În afara bulei / Țeapă

Nobelul fals care a păcălit Academia Română

de Andra Matzal, Ioana Pelehatăi, Ionuț Sociu, Luiza Vasiliu, ilustrații de Sorina Vazelina

Publicat pe 14 ianuarie 2019

Academicianul Eugen Simion a primit de curând „medalia Nobel pentru Filologie”, pe care ar mai fi primit-o în anii trecuți VIP-uri culturale precum Umberto Eco și Noam Chomsky. Chiar dacă nimeni nu auzise despre instituția care acordă medalia și nici despre distincție, o bună parte din presa și din lumea literară din România au preaslăvit reușita: avem, în sfârșit, un premiu Nobel! Am pornit în căutarea Societății Internaționale de Filologie și am intrat într-un labirint de minciuni, informații false și distorsionate. La capătul lui, am descoperit o păcăleală pentru savanți, pusă la punct de un francez pasionat de Jules Verne și vampiri. Doi europarlamentari români au căzut în capcană și pregătesc în primăvară la Strasbourg o ceremonie pentru acordarea medaliei-fantomă.

În decembrie 2018, Eugen Simion, director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ al Academiei Române și fost președinte al Academiei pentru aproape un deceniu, a fost înștiințat că a câștigat „Medalia de Aur pentru Filologie Alfred Nobel, Premiul Nobel pentru Filologie”. Eugen Simion (85 de ani) este autorul a numeroase volume și articole de critică literară și coordonatorul unor proiecte editoriale importante ale Academiei Române, printre care „Dicționarul general al literaturii române”, facsimilarea integrală a manuscriselor lui Mihai Eminescu și colecția de tip Pléiade „Opere fundamentale“, din care au apărut aproape 250 de volume.

Documentul de o pagină pe care l-a primit, scris în franceză și într-o engleză nu tocmai impecabilă, face o scurtă istorie a Medaliei de Aur pentru Filologie, îl anunță pe academician că va fi premiat la Parlamentul European în primăvara lui 2019 și, în cele din urmă, felicită România.

România a primit vestea cu bucurie și ușurare: în sfârșit, un român premiat cu „Nobel”! Comunicatul trimis de Academia Română a fost preluat fără nicio verificare de către mare parte a presei și de către unii critici și istorici literari. Potrivit comunicatului, „ideea creării unui premiu special pentru critici sau cercetători în analiza gramaticii sau literaturii s-a născut odată cu acordarea, în 1927, a Premiului Nobel pentru Literatură filozofului francez Henri Bergson, care nu era nici poet, nici romancier. Astfel, s-a decis ca la fiecare cinci ani, Societatea Internațională de Filologie să acorde, după modelul Medaliei Fields pentru Matematică, o medalie de aur a filologiei în memoria lui Alfred Nobel.” 

Revista presei după ce Academia Română a trimis comunicatul despre „Nobelul” lui Eugen Simion
Reacții ale unora dintre cei mai importanți critici și istorici literari stârnite de știrea câștigării „Nobelului”

Pentru un premiu despre care se spune că ar avea o istorie așa de lungă și o companie atât de selectă - Nobel și Fields -, Medalia de Aur primită de Chomsky și Simion e cât se poate de obscură. Nici Google nu știe mare lucru despre ea. Așa că am contactat Fundația Nobel din Suedia ca să aflăm dacă au vreo legătură cu premiul lui Eugen Simion. Ne-au spus că nu. „Premiul Nobel este o marcă înregistrată a Fundației Nobel. Fundația Nobel nu este în niciun fel afiliată cu instituțiile din e-mailul dumneavoastră [International Society of Philology și University of Philology, n.r.],” ne-a declarat Mikael Östlund, responsabil de comunicare și relații publice în cadrul Fundației Nobel. În același e-mail, ni s-a spus că, în cazul în care va fi depistată o folosire abuzivă a mărcii înregistrate, Fundația Nobel va lua măsuri legale. 

Apoi am pornit de la cele trei anteturi ale scrisorii primite de academicianul român - Centre Unesco de Besançon, International Society of Philology și University of Philology - și am încercat să deslușim ce este, de fapt, acest „Nobel pentru Filologie”.

