Adrian Minune – voce înaltă, vibrato romantic, frazare rapidă, iar Florin Salam, voce masculină puternică, emoție intensă (furie/patos), rezonanță nazală. Aceste trăsături sunt convertite în parametri matematici (registrul vocal: 70% vocea de tenor al lui Salam + 30% vocea de mezzosoprană a lui Minune etc). Firește, procentele pot fi schimbate, vocea făcută să schimbe genul muzical („Salam” să cânte rap) sau mai ales, AI-ul antrenat pe mai mult de două voci. Cu cât sunt mai multe, cu atât aparența de voce originală e mai pregnantă.
La fel se întâmplă cu melodia sau versurile – îi ceri direct sau, dacă mergi pe abonament premium, îi încarci niște melodii sau versuri cam cum ai vrea să sune. Programul îți propune o versiune și apoi îi poți cere să modifice restul în sensul acelui fragment. Pe scurt, dacă plătești poți să te joci până iese ceva suficient de catchy.
Abonamentele Suno sunt, de asemenea accesibile – Pro Planul pentru începători costă 10 euro pe o lună pentru a genera piese scurte în format mp3; Premier Planul pentru profesioniști e și el accesibil, 30 euro pe o lună, permițând în plus prioritate la generare și acces la funcțiile beta, precum editarea avansată a vocii.
Cântece patriotice suveraniste, produse industrial cu AI
Între timp, tot umblând după experți, am aflat direct de la impresarul Marius Barcon, cel cu satirele politice, că și versiunea lui la Adu caii, Simioane e tot o scamă AI. Mi-a spus cu mândrie că lăutarul Robert Puștiu e integral sintetic, mai mult, că piesele sunt și orchestrate/compuse de AI, mâna omului manifestându-se doar în rimele meșteșugite cu migală de impresar.
Versiunea lui DJ Bic-Ai nu a avut nevoie de cine știe ce explorări pentru tranșarea chestiunii producției, fiind asumată ca produs chimic de sinteză prin însuși numele labelului ce conține particula AI, precum și din prezentarea canalului de Youtube. „Folosind puterea inteligenței artificiale”, canalul ne invită să ne bucurăm de „coloane sonore unice create automat cu ajutorul AI”. QED.
Apoi m-am întors la Franco Belea, aka Mircea Gavril, să mai storc niște informații juicy. Care Beleauă nu s-a lăsat mult rugată să-mi servească pontul că în zona suveranistă mișună piese contrafăcute cu AI, unele dintre ele devenind hituri, precum piesa Elianei Popa, Pentru ei aș da o lege (255K vizualizări și 440 comentarii): „piesa aia tearjerker de la Eliana kkt... A rupt cu ea la românași. Am văzut versuri din piesă postate peste tot, pe unii din diaspora i-am văzut că și-au făcut tricouri cu versurile alea. Mă miră faptul că nimeni n-a sesizat că-i făcută de AI, în condițiile în care a fost distribuită masiv”. Piesa, care combină văicăreț versuri în maniera imprecațiilor eminesciene din Scrisoarea I („De-aș putea să dau o lege,/ De-aș avea putere în stat,/ I-aș chema la judecată pe acei ce ne-au furat,/ Pe acei ce ne pun taxe și ne-au jupuit și pielea/ Chiar în fața națiunii să-și justifice averea”) cu o linie folk dulceagă și sedativă ca mușețelul, se remarcă prin greșeli de pronunție precum sa în loc de să, găci în loc de căci; în alte piese – prin sunt în loc de sânt, sau stră-luč în loc de stră-lu-ci etc. etc. În plus, pe cele mai multe dintre compunerile muzicale semnate de Popa Eliana nu e specificat vreun interpret, iar vocile sunt flagrant diferite: cât de giftuită cu talente să fie folkista Eliana de e capabilă să facă și voci masculine?
O altă piesă, de data asta georgistă și cu rezonanță de etnopop manelist, este tot un produs AI de succes – Nu-l doboară nici furtuna, copios viralizat pe TikTok, totalizând, din două postări de pe conturi diferite, Sirec Media și Music Box, aproape 100K vizualizări. Pe Sirec Media se mai găsesc patru piese despre Călin Georgescu care repetă linia melodică a hitului, schimbând doar versurile, iar pe Music Box, care face direct propagandă călingeorgistă, apar alte două melodii dedicate guru-ului, cu pasaje neinteligibile, de parcă s-a prins banda AI-ului în mecanism.
Mai există pe Youtube contul Claudius, care produce rap militant pentru Georgescu (are și un hituleț, cu 51K si 445 comentarii), ducând incoerența textuală la nivel 3.0: „Luptă ca un dac, nu ca politrucii pestilențile/…/ Ridică România, căci asta este viitorul lor” când piesele o dau pe militantism religios, textele sună mai rău decât cântările despre Iisus ale neoprotestanților americani, traduse în românește cu softuri proaste.
Contul Bella Popescu, apărut de șase ani și îngropat după patru ani, a înviat miraculos anul ăsta în apropierea Paștelui, „din dragoste de țară”, precum rațele moarte din parodia păunesciană. Pe 3 și 4 mai au fost încărcate 12 melodii noi-nouțe, toate suveraniste (cu accent pe iconul Georgescu). Deepfake-uiala e evidentă – sunt prea multe voci diferite, prea multe stiluri: folk, swing (cu accent american, semn că lipirea vocii de versuri s-a făcut neglijent), neomelodici (gen Senza giacca e cravatta a lui Nino D’Angelo). Tot în genul neomelodici, piesa unei clone românești de Indila (cu Dernière Danse) a fost viralizată în draci pe TikTok – postarea originală a profilului strângând 4,6K de comentarii, iar alta, 2,3K.
Cu câteva zile înainte de alegeri, suveraniștii au scos și BUG Mafia la produs: piesa Mucușor a apărut pe 13 mai pe un canal suveranist fără tracțiune, Mihai Pițigoi. Pe 15 mai este încărcat pe ∞Infinity Shorts, un canal under the radar specializat în încărcarea ilegală a unor hituri, fără drept de copyright – unde ia tracțiune, făcând 64K vizualizări și păcălindu-l chiar și pe criticul literar Paul Cernat, în zilele de panică dinaintea alegerilor, că adevărata BUG Mafia chiar a întors armele în favoarea suveranismului. E posibil ca piesa să fie produsă de Sonic Music, canal specializat în piese AI, apărut pe 1 mai, cu orientare clar suveranistă. Clipul încărcat pe canalul Mihai Pițigoi utilizează același efect vizual precum clipul Adu caii, Simioane, alt clip care deepfake-uiește BUG Mafia, iar similaritățile de versuri sunt izbitoare (aceleași glume proaste despre muci, batiste etc.).
În loc de concluzie
În articolul meu, am încercat, ca jurnalist-antropolog, să mă concentrez asupra mecanismelor prin care piesele suveraniste seduc - sau cum, prin efectul pervers al urii vindicative, piese altminteri mediocre ajung să sune politic și scary. Pe de o parte, e contextul „represiv”, care (pe bună dreptate) le interzice să sară calul fascist, dar care tocmai prin asta le face să pară anti-establishment; pe de altă parte, e sentimentul feroce de ură neputincioasă pe care-l captează în piesele mai răsărite – că arma ultimă, ca la teroriștii kamikaze, rămâne votul antisistem, mesajul de la necalificații lui Bogdan Pîrvu, reglat sec din ștampila de vot.
Doar că. Doar că problema e că o parte enorm de semnificativă a hiturilor suveraniste dintre cele două tururi de alegeri prezidențiale au fost create cu ajutorul AI, iar publicul ia drept autenticitate și suflet o creație produsă industrial de softuri din ce în ce mai șmechere. Isn't it ironic, don't you think?
Aceeași ironie a sorții (care nu bate cu parul, ci cu ridicolul…) este răspunzătoare de transformarea unei piese lăutărești, folosită drept cod de TikTok pentru votul pentru George Simion, întâi în manea generată computațional, apoi în imn al suveranismului pe ultima sută de metri înaintea alegerilor 2.0.
Dar alegerile au trecut cu bine, hai să nu mai dăm cu parul și nici cu ridicolul în Adu caii, Simioane. Piesa compozitorilor Zenobin Duică și SunoAI s-a impus ca imn suveranist pe bună dreptate, e o piesă – dacă-ți plac manelele – FORTZĂ, cu toată deepfake-uiala. Cu excepția lui Bogdan Pîrvu (care e pur și simplu de acolo, ridicat dintre cetățenii care se simt deposedați de voce și drepturi – dar încă în underground, fără o notorietate semnificativă), niciuna din piesele și manelele electorale compuse de lăutari reali – și de top – nu are puterea toxică de convingere a păpușii de pixeli a lui Zenobin Duică.
