_𝗦𝗶𝗹𝗲𝗻𝘁_𝗩𝗼𝗶𝗱_𝗦𝘁𝗶𝗹𝗹𝗻𝗲𝘀𝘀
Artiști: Anca Enache, Oana Sas, Gavril Pop, Marcus Ionescu, Emanuel Pop
Curator: George Nicolae
Din dorința de a interoga reminiscențele puterii care se răsfrâng asupra spațiului familial, este creionată chestionarea muncii emoționale din spațiile domestice. Încercarea de a deconstrui cadrele care structurează formele de relaționare este navigată prin narațiuni de familie, frici, deșeuri exterioare. Munca emoțională este strâns legată de cadrul în care este depusă, iar spațiul devine o reflecție a interacțiunilor petrecute pe parcursul zilei - și revărsate „acasă”.
Expoziția _Silent_Void_Stillness adună resturile muncilor emoționale prestate în interiorul spațiilor domestice. Fuziunea dintre reziduurile afective din exteriorul casei și interior creează un cadru neutru în care relaționarea nu are limite consensuale. Astfel, acasă devine un spațiu al incertitudinii, în timp ce este apropriat de discursuri politice care monolitizează identitatea spațiilor.
Printre urme care conturează un fir narativ al relațiilor casnice, resturile sedimentate configurează dinamici viitoare. Dintr-o altă perspectivă, firul narativ al expoziției direcționează atenția spre diversitatea schimbărilor care urmează. În acest context apare o stare de incertitudine legată de continuitate, care se sprijină pe ceea ce a fost deja trăit. Rămășițele structurilor de putere se transformă în presiuni sociale, distorsionând necesitatea de a construi relații stabile.
Oana Sas
Gheruțe de ceară
serie de gravuri
Gheruțe de ceară este o încercare de organizare, înțelegere și acceptare a unor experiențe personale marcante, folosind un tipar narativ asemănător basmului. Călătoria inițiatică a eroului începe, de cele mai multe ori, cu părăsirea spațiului familiar și avântarea în necunoscut. În acest context, casa se conturează ca element simbolic central. Diferite etape și personaje semnificative din parcursul propriu de dezvoltare sunt ilustrate separat, prin tehnica pointe sèche. Puse laolaltă, lucrările compun o călătorie inițiatică – un act al căutării și descoperirii puterii interioare, dar și o metodă de acceptare a propriilor neajunsuri, de împăcare cu sinele în curs de transformare.
Gavril Pop
First vision of what comes next (reconsideration of military language)
2024, vopsea textilă pe bumbac, 150 × 150 cm
Lucrarea face parte dintr-o cercetare mai amplă legată de codurile vizuale militare, mai precis, asupra felului în care elemente abstracte sunt folosite pentru a stabili strategii militare, a anunța locuri sigure (sau nu), și tot așa. Marcatorul de hartă îl văd ca pe un stimul al unei hiperidentificări, ca o modalitate de a-l sublima pe celălalt. Totodată, în tensiunea asta, acumularea lor apare într-un final ca o nouă formă posibilă de angrenare a materiei și energiei. Mă întreb atunci, sub ce semn alegem modurile în care recunoaștem un grup, un ideal sau un loc. Banner-ul ar putea fi un stimul pentru trasarea unor alte posibile forme de auto-organizare sau identități alternative, nu întotdeauna recunoscute de cei care dețin puterea.
Marcus Ionescu
Transcript 4: “Kitchen”, 2025, plastică mică / tehnică mixtă, beton armat, 17
Seria „Transcript” traduce existența cotidiană într-un spațiu intim, familiar, ce îngrădește marginile unui cămin. Fiecare acțiune desfășurată în cadrul casei pune o amprentă care, prin repetiție, devine un semn al uzurii, asemenea unei mape a existenței zilnice. Acest fapt creează o legătură puternică între individ și locuință, cea din urmă primind rol de oglindire a sinelui personal. Suprafețele degradate de timp și folosire poartă memorii care, adunate, creează o biografie a vieții de zi cu zi. Fiecare schimbare sau stare de spirit se reflectă la rândul ei în cadrul familiar al casei, aceasta devenind un martor al sincerității personale. Casa reprezintă o transcriere a vieții, încapsulând pe suprafețele ei memorii ce rămân suspendate în timp. Colecția de lucrări reprezintă și pune în materialitate acest concept, surprinzând elemente de uz comun și rutină ca parte a cronologiei transcrise în propriul cămin.
Emanuel Pop
Quiet Power I, II, III
2025
tablă decapată, sudură, patină
L 110 x l 22 cm; 22 x 22 cm × 2 buc
Lucrarea reunește trei forme din oțel: o prismă triunghiulară verticală și două tetraedre regulate. Prisma stă în picioare, zveltă, dar impunătoare. Interpretată ca un monolit, dimensiunea sa rezistă monumentalității. Nu se ridică deasupra privitorului, ci se aliniează cu acesta, invitând la o negociere mai intimă. O formă care își menține prezența mai degrabă prin liniște decât prin spectacol. Cele două tetraedre acționează ca însoțitori, nu în serviciul formei mai mari, ci într-un dialog liniștit cu aceasta. Compacte și complete, ele oferă contrapuncte la întinderea verticală a prismei, adaptând același limbaj structural spre interior. În loc să declare monumentalitatea, lucrările o invită să apară prin întâlnire. Corpul spectatorului devine noua măsură a monumentalității. O schimbare subtilă, dar profundă, în dinamica puterii, în care monumentalitatea nu este o proprietate inerentă, ci o relație contingentă. Această inversare tactilă subliniază faptul că scara nu este un atribut fix, ci un construct mutabil.
Anca Enache
Love: A Game of Luck?
2025
mixed media
60 x 50 cm
Lucrarea este o explorare intimă și critică a modului în care femeile au fost învățate să înțeleagă și să îndure dragostea în cadrul unei structuri patriarhale și pune sub semnul întrebării miturile care înconjoară dragostea și dacă aceasta este o chestiune de șansă. În centrul proiectului se află povestea bunicii mele. Căsătorită de tânără, învățată să îndure mai degrabă decât să pună întrebări, bunica mea a rămas într-o relație în care dragostea nu este o sursă de bucurie. Lucrarea contine bucăți de BCA, lucru care face referire la expresia tradițională „Casă de piatră”. O urare adresată mirilor, care presupune stabilitate și o căsnicie trainică. În același timp, ascunde presiunea socială de a construi o relație „solidă” cu orice preț, indiferent de suferință.
Artiști:
Practica artistică a Ancăi Enache investighează interacțiunea dintre memorie, corp și spațiu, explorând modul în care identitatea este modelată de fragmentele emoționale ale trecutului. Lucrările pornesc dintr-o nevoie de introspecție, transformând experiențele personale, în forme vizuale care devin extensii simbolice ale sinelui.
O mai puteți găsi și la @camera36_
Oana Sas (n. 1999) lucrează și locuiește în Arad. Este artist vizual - uneori ilustrator și grafician, alteori fotograf, pictor sau sculptor de obiecte mici. Îi place experimentul și lucrurile care nu pot fi clar definite – intersecția dintre cuvânt și sentiment, imagine și simț.
Gavril Pop (n. 1998, 1/5 din Balamuc, 1/4 din afterhoursworkclub) locuiește și lucrează în Timișoara. Este implicat activ în scena artistică timișoreană ca și artist, lucrător cultural și te mai miri ce. Colaborează frecvent cu spații culturale independente, fundații și asociații, contribuind la expoziții și proiecte educaționale.
Practica artistică a lui Marcus Ionescu (2004, Galați) are ca scop explorarea temelor legate de identitate şi memorie, utilizând o abordare personală prin transpunerea trăirilor în spațiul tangibil. Lucrările sale reprezintă o explorare a complexității emoțiilor umane şi oferă o perspectivă asupra modului în care ne raportăm la propria persoană, la amintirile care ne definesc şi la contextul cultural în care existăm. Acestea caută o înțelegere a legăturilor ce se creează între experiențele personale și cele colective prin straturile invizibile ce modelează percepția noastră asupra lumii şi a sinelui.
Emanuel Pop (n. 2002, Bistriţa) deţine o diplomă de licenţă în Fotografie și urmează în prezent un masterat în Sculptură la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca. După ce a lucrat inițial cu fotografie analog și digitală, a trecut treptat către instalaţii şi sculptură, explorând calităţile tactile şi transformative ale materialelor.
Curator:
George Nicolae (n. 2003) își regăsește practica la intersecția dintre artă și antropologie. Prin practica sa curatorială și prin cercetare, explorează dinamica spațiilor, structurile lor sociale și relațiile de putere care le traversează. În încercarea de a înțelege constrângerile muncii culturale, investighează practici emergente și modele alternative de lucru.