Educație / Copii

Școala pe care copiii s-au înfuriat

de Venera Dimulescu, fotografii de Andrei Pungovschi

Publicat pe 20 septembrie 2019

Am fost la școala din Clejani, care a fost distrusă săptămâna trecută de trei copii, să particip la slujba de binecuvântare a instituției, după ce a fost reparată. Preotul n-a mai venit, dar autoritățile au defilat cu acuzații și prejudecăți prin fața elevilor pe care îi au în grijă.

„Ia uitați-l! La dumneavoastră e ăsta? Trimiteți-l acasă!”, se răstește primarul la una dintre învățătoare și-l arată cu degetul pe un băiețel blond. Părinții, învățătorii, directoarea și inspectoarea încep să se agite și să șușotească, în timp ce copiii încremenesc în bănci, cu privirile nedumerite. „Ăla e, urecheatul ăla!”, mai strigă primarul încă o dată, cu arătătorul în aer. Adulții îl fixează și ei cu degetul pe copil, de parcă ar vrea să se asigure că nu vor uita figura răufăcătorului. „Nu vrem să-i distrugă și pe ceilalți!”, comentează o mamă încruntată.

Luni, 16 septembrie, am ajuns în Clejani odată cu primele raze ale dimineții. Urma să aibă loc o slujbă de binecuvântare la școală. Ideea i-a venit primarului, cu speranța că „poate mai fug dracii din ei”. Am fost a doua persoană care a intrat în clădirea proaspăt renovată, după Irina Toma, învățătoarea băiețelului arătat cu degetul de către adulți. „S-a zugrăvit, s-au înlocuit uși, s-au reparat mobila și faianța”, îmi povestea ea, în timp ce îmi deschidea ușile sălilor de clasă. Înăuntru, curățenie și pace, ca și când nimic din ce-a văzut o țară întreagă pe internet nu s-ar fi întâmplat, iar știrea nu ar fi fost una dintre cele mai virale ale începutului de an școlar.

În timpul ăsta, câțiva vlăjgani montau afară sistemul audio, dar preotul care trebuia să țină slujba n-a mai ajuns. Au venit primarul și inspectoarea, pe care părinții și copiii i-au așteptat o jumătate de oră în curtea școlii, fără să aibă voie să intre în clădire. Vreo 20-30 de copii au fost aduși la școală de părinții, bunicii sau frații lor mai mari. Nicolas a venit cu tatăl lui, dar celălalt băiat care aparține școlii nu a mai venit la ore de miercurea trecută. Se zvonește că ar fi suspendat. Cel de-al treilea locuiește și învață în satul Milcovățu. Adulții s-au adunat în mai multe grupuri și au început să împartă pedepse. „Dacă părinții erau autoritari, nu se întâmpla asta. Dar părinții sunt divorțați, au luat-o pe căi greșite”, îmi spune Georgiana, sora unei fete de la grupa mică. „Să-și ducă copiii la școala de corecție”, pufnește ea.

Miercurea trecută, după ora 13:00, trei băieți de opt, nouă și zece ani au intrat într-una dintre clădirile Școlii Generale din Clejani, pe geam. Se plimbau curioși prin cele cinci săli de clasă, când au auzit muzica unei jucării dintr-una dintre încăperi. Au vrut să oprească zgomotul, așa că unul dintre ei a dat cu jucăria de pământ. „S-a enervat că cânta”, îmi spune băiatul blond. „A mai dat cu un scaun în jucărie, și i-a venit înapoi scaunul în cap. Și s-a enervat și mai tare și a spart”, îmi zice cu privirea în pământ, în timp ce frământă între mâini o sticlă goală din plastic. Nicolas este clasa a doua la Școala Generală din Clejani, iar ceilalți doi băieți cu care a intrat în școală sunt prietenii lui, cu care joacă jocuri pe telefon. Îmi spune că cel care e clasa a treia a venit cu ideea. „Știu că cel din clasa a treia, Adi, era mai violent, bătea copii”, îmi explică învățătoarea lui, Irina Toma.