De la căsuța din pădure, la firma din paradisul fiscal

Prima organizație care girează, potrivit scrisorii, acest premiu este „Centre Unesco de Besançon”. Cum pagina web din antet duce către nicăieri, am cerut lămuriri de la Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, al cărei logo tronează în documentul primit de Eugen Simion. „Acest centru nu figurează în baza noastră de date. Nu se află sub auspiciile UNESCO și nu este nici centru de categoria a doua”, spune Laetitia Kaci, de la sediul central UNESCO din Paris, care neagă orice afiliere cu Medalia de Aur pentru Filologie: „UNESCO nu are nicio asociere cu Societatea Internațională de Filologie și nicio legătură cu Medalia de Aur.”

Adresa UNESCO Besançon, indicată în scrisoarea primită de Eugen Simion

De altfel, la adresa indicată din Besançon nu pare să fie vreun centru cultural - doar o locuință cochetă, bine ascunsă în verdeață. Din estul Franței, am dat o tură cu Google Maps pe autostrada de coastă din Lewes, un orășel din statul american Delaware, un paradis fiscal unde și-ar avea sediul International Society of Philology, în cadrul University of Philology and Education, care oferă anual Medalia de Aur pentru Filologie.

Adresa Societății Internaționale de Filologie, indicată pe pagina web și în scrisoarea primită de Eugen Simion

Doar că la această adresă nu se află nicio clădire care să semene cu cea din fotografia postată de Universitatea de Filologie pe contul de Facebook, la rândul ei decupată de pe Google Maps. Fotografia cu Universitatea din Delaware, care acordă cea mai mare distrincție pentru filologie din lume, de fapt, un ansamblu de locuințe din Baton Rouge, Louisiana. Nu doar că Universitatea nu are sediul din poză, dar nici presupusele săli de curs prezentate pe site. O simplă căutare inversă prin Google Imagini ne arată că cel puțin una dintre săli se află, de fapt, la Universitatea British Columbia din Canada.

Fotografia de pe contul de Facebook al Universității de Filologie din Delaware (sus), respectiv captura de pe Google Images de la adresa din Louisiana, unde se află în realitate clădirea

Acesta e însă doar începutul unei avalanșe de discrepanțe, inexactități, invenții și informații false din jurul Medaliei de Aur pentru Filologie, care, de-a lungul documentării, s-a dovedit la rândul ei o ficțiune. Întreaga poveste a acestui premiu este, de fapt, o lecție de manual despre cum, cu mijloace relativ rudimentare, se poate construi un fals. Și, deși falsul este cât se poate de șubred, a fost suficient cât să înșele vigilența unor instituții prestigioase și intelectuali importanți, fermecați de aura medaliilor de aur și a Nobelului. 

Chomsky nu-și amintește de „Nobel”

Ficțiune s-a dovedit și Societatea Internațională de Filologie, a cărei pagină web este o mică capodoperă a erei fake news. Site-ul, care conține atâtea greșeli de scriere și gramatică, încât pare să fie coșmarul unui filolog, defilează cu o lungă listă de superstaruri ale disciplinei, despre care aflăm că ar fi primit, din 1931 până acum, aceeași Medalie de Aur. Dintre ei, mai sunt în viață doar lingvistul suedez Göran Malmqvist, VIP-ul științelor umaniste Noam Chomsky, Eugen Simion și Florent Montaclair, un cadru didactic dintr-un orășel francez, care se prezintă drept președinte de onoare al Societății Internaționale de Filologie.

Noam Chomsky spune că nu-și amintește despre „Nobelul pentru Filologie”

Societatea și-a construit, în mare parte, notorietatea prin afilierea cu capitalul simbolic al lui Noam Chomsky, profesor emerit de lingvistică la Massachusetts Institute of Technology și unul dintre cei mai influenți intelectuali americani din ultimul secol. Chomsky ar fi totodată, conform site-ului Societății, președintele de onoare al acesteia. În 2016 ar fi primit Medalia de Aur pentru Filologie la Paris, pe fundalul unui mic scandal.

