Aproape de sfârșitul anului super electoral din toată lumea vor avea loc și alegerile prezidențiale din România. Până atunci, candidații se întrec în trenduri și meme pe TikTok. Ce spune asta despre ei și ce efect are prezența lor în social media asupra alegătorilor?
La final de septembrie 2024, îmi apare în feed-ul de pe Instagram, una dintre platformele pe care le folosesc destul de des, un clip video cu Elena Lasconi. „Delulu”, se aude dintr-un foc vocea tânărului care o ia la întrebări pe candidata USR la funcția de președinte al României. Îmbrăcată într-o rochie albastră vaporoasă, Lasconi răspunde după câteva secunde de ezitări. „Mai dus cu pluta”, și îi rămâne un pic de timp să-și învârtă și mâinile în aer pentru a doua explicație. „Așa, mai țăcănit.” Răspunsul îi aduce un punct, pesemne că e primul ghicit, dintr-o serie de cinci astfel de cuvinte sau expresii folosite de tineri, în special de Generația Z, printre care red flag și rizz.
Scorul e ținut în partea stângă a ecranului, iar fiecare răspuns corect e semnalat și cu un clinchet de clopoțel. Printre explicații se strecoară și fragmente din alte video-uri care o au (sau nu) protagonistă pe Elena Lasconi, actualmente primarul orașului Câmpulung Muscel: cununii civile pe care le-a oficiat, meciuri de fotbal la care a stat în tribună ori o inserție de la Știrile ProTV, cu Diana Șoșoacă în plină acțiune, cu botniță și icoane, în Parlamentul European. Red flag-ul, după cum o descrie Lasconi.
E cringe (inconfortabil) să privesc tot. Stau, însă, până la final, cât îmi rămâne timp să arunc un ochi și în descrierea postării: începe cu „Știu că am ceva ani în spate, dar credeți-mă încă țin pasul cu voi!🤘”. „Let's vibe pe idei fresh și soluții smart.” La cei 28 de ani ai mei, milenială, un pic înainte de Generația Z, dar nu foarte departe de ea, și mai ales în plină campanie electorală, mă pot strecura în grupul țintă la care trebuia să ajungă clipul Elenie Lasconi. Ies de pe Instagram și mă mut acolo unde cei mai mulți dintre noi își pierd multe ore ale zilei scrollând. Pe TikTok.
„Măr sau rodie?” începe un video care îl are în prim-plan pe candidatul PSD la președinție, Marcel Ciolacu. Nu trec nici trei secunde, că și el devine la fel de greu de urmărit precum candidata USR. După câteva ezitări, cât au timp să se fixeze și fotografiile ambelor fructe în partea de jos a clipului, Ciolacu răspunde „măr”. Continuă așa, timp în care mai multe fructe jonglează pe ecranul telefonului. Urmăresc toate cele 20 de secunde și, cu toate că mi-aș fi dorit să aflu altceva despre un candidat la președinție (care sunt planurile pentru îmbunătățirea serviciilor medicale românești, ce schimbări sunt în vedere pentru un învățământ mai echitabil sau dacă e militant al drepturilor femeilor și comunității LGBTQIA+, de pildă), la final dezvăluie că îi plac corcodușele. Imediat după, dau un ochi și în secțiunea de comentarii, care a adunat peste 200 de reacții. „Banii pentru asfaltări sau banii pentru autostrăzi?” scrie unul dintre utilizatori, al cărui comentariu e în capul secțiunii, cu peste 2000 de aprecieri. După, vin: „Ce fericit este că răspunde și el corect la întrebări”, „Singurele întrebări la care poate răspunde sincer”, „Viitorul președinte”, precum și „Întrebările astea au fost la bac”. În ciuda ironiilor din comentarii, de când a fost publicat în septembrie 2024, clipul a adunat peste un milion de vizualizări și peste 18 mii de aprecieri.
Joaca de pe TikTok a candidaților la președinție
Dintre cei 14 candidați la primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie, mai mult de jumătate dintre ei au în prezent un canal de TikTok pe care activează. George Simion, candidat din partea AUR, care și-a făcut debutul pe platformă mai din timp, câștigă detașat, cu peste 560.000 urmăritori, urmat de Elena Lasconi cu peste 63.000, Marcel Ciolacu peste 37.000 și Mircea Geoană, candidat independent, cu peste 14.000 urmăritori. Pe ultimele locuri sunt Nicolae Ciucă, PNL, și ai săi peste 2000 de urmăritori, și Ludovic Orban, liderul Forța Dreptei, care a adunat din octombrie 2024, puțin peste 500 de urmăritori.
La un prim ochi, campania electorală pentru președinție de pe TikTok se învârte între anunțuri oficiale ale candidaturii, fragmente din aparițiile candidaților în mass media clasică, întrebări ale urmăritorilor la care răspund pe scurt și, în cazul unora dintre ei, explorarea câtorva trenduri cunoscute deja pe platformă.
Dacă despre Marcel Ciolacu aflu de pe TikTok că îi plac brânzoaicele, pescuitul și e fan cheeseburger de la McDonalds, iar Elena Lasconi ne spune că l-ar alege oricând pe Anthony Hopkins ca actor preferat, Mircea Geoană îmi arată, pe aceeași platformă, că poate să-și scoată mașina din parcare în mai puțin de 20 de secunde. George Simion rămâne un soi de influencer care împachetează conținutul sub formă de storytime: de la mine de acasă, din Petroșani, mă ia cu el la detectorul de minciuni, îmi arată drumurile din Chiajna, la periferia Bucureștiului, și mă ajută să văd cum merg lucrurile la construcțiile caselor din Pechea, Galați, după inundații. Îmi demonstrează că se poate transforma în memă dacă vrea, apoi mă urcă într-un elicopter ca să îmi arate de la înălțime hoțiile din pădurile României. Nicolae Ciucă e mai reținut în joaca de pe TikTok (cu toate că încă nu ne-am prins dacă a înțeles întrebarea de la emisiunea lui Măruță, care l-a făcut mai viral decât și-ar fi imaginat), și are publice doar scurte pastile video din apariții media ori întrebări de tipul „Care este rolul României în Uniunea Europeană” sau „Ce fel de președinte doriți să fiți pentru români?”, la care răspunde în puțin peste un minut. Asta când nu se agață la o horă spontană în Slatina. Ludovic Orban îmi arată că trebuie să se poarte la costum și cravată pentru a-mi fi reprezentant civilizat și că își poate scrie singur textele de pe Facebook, chiar dacă întregul clip nu exprimă naturalețea pe care o menționează la început. Totuși, mai multă vizibilitate pe platformă i-a adus cântecul live de la Digi FM care l-a prins un pic cu vocea neîncălzită și l-a motivat și pe Geoană să-și scoată pianul. Amândoi au primit trei de „nu” de la urmăritori.
În 2015, pe când eram în ultimul an de liceu, mare parte din campania electorală a lui Klaus Iohannis s-a făcut pe Facebook și a strâns cea mai mare comunitate online formată în jurul unui politician român. Comunicarea politică în social media era la începutul ei atunci, așa că nouă ani mai târziu, în 2019, nu mă surprinde cum campania pentru președinție s-a mutat pe TikTok, aplicație disponibilă atât pe iOS, cât și pe Android, descărcată de 4,92 miliarde de ori în lumea întreagă. În România, la început de 2024, aplicația avea 8,97 milioane de utilizatori în vârstă de 18 ani și peste. Șase din zece tineri români folosesc Instagram și TikTok, iar conform Barometrul Tinerilor din România din 2022, 64% dintre tineri își iau informațiile de pe rețelele de socializare.
Aplicația a devenit treptat locul în care generația tânără se joacă și se întrece în conținut, caută divertisment, împărtășește opinii, ține pasul cu politica ori dezbate probleme sociale. Dovadă face faptul că tot mai mulți tineri sunt interesați să devină creatori de conținut sau influenceri, industrie care s-a dezvoltat și în România ultimilor ani. Însă nu doar generația tânără stă pe TikTok. Statistici din lumea întreagă ne arată că în 2023, deși audiența cea mai mare a fost în rândul tinerilor de 18-24 de ani (38,5%), și celelalte grupe de vârstă au petrecut destul timp pe aplicație, anume utilizatorii între 25-34 de ani (32.5%) și 35-44 de ani (15.6%). În România, 64.6% dintre utilizatori au între 18-24 de ani și sunt urmați de cei între 25-34 de ani (33.7%) și cei între 35-44 (1.2%).
Ce se întâmplă pe TikTok e greu de monitorizat, iar conținutul din for you page (fyp), interfața fiecărui cont unic, este adaptat de algoritm în baza video-urilor pe care le-ai urmărit și apreciat anterior. De când am început documentarea pentru acest material și m-am tot învârtit pe profilele de TikTok ale candidaților, îmi apar tot mai multe video-uri de la politicieni, fără să fi dat follow vreunuia. Din cauza asta, TikTok e cea mai la îndemână casă pentru manipulare, dezinformare și fake news, în comparație cu X, spre exemplu, care dispune de community notes, o formă prin care utilizatorii pot contribui, anonim, printr-un alias, la marcarea unui conținut potențial înșelător, ori meta, care din septembrie 2024 a încetat să mai recomande conținut politic pe Facebook, Instagram sau Threads, schimbare care a venit pe motiv că asta își doresc utilizatorii, să se depărteze de știri, mascată, însă, și de reacțiile critice cu privire la dezinformarea și extremismul online din timpul alegerilor din 2016 și 2020 din SUA.
„Nu toți politicienii sunt așa”
Am urmărit împreună cu Dani Sandu, cercetător postdoctoral în sociologie politică la Universitatea din Fribourg, Elveția, materialele de pe TikToK care aveau în prim-plan fie fake news și dezinformare, fie quiz-uri rapide despre fructe ori actori care luau ochii de la alte subiecte de interes pe care le puteau aborda, ca să înțeleg un pic mai bine ce spun ele despre candidați și profilul fiecăruia. I-am povestit de la bun început lui Dani că a fost destul de cringe pentru mine, ca tânără care mai pierde vremea pe internet, să urmăresc provocările politicienilor de pe platformă. „Cringe, totally, dar ți-i coboară de pe piedestal”, mi-a spus. „Una dintre marile probleme cu politicienii în România a fost demonizarea lor. Suntem crescuți într-un fel sau altul să ne gândim că ei se îmbogățesc, își fac treburile lor, noi suferim. E foarte greu să demonizezi pe cineva care se face de râs în modul ăsta în care ai descris și tu. E cringe. Dar e foarte greu să consideri că cineva care face ceva atât de cringe este răul în persoană.”
Tinerii votează mai degrabă pe simpatie, nu neapărat punctual, în funcție de opțiunile politice existente sau de diferențele electorale pe care le oferă politicienii ori partidele, mi-a mai spus Dani. Tocmai de asta, genul ăsta de materiale de pe TikTok reușește să-i aducă pe politicieni mai aproape de noi, ne arată că seamănă cu noi sau că ne plac aceleași lucruri. Iar asta se traduce ca un soi de încredere că, odată ajunși în funcție, la putere, vor face lucruri care sunt și în favoarea noastră, pentru că ne-au arătat că ne asemănăm și că ne înțeleg. „Sunt niște unchi, mătuși, bunici, relativ inofensivi, care întâmplător fac meseria asta”, adaugă sociologul. „Sarcina e mai degrabă asta, de a zice nu toți politicienii sunt așa, în măsura în care ai deja o opinie formată în sensul ăsta.”
Pentru unii candidați, postările de pe platformă nu au neapărat scopul de a câștiga alegerile, ci, mai degrabă, de a scădea posibilitatea de mobilizare socială extremă împotriva lor și a deveni cât mai văzuți și urmăriți de o paletă mare de oameni. „Circuitul prin care vor să ajungă la un rezultat politic e mult mai complex și nu e neapărat de a obține votul”, îmi mai spune Dani Sandu. „Este mai degrabă despre a se feri să devină paria. Un cineva pentru care oameni ca tine ar ieși pe stradă și ar zice: orice, dar numai ăsta nu.” Cu toate astea, e evident că materialele pe care ni le oferă nu spun mare lucru despre oferta lor politică.
Ca să mă dumiresc mai bine dacă genul ăsta de materiale ne fac sau nu mai confuzi cu privire la alegeri sau politica românească, am povestit și cu Vlad Adamescu, analist politic și co-fondatorul paginii de Instagram @politicalaminut. Joaca politicienilor de pe TikTok ajunge să fie mai mult un concurs de popularitate, care se leagă de cine sunt ei ca persoane, și mai puțin de teme specifice, probleme ale României, probleme sau interese ale tinerilor, cărora să le ofere soluții clare, îmi spune Vlad. În campania pentru alegerile europarlamentare, candidatul independent al Verzilor, Nicu Ștefănuță a adunat în jurul lui tineri și le-a câștigat încrederea de a-l trimite în Parlamentul European tot cu ajutorul rețelelor de socializare. Însă, spre deosebire de candidații de la prezidențiale, Ștefănuță a adus în dezbaterile publice subiecte care le erau cunoscute și îi interesau pe cei tineri: sănătate mintală, drepturile comunității LGBTQIA+, egalitate de gen și criza climatică.
Temele care să trezească tinerilor interes lipsesc din campania electorală actuală, îmi spune Vlad, iar haosul din comunicarea candidaților, de pe TikTok, dar și în general, reflectă haosul din interiorul campaniilor acestora. „Nu văd niciun fel de discuție despre ce vor să facă, punctual, pentru tineri sau pentru orice fel de categorie socială”, adaugă el. „Și asta îți arată cât de personalizată este politica românească și faptul că nu contează absolut deloc, în România, ideologiile politice sau soluțiile de politici publice pe care le propun candidații, nu contează programele. Și își permit să facă acest lucru, să ignore partea de politici publice, de programe, pentru că știu că oamenii votează pe sentiment, votează cu persoana de care le place cel mai mult, care i-a convins.”
Cifre și meme-uri de pe TikTok
Strategia asta se reflectă și în tipurile diferite de materiale pe care candidații aleg să le facă publice, îmi mai spune Vlad. Prezidențiabilii români din 2024 vor să se facă plăcuți de toată lumea, motiv pentru care aleg o strategie de comunicare pe două voci, care nu se adresează unui grup țintă specific. Pentru că vor să îi placă toată lumea. Ruptura e cel mai vizibilă la Elena Lasconi, care, printre o plecare în Vama Veche, o experiență Untold și o „bună dimineața la cafeluță”, strecoară o participare la hramul Mănăstirii Turnu Roșu (Sibiu) și își ia și pălăria de paie la Festivalul Plăcintelor din Tălmaciu. O formă de a se adresa simultan atât generațiilor tinere (preponderent Gen Z), cât și părinților sau bunicilor acestora, dar și celor din urban (București/ Cluj), celor din rural sau din orașele mici.
Dincolo de asta, mare parte din candidați comunică unidirecțional pe rețelele de socializare. De cele mai multe ori, nu există un dialog între politicieni și urmăritori – singurii care profită de genul ăsta de strategie sunt extremiștii George Simion și fosta candidată SOS Diana Șoșoacă, pentru care primează live-urile și interacțiunile spontane, neprevăzute, cu oamenii. Pe de altă parte, politicienii clasici, care au echipe de comunicare în spate, se bazează mai degrabă pe interacțiuni regizate. „Cu cât candidatul spune mai puține lucruri de la el, de la ea, cu atât e mai bine, pentru că asta reduce șansa să spună idioțenii”, adaugă Vlad.
În strategia de pe rețelele de socializare, candidații s-au agățat și de autoironie, tot ca un mijloc de a se arăta umani și a ajunge mai aproape de noi. Ne place să râdem de noi înșine, iar asta e vizibil nu doar în România. Kamala Harris, candidata democrată la prezidențialele din Statele Unite ale Americii, a apelat la social media pentru a interacționa mai bine cu tinerii, iar asta i-a sporit popularitatea în rândul americanilor. Spre exemplu, în mai 2023, în timp ce depunea jurământul în Comisia Consultativă a președintelui în vederea promovării echității educaționale în rândul hispanicilor, Harris, cu un râs molipsitor, a menționat-o pe mama ei, care obișnuia să îi spună când era mică că se comportă de parcă tocmai a căzut dintr-un cocotier și nu se ancorează și în ce a fost înainte de ea. „Coconut tree” a devenit viral pe TikTok, iar mulți dintre utilizatori l-au imitat, l-au adaptat vieții lor sau l-au transformat în remix și dans. Această strategie, însă, nu a fost lipsită de riscuri și, în cele din urmă, nu i-a adus victoria la turul de scrutin de pe 5 noiembrie. Iar „coconut tree” s-a viralizat și pentru că republicanii au ironizat-o și criticat-o pe Harris pentru comentariul ei, spunând chiar că ar fi fost sub influența alcoolului atunci. Mai mult, unii progresiști au luat comentariul ei drept rasist – asta pentru că termenul coconut e folosit peiorativ față de persoanele de culoare, care, prin internalizarea unor atitudini și comportamente specifice majoritarilor și-ar înlătura moștenirea culturală/ identitatea etnică.
La noi, vedem cum se joacă cu autoironia și Geoană, care a debutat pe TikTok cu un video în care era întrebat dacă „băieții de la NATO” îl lasă să aibă cont pe platformă. O vedem și la Marcel Ciolacu, într-un clip în care face schimb de cartonașe cu jucători de fotbal cu Joan Laporta, politician catalan și președinte FC Barcelona, sau merge în vizită în căminele studențești din Regie. Într-un val de meme s-a transformat și campania lui George Simion, care promite apartamente cu două camere la 35.000 euro, dacă va ieși președinte. A urmat o leapșă de meme mai mult sau mai puțin ironice la adresa candidatului AUR, de tipul „facem weekendul de 5 zile” sau „voi interzice bormașina în weekend”. Simion însuși a distribuit o parte din ele ulterior, cu descrierea „Simion rezolvă tot :)”
Odată cu dezvoltarea lor accelerată, rețelele sociale au găzduit tot mai mult comunicarea politică și au fost privite ca un lucru bun pentru democrație, o sursă prin care utilizatorii pot dezbate sau își pot împărtăși părerile politice. Însă, felul în care acestea influențează alegerile rămâne incert și chestionabil, raportat și la valul de opinii, fake news și dezinformare de pe platforme. Pe de-o parte, au existat momente în care impactul de pe social media a contat și pentru a câștiga sprijin electoral. Campania prezidențială a lui Barack Obama a fost un real succes în 2008 cu ajutorul social media, dar a fost și printre primii candidați care s-au folosit de instrumentele online, iar prin strategia sa a încurajat americanii să fie parte din campanie.
Pe de altă parte, nu putem să atribuim pe deplin impactul doar rețelelor sociale. În campania sa, Kamala Harris a transformat momente stânjenitoare sau amuzante în meme mult îndrăgite de tineri, iar prezența din online i-a adus simpatie și vizibilitate, însă impactul din social media nu a influențat rezultatele finale. În timpul alegerilor generale din 2019 din Marea Britanie, deși platformele social media au fost frecvent accesate, BBC News a rămas cea mai accesată sursă de știri prin care alegătorii și-au cules informațiile. Televiziunea rămâne cea mai populară sursă printre americani, arată un studiu din 2018: 44% dintre ei preferă televizorul pentru a se informa și rămân sceptici cu privire la informațiile care le apar în social media. Poate fi resimțită, însă, o influență mai mare a social media pentru tinerii care se află la primul vot și doar ce își formează părerile politice, cum a fost în cazul alegerilor daneze din 2015. În România, cu toate încercările candidaților de a părea cool și amuzanți pe TikTok, tinerii rămân nemulțumiți și confuzi cu privire la viitoarele alegeri.
Chiar dacă nu întotdeauna este ușor măsurabil felul în care genul acesta de materiale vor schimba situația la vot, strategia lor e alta. „Intri cu niște chestii care te fac cringe și te demitizează, te fac uman, și după, pe măsură ce obții o formă de followership, o formă de statut de inofensiv, urmăribil, atunci începi să faci niște lucruri care nu mai sunt trenduri, ci sunt mai ancorate politic. Începi o formă de evanghelizare pentru niște idei”, îmi mai spune Dani Sandu. „Dacă te urmăresc pentru că te plac, aia e o investiție, un capital pe care îl ai pentru restul carierei. A ajunge la votanți cât sunt tineri și cât timp sunt în procesul de a înțelege despre lume, despre politică, despre preferințe... aia e o investiție mai mare și mai importantă decât următoarele alegeri.”