Vestea năzdrăvăniei din Clejani a șocat toată România. La început, adulții s-au minunat de furia și puterea de distrugere ale puștilor pe rețelele de socializare, apoi i-a cuprins și pe ei furia: „Sunt un caz pierdut, numa’ buni de pus în cămăși de forță, urcați în elicopter și eliberați în mijlocul Saharei, scrie un comentator. „Au draci în ei? Poate trebuie exorcizați! Și familiilor făcut dosar penal pentru distrugere, încălcarea unei proprietăți private și puși să plătească daunele până le vine acru!”, comentează altul. Unii au scris că la mijloc e mafia din primărie, în timp ce alții au părut înduioșați de furia copiilor pe o școală care nu le respectă oricum nevoile. Nici celor care îi aveau în grijă pe elevi nu le-a venit să creadă. „Totul a fost șocant”, povestește femeia de serviciu. „Pare fictiv, dar era exact ca-n poze. Până și prizele erau distruse”, îmi explică o învățătoare. „La patru și jumătate am ajuns acolo. Toate erau împrăștiate, răvășite. Cei trei micuți erau la baie, încercau să-și spele niște hăinuțe, se bălăceau în apă, ca copiii”, îmi povestește femeia de serviciu, Florina Iancu, cea care i-a surprins. Le-am zis: totul este un dezastru, ați spart dulăpioarele. I-am întrebat de ce au făcut asta. Nu mi-au răspuns”, îmi mai spune ea, în curtea școlii.

Site-ul Giurgiu pe Surse, cei care au scris primii despre caz și care-au fost citați apoi în presa națională, a publicat o „declarație a celor trei băieți”, în care ei susțin „cu nonșalanță” că s-au distrat și s-au inspirat dintr-un joc pe calculator. „S-au distrat, s-au amuzat”, repetă primarul comunei, Florin Nidelea. „S-au distrat”, repetă și inspectoarea Mirela Delea, la cea de-a doua festivitate de deschidere a școlii.

„Eu nu m-am distrat”, îmi spune băiețelul blond, în cancelarie. „Eu în gândul meu ziceam că poate ne prinde poliția, mi-era puțin frică. Am ținut teama în mine”. Părinții lui Nicolas sunt divorțați, iar el locuiește ba la tată, ba la bunici. „Se simte pasat ca o minge de ping pong. Și pe drumul ăsta, copilul s-a pierdut. Cred că are nevoie de atenție și afecțiune”, îmi povestește în cancelarie Irina Toma, învățătoarea lui. Plecarea mamei în străinătate, la muncă, l-a lovit și mai tare. Cu privirea în podea, îmi povestește că îi place să se joace un joc cu zombie. În joc, el construiește case pe care ei le dărâmă. La un moment dat, a construit una din fier, ca să nu mai poată fi destrămată.

I-am căutat pe adulții din viața lui Nicolas la adresa tatălui, unde l-am găsit pe bunic. Mediatizarea cazului la televizor i-a crescut tare tensiunea și a ajuns la policlinică. Ne spune asta în timp ce ne conduce în curte, pe sub bolta de struguri uscați, pe lângă cazanul cu țuică și câinii ca niște covrigi în lanțuri. Îl căutăm pe tată. Dar a plecat de acasă când a auzit că-l caută de la presă. „(Cel mic) Voia să fugă, că-l bate tac’su. Io i-am zis: ia-l ușor, că face o prostie mai mare, se aruncă în vreun puț. Nu i-a dat nicio palmă. L-a dus la școală, nu l-a bătut”, ne-a spus bătrânul la plecare.

Părinții celor trei copii au executat pedeapsa. Au plătit și au reparat toată școala. Primarul a declarat că, după estimările lui, pagubele au fost de 40 000 de lei. Dar când l-am întrebat ce lucrări au fost așa scumpe, nu a știut să-mi răspundă. „Asta a fost așa, o aruncare de ochi peste lucrare. Nu știm nimic”, îmi spune la telefon. „Părinții au plătit tot. Există un inventar la poliție. O să-l iau și eu zilele astea, că n-am avut timp până acum”. Părinții celor trei, împreună cu rudele celorlalți elevi și femeile de serviciu, au reparat școala în două zile. „Fiecare a dat o mână de ajutor: unul cu lavabila, unul cu reparațiile. Este o comună plină de romi, dar ne ajutăm între noi la un astfel de necaz. Nu e niciunul rom (dintre băieți), români sunt toți trei”,  îmi explică Florina Iancu, doamna care are grijă de curățenia școlii.
 