Scandalul a pornit de la un mail trimis de Florent Montaclair, celălalt președinte de onoare al Societății de Filologie și destinatar al medaliei în 2015, către revista Philosophie pe 25 noiembrie 2016, în care se plânge că Adunarea Națională a Franței s-ar fi răzgândit și ar fi anulat decernarea medaliei, așa că cere ajutor ca să găsească alt loc pentru ceremonie. „Știrea” refuzării „marelui Chomsky” se rostogolește puțin prin internetul francez, deși are o singură sursă, mailul lui Montaclair. Jurnaliștii de la Huffington Post află că Chomsky fusese invitat de grupul parlamentarilor socialiști, care confirmă că au anulat întâlnirea („din pricina anumitor declarații polemice ale sale, în special despre Bin Laden”), dar spun că nu știu nimic de nici o ceremonie de premiere. Nici președinția Adunării nu știe nimic de vreo medalie.

Unul dintre redactorii șefi ai revistei Philosophie îi sare în ajutor lui Montaclair și găsește o sală la Centrul Wallonie-Bruxelles din Paris, unde Chomsky susține o conferință pe 30 noiembrie și e pozat lângă Montaclair fluturând o medalie.

Noam Chomsky la Centre Wallonie-Bruxelles din Paris. Foto: Vinciane Lebrun-Verguethen

Pe site-ul Societății, după o serie de linkuri cu descrieri care n-au legătură cu realitatea verificabilă, se spune că Noam Chomsky a primit medalia chiar la Adunarea Națională, de față cu mai mulți câștigători ai Premiului Nobel. În alte surse, însă,  Montaclair spune că, dimpotrivă, i-a înmânat medalia lingvistului american „la Biblioteca Națională, în fața Centrului Național de Cercetare Științifică.”

L-am contactat pe Noam Chomsky, acum în vârstă de 90 de ani, ca să aflăm ce s-a întâmplat acum doi ani, la decernarea celei mai importante medalii pentru filologie din lume: 

Știu foarte puține despre această organizație. M-au invitat la Paris pentru câteva conferințe. Nu-mi amintesc prea multe despre indivizii implicați sau despre organizație. Susțin foarte multe conferințe, organizate de tot felul de grupuri.” 

Întrebat explicit dacă a primit sau nu Medalia de Aur din partea Societăți, Noam Chomsky nu-și amintește să fi primit vreodată „Nobelul pentru Filologie”: 

Nici în cazul academicianului Goran Malmqvist (94 de ani) nu se pomenește nicăieri, nici măcar pe pagina sa de Wikipedia, că ar fi primit vreodată o astfel de medalie. L-am contactat să-l întrebăm despre presupusa Medalie de Aur, dar până la momentul publicării acestui material nu am primit niciun răspuns. Despre faptul că filologi celebri ca D. Hymes, Joseph Greenberg sau Y. Lotman ar fi luat acest premiu în trecut, nu aflăm decât de pe paginile lor de Wikipedia, unde singura sursă citată e chiar site-ul Societății Internaționale de Filologie. Iar despre cum Umberto Eco ar fi primit „prestigioasa” medalie de aur în 2001, Google indică doar două surse: aceeași Societate și Știripesurse.ro, care a preluat știrea despre cum Simion intră în liga premianților cu Chomsky și Eco.  

Cu alte cuvinte, toate referințele online la „Nobelul pentru Filologie” se întorc ca un bumerang la pagina Societății Internaționale de Filologie, care pretinde că acordă acest premiu. Nicio publicație internațională importantă nu consemnează că ar fi avut loc vreo astfel de ceremonie, nicio sursă credibilă din domeniu nu spune vreun cuvânt despre misterioasa Societate, despre universitatea americană care ar găzdui-o ori despre Florent Montaclair, de numele căruia sunt legate toate aceste instituții. Dar numele lui Chomsky pare să fi avut eficiența unei formule magice, care adoarme spiritul critic.

L-am contactat pe Goran Malmqvist (94 de ani) pentru a-l întreba despre presupusa Medalie de Aur, dar până la momentul publicării acestui material nu am primit niciun răspuns.

Universitățile africane și cercetătorii luați prin surprindere

Cum toată presa din România a împrăștiat „informația” că academicianul român ar fi fost ales câștigător în urma votului a peste 200 de universități importante din lume (cu fix 123 de voturi pentru, după declarațiile lui Simion), am vrut să vedem care sunt aceste „universități din întreaga lume”. Lista instituțiilor membre ale Societății care ar fi votat e alcătuită într-o proporție uriașă din universități africane, cum sunt Université de Ouagadougou (Burkina Faso), Université Omar Bongo (Gabon), Université de Fianarantsoa (Madagascar) sau African Virtual University (Kenya). Dintre universități, doar șapte sunt europene. Pe câteva dintre acestea le-am contactat pentru a ne spune dacă au vreo legătură cu Societatea. Atât ETH Zurich - Swiss Federal Institute of Technology, cât și University of Warwick, care ne-au răspuns, au negat orice fel de afiliere. Alături de ele sunt îngrămădite aleatoriu tot felul de alte instituții fără nicio legătură cu filologia: Indian Institute of Technology Madras, Institut supérieur coréen de science et de technologie etc.

Și lista „membrilor individuali” ai Societății Internaționale de Filologie e la fel de puțin autentică. I-am contactat, prin sondaj, pe câțiva dintre cercetătorii din diferite domenii enumerați pe site:

  • „Nu fac parte din această organizație” (Daniel Peptenatu, conferențiar la Facultatea de Geografie, Universitatea București)
  • „Și eu am dat de numele meu pe pagina INSOP, în timp ce căutam referiri la lucrările mele. Nu sunt membră a Societății și nici nu lucrez la Universitatea din Ankara, așa cum apare pe pagina respectivă. (Zeynep Aktüre, doctorandă la Departamentul de Arhitectură IZTECH, Izmir)
  • „Sunt menționată pe acest website deși nu am legătură cu această societate.” (Dr. Susan Parham, directoarea Departamentului de Urbanism, University of Hertfordshire)
  • „Nu știu absolut nimic despre acest lucru.” (Luigi P.M. Colombo, profesor asociat la Departamentul Energie, Politehnica din Milano)

Aceiași cercetători, de data asta cu tot cu adrese de email, apar și la secțiunea „Congres 2019” de pe pagina Societății, despre care niciunul dintre cei cu care am luat legătura nu știa nimic. Apelul de înscriere la congresul care ar avea loc în Delaware în iunie 2019 nu doar că e redactat agramat și fără pic de rigoare, dar termenul-limită de înscriere este decembrie 2015.

Și la secțiunea „Lucrări recente”, Societatea Internațională de Filologie minte: lista integrală de titluri citate este copiată literal din bibliografia cursului de critică modernă de la University of Santa Cruz (care chiar există). La secțiunea „Lucrări”, Societatea își însușește titluri publicate de Philological Society, cea mai veche societate savantă din Marea Britanie. 

Cu alte cuvinte, pe site-ul Societății care susține că i-a premiat pe Chomsky și pe Eco, și despre care Eugen Simion a spus, într-o conferință recentă, că ar fi „o instituție serioasă”, nu am găsit aproape nicio informație adevărată.

Universitatea inventată din tastatură

Intriga merge, însă, mai departe, fiindcă în spatele Societății Internaționale de Filologie se află o altă entitate fictivă: University of Philology and Education din Lewes, Delaware, un orășel cu puțin peste 2.000 de locuitori. La adresa indicată pe site-ul universității se află, de fapt, sediul DelawareInc, compania care, conform propriului site, e administrată de Harvard Business Services Inc (HBS), o firmă care te ajută să-ți faci firme în Delaware. De ce tocmai în acest stat de pe coasta de est a Statelor Unite? Pentru că e un fel de Cipru american, un paradis fiscal în care oricine poate deține anonim o afacere. Chiar și persoane din afara SUA, după cum ni se explică pe blogul DelawareInc.

Conform OpenCorporate.com, o bază de date cu toate companiile implicate în cele mai mari leak-uri din ultimii ani, HBS e conectată la peste 140.000 de companii - în același mod ca și Mossack Fonseca, celebra companie implicată în scandalul „Panama Papers”, pentru că administra peste 200.000 de afaceri off-shore. Merită spus că HBS a fost implicată anterior, printr-unul dintre off-shore-urile de sub umbrela sa, într-un scandal de corupție iscat în Hunedoara. Printre miile de companii administrate de HBS se numără și University of Philology and Education LLC, care l-a „premiat” pe Simion.

„Universitatea” nu apare în baza de date cu toate instituțiile acreditate de învățământ postuniversitar a Departamentului de Educație al SUA și nici în lista World Higher Education Database. Cu alte cuvinte, e doar un SRL, printre multe alte SRL-uri.

WhoIs.com, un site care îți poate spune în ce țară e înregistrat un anumit site, indică Franța în cazul paginii „universității” - ca, de altfel, și în cazul „Societății de Filologie” afiliate acesteia. Francofilia instituției cu sediul în Delaware transpare în repetate rânduri: pagina de start a Institutului e denumită „Accueil” („bun venit” în franceză), iar la numerele de telefon ale universității, o parte din mesajul robotului e în aceeași limbă. De altfel, chiar și leul din blazonul „universității” este „împrumutat” pe filieră franceză. Leul e o variațiune pe tema stemei din regiunea Franche-Comté, unde, „întâmplător”, locuiește Florent Montaclair, președinte de onoare al Societății Internaționale de Filologie, care susține că a predat mai multe cursuri la această universitate fictivă din Delaware.

Pagina web a Universității de Filologie și Educație e, la fel ca pagina Societății Internaționale, o compilație haotică de minciuni și materiale plagiate din diverse surse. Pe site apar numeroase știri care nu pot fi verificate. De exemplu, Sandra Noak, care ar trebui să susțină chiar azi o conferință despre lingvistul rus Nikolai Trubețkoi, nu apare la nicio căutare Google. La fel se întâmplă și cu ceilalți conferențiari: John Slo, Ronald Ronyder sau Martin Balmont.

Secțiunea care oferă informații despre înscrierea la cursurile universității e un alt copy-paste. La finalul informațiilor despre admitere, ni se mulțumește pentru „interesul acordat Universității din Arkansas”. Documentul despre reclamațiile studenților e vag adaptat după regulamentul de la University of London, de unde au fost plagiate și alte documente administrative. Etc.

Toate încercările de a afla mai multe despre istoricul „Nobelului pentru Filologie” ne-au condus în aceleași fundături - Societatea Internațională de Filologie și Universitatea de Filologie din Delaware -, care reciclează aceleași informații false sau, în cel mai bun caz, greșite sau imprecise. 

Toate drumurile duc la Florent Montaclair

Centrul francez cu falsă afiliere UNESCO și universitatea fictivă din Delaware, conferențiarii cu nume inventate și liste de publicații copiate, Noam Chomsky și Eugen Simion au, totuși, un element în comun. Numele lui este Florent Montaclair, un bărbat de 49 de ani, despre care știm cu siguranță doar că are un doctorat despre Jules Verne (cel de-al doilea doctorat pe care și-l atribuie în CV, despre țigani în literatura franceză, ar fi fost făcut la universitatea fictivă din Lewes), că e pasionat de vampiri și literatură fantasy, de Eugen Ionesco și fake news. Dacă e să ne luăm după o știre din presa locală franceză, mai aflăm că ar fi specialist în critică literară și literatura secolului XIX, că locuiește în Montbéliard, un orășel de 27.000 de locuitori din regiunea Franche-Comté, în estul Franței, și că e cadru didactic la ESPE din Belfort, o școală superioară de științele educației, și la l'UFR STGI din Montbéliard, o filială a Universității Franche-Comté. Cele mai multe informații despre el sunt, însă, contradictorii sau aproape imposibil de verificat.

Montaclair spune că a fost numit președintele onorific al Societății Internaționale de Filologie pentru doi ani, după ce a primit Medalia de Aur în 2016 din partea instituției pe care pare că a inventat-o chiar el. Francezul este, de altfel, cel care i-a trimis lui Eugen Simion scrisoarea de premiere și tot el este singura persoană reală, într-o mare de identități false, care oferă toate detaliile despre istoricul acestui premiu și al Societății Internaționale de Filologie.

CV-ul său (care numără 15 pagini) îl asociază cu universitatea fictivă din Lewes, Delaware: acolo, acesta ar fi fost responsabil pentru modulele French Serial Novel și Grammar of Jules Verne și tot acolo ar fi predat sute de ore - menționează, însă, în CV că nu mai știe precis ce și când anume. În același CV scrie că a fost președinte al „Centrului Unesco de la Besançon”, cu care UNESCO a negat că ar avea vreo afiliere oficială, și despre care nu există online alte mențiuni în afară de cele făcute de Montaclair.

Tot în CV, Montaclair afirmă că ar fi primit atât Medalia de Aur pentru Filologie, cât și „Medalia Adunării Naționale” a Franței. Or, aceasta din urmă se acordă deputaților francezi la începutul legislaturii, ori de către parlamentari unor cetățeni cu merite deosebite. Nu există nicio dovadă concludentă că autorul farsei cu filologi ar fi primit o astfel de distincție. 

Apoi, chiar și contextul în care Montaclair ar fi fost premiat cu „Nobelul pentru Filologie” este neclar. În decembrie 2015, apar primele știri în ziarul L'Est Républicain despre un cadru didactic de la Universitatea Franche-Comté care ar fi primit la New York cea mai mare distincție din lume pentru cercetare în filologie, „decernată de universitatea din Lewes, Delaware, o ramură a Harvard”. Tot aici, Montaclair spune că ar conduce „o structură de cercetare la UNESCO” și că ceremonia de premiere a fost amânată din cauza atentatelor și reprogramată pentru februarie 2016 la sediul UNESCO din Paris. Francezul plănuia să vorbească la acest moment solemn despre „locul vampirului în cultura din 2010”. Montaclair declară că probabil a fost premiat pentru că cercetările sale au avut un impact în filologia mondială. În plus, spune el, „acest premiu arată că și cadrele didactice dintr-o universitate micuță de tot pot interesa lumea întreagă.”

O știre apărută ulterior în aceeași publicație spune, însă, că distincția „echivalentă cu Premiul Nobel” i-a fost acordată lui Montaclair la Adunarea Națională de către Președintele ei. Președintele, însă, a postat pe Twitter două fotografii cu o  sală, câteva scaune, niște oameni și un tablou, felicitându-l pe Montaclair pentru o cu totul altă medalie, acordată de Centrul Național de Cercetare Științifică, cea mai importantă instituție de cercetare din Franța. (Spoiler: Montaclair nu a primit niciodată vreo medalie de la CNRS). 

Cărțile lui Florent Montaclair, cele care există (în sensul că pot fi identificate în cataloagele unor biblioteci), se ocupă în bună parte de proza de consum din secolul al XIX-lea (romanul foileton, Jules Verne, literatura cu vampiri, fantasticul etc.). Majoritatea, însă, nu au fost citate în publicații academice relevante și au apărut aproape toate la editura fantomatică Presses du Centre UNESCO de Besançon. 

Iar pentru ca palmaresul de impostură să fie desăvârșit, Montaclair spune în CV că în 2017 a publicat împreună cu Noam Chomsky lucrarea de lingvistică „The Galileo Challenge: a new aspect of the study of language”, text scris în realitate - și publicat ca atare - doar de către Chomsky. Mai mult, francezul a folosit pentru o conferință TEDx același titlu, în franceză: „Le défi Galiléen”. În ceea ce privește o altă conferință pe care și-o atribuie în CV și pe care afirmă că ar fi susținut-o la Harvard, intitulată „Gispsies [sic] in french serial novel”, Universitatea Harvard nu a putut confirma dacă respectiva conferință a avut vreodată loc. 

Coperta lucrării de doctorat pe care Montaclair pretinde că l-a obținut de la universitatea fictivă din Lewes. Lucrarea, al cărei titlu este în engleză, deși textul de pe coperta 4 este în franceză, apare ca fiind publicată la editura aceleiași universități fictive.

Președintele-fantomă 

După cum reiese din documentare, Florent Montaclair n-a inventat doar o universitate, o societate internațională de filologie, o medalie „rivală” cu Nobelul și-o poveste convingătoare pentru Academia Română, ci și, cel mai probabil, un personaj care să-i țină de urât. 

Mai precis, pe Martin Balmontomul din umbră. Deși pe site-ul Societății Internaționale de Filologie nu figurează numele lui, Montaclair afirmă că Balmont este președintele acestei societăți. Pe pagina Universității de Filologie, Balmont figurează drept rector. Extrem de puținele informații de pe Wikipedia spun că ar fi autor de romane fantasy obscure, publicate la editura Centrului Unesco din Besançon, unde au apărut și multe dintre textele lui Montaclair. Într-una dintre cărțile sale, Balmont mulțumește tuturor autorilor care l-au ajutat și influențat, printre ei aflându-se și Jules Verne și Bram Stoker, pentru care Montaclair are un fetiș declarat. Și pentru ca jocul de-a identitățile să fie și mai palpitant, Martin Balmont figurează, alături de Jules Verne, printre scriitorii pe care Montaclair susține că îi predă la cursuri. Balmont are toate datele să fie un „dublu” inventat chiar de Montaclair.

Iar acest Balmont este cel care semnează alături de Florent Monclair scrisoarea prin care Eugen Simion e informat că a câștigat „Nobelul pentru Filologie” - medalia de aur a cărei emblemă este la rândul ei furată de la o companie americană care vinde produse din lemn. Într-un articol din presa locală franceză, jurnalistul sugerează că pe fundal ar fi gravați Munții Apalași. 

Logoul companiei forestiere (stânga) și logoul de pe Medalia de Aur pentru Filologie (dreapta)

Și, deși toate firele acestei farse duc spre Montaclair, nu e tocmai limpede ce are el de câștigat de pe urma acesteia. O posibilă miză ar fi banii, atâta vreme cât în statutul Societății Internaționale de Filologie, taxa de membru se poate ridica și până la 16.740 de euro. Cu toate acestea, e greu de crezut că cineva dispus să investească o asemenea sumă, doar pentru a vota câștigătorii Medaliei de Aur pentru Filologie, ar putea trece cu vederea atâtea gafe, minciuni și neconcordanțe. Cel mai probabil, miza principală e una simbolică: inventând un premiu care aspiră la talia de Nobel, Montaclair devine el însuși faimos, ca premiant alături de Chomsky și Eco. Și, dacă ar fi să-l credem măcar o dată pe cuvânt, atunci când face declarații pentru presa locală, francezul speră că această distincție va fi un pretext pentru ca statul francez să înființeze un centru de cercetare în regiunea unde locuiește - „Marea regiune și universitățile ei vor trece încă o dată pe lângă construirea unui pol de cercetare de renume internațional?”.

I-am scris lui Florent Montaclair și i-am spus că documentarea noastră de duce la concluzia că Societatea Internațională de Filologie și Medalia de Aur pentru Filologie sunt invențiile sale. L-am rugat să ne explice motivația acestei fraude academice. Până în momentul publicării acestui material, nu am primit niciun răspuns. 

LATER EDIT: Florent Montaclair nu a răspuns la întrebările noastre. În schimb, ne spune pe de o parte că „este foarte, foarte, foarte straniu că presa română se interesează de ceva ce e pur intern. Imaginați-vă că Universitatea din București îi acordă un doctorat honoris causa unui chinez... De ce asta ar trebui să pasioneze mulțimile, să mobilizeze energiile, să suscite controversele?”. În final, ne-a sugerat că „ar trebui fără îndoială să fiți mândri că un român este apreciat la nivel internațional.”

Laude pentru „Nobelul” românesc

Povestea inventată de Florent Montaclair, prin care unor cercetători în vârstă li se promite nici mai mult nici mai puțin decât „Nobelul”, încununarea supremă a carierei, este, de fapt, un puzzle de minciuni. Autorul ei e, însă, teribil de neglijent, și ficțiunea Medaliei de Aur poate fi demontată destul de simplu, prin câteva căutări. Încă de la apariția știrii despre premierea lui Eugen Simion, mai mulți literați din România au ridicat semne de întrebare despre legitimitatea Societății Internaționale de Filologie și despre autenticitatea Medaliei. Cu toate astea, ficțiunea a fost mai puternică.

Joi, 10 ianuarie, a avut loc o întâlnire cu Eugen Simion la Universitatea din București, în cadrul căreia mai multe personalități ale lumii academice din România au rostit alocuțiuni în onoarea „laureatului Premiului Academic Internațional Medalia de Aur pentru Filologie Alfred Nobel 2018”.  

Evenimentul a avut loc în Sala de Consiliu a Facultății de Litere și a durat mai mult de două ore, timp în care s-a discutat despre cariera lui Eugen Simion și despre această „distincție prestigioasă”. Înainte să vorbească despre meritele lui Simion, academicianul Mircea Martin a precizat că a fost surprins de existența acestui premiu: „Voi începe prin a mărturisi că habar n-am avut până acum vreo două trei săptămâni că există această medalie. Și probabil că nu sunt singurul ignorant.”  

La rândul lui, însuşi Eugen  Simion a recunoscut că această distincție a venit „din senin”, dar și că a fost „îngrozit” când a văzut lista cu marile personalități care au primit de-a lungul timpului această medalie „foarte onorantă”. Criticul literar Paul Cernat a precizat că Eugen Simion, ale cărui „cărți individuale și colective vădesc aceeași voință de inconturnabil”,  „a câștigat la vot într-o manieră foarte concludentă”.

La final, Eugen Simion le-a reamintit studenților din sală cât de important este adevărul: „am scris odată pe o copertă că sunt un om pentru care adevărul există”. Totodată, a anunțat că se pregătește pentru ceremonia de premiere, „care va avea loc în martie la Parlamentul European” și care, „spre mirarea mea, durează patru zile”.

Ceremonia, de fapt, va dura „aproximativ două ore”, ne-a lămurit însă eurodeputata ALDE Renate Weber, care împreună cu un eurodeputat liberal, Cristian Bușoi, pregătesc evenimentul pentru luna martie, la Strasbourg. Cei doi au acceptat propunerea de a organiza ceremonia pe care Florent Montaclair a trimis-o mai multor europarlamentari români. „Și eu, și întreg biroul meu, ne vom implica în organizarea evenimentului și în primirea invitaților, printre care se vor număra parlamentari români și 40 de persoane din lumea academică”, a declarat Renate Weber pentru Scena9.

Întâlnire cu Eugen Simion, laureatul „Nobelului pentru Filologie” 2018, la Universitatea din București

L-am contactat pe academicianul Eugen Simion pentru a-i spune ce am descoperit în timpul documentării și pentru a-l întreba dacă până acum a avut indicii că Medalia ar putea fi o farsă. Până în momentul publicării acestui material, nu ne-a răspuns. 

UPDATE 17 ianuarie: În urma sesizării noastre, Academia Română a publicat azi o luare de poziție despre situația creată în jurul „Medaliei de Aur pentru Filologie”: 

„Academicianul Eugen Simion și Academia Română au primit în data de 17 decembrie 2018 o scrisoare de înștiințare prin care International Society of Philology anunța conferirea Medaliei de Aur pentru Filologie Alfred Nobel academicianului Eugen Simion. Ca urmare a anchetei de presă realizată de patru jurnaliști români, aflăm cu îngrijorare că existența reală a premiului și a instituției emitente este pusă sub semnul întrebării.

Academia Română ia în considerare semnalarea presei și va declanșa o investigare a situației. În acest context Academia Română își exprimă deosebita îngrijorare față de extinderea fenomenului de falsificare a realității, prin minciună și impostură, fenomen care ia amploare la nivel internațional și care compromite valori esențiale pentru funcționarea normală a societății: adevăr, onestitate, încredere. Proliferarea acestui fenomen pune instituții serioase în situația de a se transforma în investigatori și anchetatori, perturbând buna lor funcționare.

Reperele unei societăți funcționale sunt și trebuie să rămână respectul față de persoană, legalitatea și adevărul.

Biroul Prezidiului Academiei Române”


La acest articol au contribuit: Victor Ilie / Inclusiv și utilizatorul de Twitter McCantow

14 ianuarie 2019, Publicat in Lumea noastră /

text de

  • Andra MatzalAndra Matzal

    Editor. Jurnalist multitasking, navetist. Mai multe despre Andra, aici. O găsiți la andra@scena9.ro.

     

  • Ioana PelehatăiIoana Pelehatăi

    Reporter. O hipsteriță. 

    Mai multe despre Ioana, aici. O găsiți la ioana@scena9.ro.

  • Ionuț SociuIonuț Sociu

    Reporter. Îi plac trenurile, filmele cu spioni și literatura americană. Îl găsiți la ionutsociu@scena9.ro.

  • Luiza VasiliuLuiza Vasiliu

    Editor coordonator. I-a cântat Nick Cave o piesă la un concert. O găsiți la luiza@scena9.ro. 

ilustrații de

  • Sorina VazelinaSorina Vazelina

    Ilustrator. E una jumătate designer grafic, un sfert ilustratoare și o pătrime autoare de benzi desenate.


Audio

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK