Actual

Scena9 recomandă: 3-9 decembrie

de Scena 9

Hai că ne-a trecut mahmureala după Marele Centenar, acum ne putem întoarce la treburile noastre. Am scotocit prin programul cultural din prima săptămână a celui de-al doilea secol împreună și-am găsit concerte, expoziții de fotografie, scriitori islandezi, flori, fete și băieți. A, iar dacă treci pe la librăria Cărturești&friends (Quinet 9), o să găsești o apariție eveniment, proaspăt adusă de peste ocean - ediția nouă din The Labyrinth, de Saul Steinberg, desenator născut în 1914 în Râmnicu Sărat, ajuns faimos pe coperta celor mai importante publicații americane. La cinema poți să vezi Dacii liberi, un documentar despre strămoșii purtători de cușmă și strănepoții lor din prezent. Vlad Odobescu a făcut la TIFF un interviu cu Monica Lăzurean Gorgan și Andrei Gorgan, realizatorii filmului. Să trecem, deci, la lista scurtă de săptămâna asta:

Un concert bubuitor, de la Luiza

Marc Ribot's Ceramic Dog la Jazz Nouveau, Club Control, luni, 3 decembrie, de la 20

Știi piesa aia nouă a lui Tom Waits? „One fine morning I woke up early / Bella ciao, bella ciao, bella ciao / One fine morning I woke up early / Find the fascist at my door”? De fapt, e o piesă veche, din anii ‘40, un cântec de rezistență antifascistă de pe albumul Songs of Resistance 1942-2018, lansat de Marc Ribot în septembrie. De unde se știu Ribot și Waits? Din anii ‘80, de când Ribot a băgat chitara pe albumele lui Waits. Din clubul newyorkez Knitting Factory, unde Ribot s-a întovărășit cu John Zorn, și-apoi a intrat în Masada, super-grupul de reinterpretări jazz noise după muzici evreiești.

Eii, și-acum ajung în sfârșit la vestea cea mare: Marc Ribot își aduce chitara în Control, luni seară, în seria de concerte wow-jazz de la Jazz Nouveau. Chitara + Ceramic Dog, adică multi-instrumentiștii Shahzad Ismaily și Ches Smith, și cel mai nou album al lor, YRU Still Here?, de pe care ne salută piesa „Personal Nancy” și versurile „I got a right to scream like an idiot / I got the right to bitch and moan / I got the right to be unhappy / I got the right to say fuck you!”.

Un inventar de priviri, de la Andra

CDFD: Deschis pentru Inventar - Vernisaj și expoziție foto, Rezidența BRD Scena9, joi, 6 decembrie, de la ora 18:30

Aștept de ceva vreme să se întâmple expoziția și lansarea asta, fiindcă: 1. aduc la un loc unii dintre cei mai buni fotografi din România; 2. sunt un inventar excelent de moduri de a vedea și de a face fotografie, de la fotojurnalism, la proiecte mai îndeaproape înrudite cu arta conceptuală; 3. pun în discuție o mulțime de teme importante pentru ce trăim împreună azi (5 din 10 proiecte sunt construite în jurul temei familiei, de pildă); 4. lărgesc foarte mult hubloul prin care vedem lumea (un proiect fabulos despre căutarea virusurilor în Delta, altul despre căderile de meteoriți); 5. odată ieșite din ecran și pe hârtie, e ca și cum ai vedea fotografiile cu-adevărat pentru prima dată; 6. o colecție de albume de fotografie (chiar și în variantă mini) e o realizare, în condițiile în care fotografia, chiar dacă zbârnâie în România, e neglijată; 7. iese la lumină primul proiect foto de la noi, realizat exclusiv de fotografe.

Fotografie de Ioana Cîrlig, din proiectul „Nothing to fear”, https://www.scena9.ro/article/fotografie-ioana-cirlig-familie

O seară cu poezie și mâncare, de la Ionuț

Literatura la zi. Invitat V. Leac, Londohome, joi, 6 decembrie, ora 20

Am fost la câteva dintre evenimentele din seria „Literatura la zi” și mi-a plăcut ce-a ieșit. Vasile Ernu, gazda de la Londohome, știe cum să scoată povești faine de la oameni și să-i facă să se confeseze - de regulă, o seară din asta ajunge să fie o combinație între storytelling și dezbatere literară, asezonată cu surprize culinare. Iar cu un invitat charismatic și amuzant ca Vasile Leac (n. 1973, autor a mai multe volume de poezie), sunt convins că discuția de joi va fi una captivantă. Tot atunci va fi prezentat și volumul m o n o i d e a l, proaspăt ieșit la Nemira, în colecția Vorpal, coordonată de Svetlana Cârstean:

„Din trecut nu apare nici un autobuz, doar senzația
Permanentă de examen căzut. Panică și uimire -
mereu pregătit să fii săltat de oameni autorizați.
Greșeala apare atunci când pierzi controlul intenției.”

Spectacol cu lalele, de la Diana

Lalele, lalele, MACAZ - Bar Teatru Coop, joi, 6 decembrie, ora 19

Am ascultat zilele astea un podcast despre terapia de conversie („vindecarea” persoanelor gay de homosexualitate, uneori prin electroterapie) și cât de populară era în anii ‘60 în SUA. Mi-am dat seama că toate lucrurile astea se întâmplau acum 50 de ani, adică relativ recent. În multe părți ale lumii probabil încă se întâmplă. Nu e de mirare că drepturile persoanelor LGBT sunt așa de fragile în unele locuri, inclusiv în România. Iar ăsta e motivul pentru care e important să discutăm încă pe tema asta, să înțelegem, să vedem spectacole de teatru ca „Lalele, lalele”, în care niște oameni vorbesc despre experiențele lor queer; experiențe foarte diverse, căci sexualitatea umană e extraordinar de complexă. Iar de spectacolul ăsta am auzit doar păreri foarte bune, așa că eu, una, vreau să îl văd.

Biologie, artă & tehnologie la pachet, de la Vlad  

Spectacol Birdville & proiecție film Sonder, POINT, sâmbătă, 8 decembrie, ora 20

Birdville este un spectacol de dans intermedia, în care muzica live și videoproiecțiile generate în timp real de corpurile dance performerilor înlocuiesc textul. „Ilustrează un oraș virtual utopic, populat de oameni hibridizați, îmbrăcați cu corpuri augmentate, care trăiesc într-o lume generată numeric", anunță realizatorii.

Este, totodată, o cercetare artistică întreprinsă de coregrafa Simona Deaconescu, despre relația biologie-artă-tehnologie. Întrebările de la care pleacă ar fi: Ce vrea să ne zică corpul? Ce vrea să ne transmită prin fiecare fior, contracție musculară, spasm, tensiune, durere pe care o manifestă? Cum ne modifică felul în care ne mișcăm percepția spațiului?

Cei care vor să-și reconsidere relația cu propriul corp pot participa la această feerie tehnologică interactivă, găzduită sâmbăta asta la POINT. Spectacolul este precedat de Sonder, un scurtmetraj de/cu dans.

Visul micului lăutar, de la Ioana

Concert caritabil pentru un lăutar mic cu visuri mari, Londohome, vineri, 7 decembrie, de la ora 20

Florentin are șapte ani este strănepotul lui Nicolae Neacșu. Despre acesta din urmă se spunea că a fost cel mai bun violonist rom și, în general, unul dintre cei mai buni din anii lui. O zic mai toți cei care l-au cunoscut și l-au auzit cântând cu taraful din Clejani. Iar Florentin, chiar dacă pare un puști ca oricare altul, care devorează chipsuri și se joacă de-a omul păianjen, duce cu el și o prețioasă moștenire de familie: lăutăria. De doi ani, nu se mai dezlipește de o orgă electronică rudimentară. Și nici nu ar avea de ce. A învățat singur trei game, o horă și o sârbă. A debutat acum un an, la Londophone, alături de bunicul lui, și știe să cânte și hore și sârbe și manele. A venit momentul să treacă la acordeon, însă nu și-l permite.

N-ar trebui să ne amintim să fim generoși doar în perioada sărbătorilor. Dar dacă avem cum să contribuim la educația unui copil cu pasiune, de ce n-am face-o? Hai vineri la lăutărie, să aruncăm cu bani pentru puștiul ăsta, care poate duce tradiția Clejanilor mai departe.

Dă play aici

Bonus de recomandări:

Premierea celor mai frumoase cărți din România
Jón Kalman Stefánsson la Café Verona
Cine se teme de cercetare artistică, la NEC



Fotografie principală: „Untitled, 1959.” Ink on paper, 11 1/2 x 14 1/2 in. Saul Steinberg Papers, Beinecke Rare Book / Manuscript Library, Yale University. Publicată prima dată în The New Yorker, March 7, 1959, Din: „The Labyrinth" by Saul Steinberg, New York Review Books, 2018

X Revista Scena9