Dar autoritățile nu le-au sărit în ajutor cetățenilor comunei. Primarul i-a pus pe părinți să se ocupe de tot și nu a luat încă nicio măsură de protecție și pază pentru școală sau de consiliere psihologică pentru copii. Îmi promite că în două săptămâni școala va avea monitorizare video. Până acum, zice că nu și-a permis o asemenea investiție: „N-avem bănuți. Nu se pot face toate”, îmi spune. În anul 2013, Agenția Națională de Integritate i-a confiscat primarului Florin Nidelea suma de 328 000 de lei, pentru că nu-și putea justifica averea. În băile școlii pe care o are în îngrijire, copiii se spală pe mâini cu o fâșie subțire de săpun și se șterg cu foi de matematică în loc de hârtie igienică. Pe un perete din hol stă lipit un panou informativ despre cum să-ți păstrezi igiena.

Primarul nu pare să știe nici câți copii are în grijă. În cancelarie, mi-a spus că doar 150 de copii din cei 736 ai comunei sunt înscriși la școală. Dar de la Inspectoratul Școlar Județean Giurgiu și de la secretariatul școlii am aflat că în Clejani locuiesc 687 de copii, iar 680 merg la școală, de la grădiniță până în clasa a unsprezecea.

Pe de altă parte, inspectoarea Mirela Delea crede că părinții nu depun suficient efort. „Ar trebui să-și monitorizeze și ei copiii, să-i urmărească ce fac, unde se duc, cu cine. Copiii minori trebuie urmăriți. Părinții trebuie să se implice mai mult în viața școlii. Sunt părinți care nu trec cu anii pe la școală. Pleacă în străinătate și nu răspund la telefon. Foarte bine că muncești pentru copilul tău, dar copilul tău nu are nevoie doar de bani. Nu poți să blamezi școala pentru niște griji care sunt ale tale”, îmi spune ea.

România are 3,6 milioane de cetățeni plecați în afara granițelor ca să muncească sau să-și facă o viață mai bună în altă parte. Cei mai mulți pleacă din cauza sărăciei și a lipsei locurilor de muncă.

În România, copiii rămân nemângâiați. O lege asigură gratuitatea ședințelor de terapie pentru minori, dar nu sunt suficienți consilieri școlari care să le țină. Spre exemplu, în 2015, în Cluj erau numai 87 de psihologi care răspundeau nevoilor a 90 000 de copii. În februarie anul acesta, cei câțiva consilieri școlari pe care îi avem s-au revoltat, împreună cu profesorii logopezi, că nu și-au primit sporul pentru suprasolicitare neuropsihică.

Statul nu știe să-și protejeze copiii, care sunt pasați de la profesori, la părinți și înapoi. De multe ori, profesorii sunt nevoiți să țină locul părinților plecați, să umple golul afectiv creat de inegalitățile sociale și condițiile precare de viață care i-au împins pe adulții României să muncească pentru un viitor mai bun în țări mai dezvoltate. Acasă, copiii lor trebuie să se descurce singuri cu o vulnerabilitate în plus. Ei sunt generația aia despre care vorbim mereu ca de o salvare,  dar de care ne pasă prea puțin.

 „Dacă acești copii nu vor beneficia de consiliere psihologică, ei vor trece la altă clasă de violență. O să facă bullying împotriva colegilor. Cei care, în urma pedepsei, se vor simți nedreptățiți vor deveni depresivi sau se vor apuca de băut sau de substanțe. Soluția să blamăm numai părintele și să zicem că l-am pedepsit, nu se mai întâmplă, e o iluzie. Nu-s de blamat părinții că au decis să meargă să lucreze în străinătate. E de blamat statul român că nu le oferă condiții să lucreze aici. ”, îmi explică medicul pediatru Mihai Craiu.

Între timp, la Școala Generală din Clejani, profesorii au făcut consiliu și au decis viitorul lui Nicolas, băiețelul blond dintr-a doua: îi scad nota la purtare sau îl exmatriculează.

Audio

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK