O profesoară de română din Șomcuta Mare îi învață pe străinii care caută azil în țara noastră cum să ne vorbească limba. La schimb, ei o ajută să descopere noi lumi.
Am vorbit cu partenerii Scena9 din proiectul „Oameni, nu cifre”, ca să înțelegem mai bine cum s-a născut ideea unei colaborări între activiști, cercetători și jurnaliști, de ce e important să documentăm poveștile oamenilor din spatele statisticilor și ce trebuie să știm când vorbim despre migrație.
Bucureștiul este un ecran. Oricât de multe filme ne-am lua, e de așteptat să intre din când în când și câte o reclamă.
Jumătate din populația adultă a globului este așteptată la urne în acest an, în peste 70 de țări, pentru a vota în alegeri prezidențiale, parlamentare sau locale. Vorbim despre cel mai amplu efort electoral din istorie.
Nu avem altă soluție decât să vorbim despre vremurile pe care le trăim, în care se înregistrează, cu adevărat, mișcări tectonice care ne pot schimba ireversibil viața. Spre deosebire de dezastrele naturale, cele politice pot fi prevenite dacă vorbim despre ele.
Din ce în ce mai multe persoane se trezesc că numele și fața lor au fost folosite abuziv în clipuri unde fac reclamă la produse obscure și servicii înșelătoare. Am invitat mai mulți specialiști să ne explice cum funcționează tehnologia deepfake, care permite aceste manipulări, care sunt riscurile ei și cum putem depista un astfel de conținut sintetic, în contextul unui an cu cele mai multe alegeri din lume, în care riscul de dezinformare este uriaș.
În care navigăm apele tulburi ale tranziției alături de arhitecta șefă a Palatului Parlamentului, Anca Petrescu, și moștenirea ei. Ajungem în prezent și ne întrebăm o dată în plus: „(Încă) avem o Casă, cum procedăm?”
În care Bucureștiul este iremediabil mutilat de proiectul megaloman al lui Nicolae Ceaușescu și o întreagă țară suferă. Casa Poporului se înalță, iar arhitecta sa șefă, Anca Petrescu, ni se dezvăluie, cu rele și cu bune.
Din care aflăm cum de a ajuns colosul administrativ să domine Bucureștiul și descoperim, puțin câte puțin, cine a fost „mărunta femeie bătăioasă din Transilvania” care a condus proiectul.
Într-un stat care pare interesat doar de natalitate și familia tradițională, cine le ascultă și le ajută pe tinerele care nu au primit educație sexuală, pe cele care care vor să facă avort, dar nu își permit sau nu au unde, sau care au trecut prin situații de abuz? Printr-o linie telefonică de ajutor, moașa Irina Mateescu și echipa ei încearcă să fie răspunsul.
Spațiul Gării de Nord din București încapsulează o anumită tensiune specifică orașului, și anume aceea dintre ceea ce mai este azi în fața noastră și ceea ce nu mai putem vedea.
Psihogeografia te invită să-ți reconsideri propria relație cu orașul. Principiul ei de bază este deriva. Facem un astfel de exercițiu de explorare în zona Pieței Unirii.
O ordonanță de urgență amenință existența și funcționarea a sute de teatre, biblioteci și muzee din țară. Am stat de vorbă cu câțiva manageri de instituții culturale despre cum văd ei acest viitor blurat de constrângeri, haos și birocratizare.
Ce trebuie să știi despre cerealele importate din țara vecină și ce-l așteaptă pe fermierul român, în contextul concurenței actuale.
Când ești copil poți să te împrietenești cu cineva pentru că aveți amândoi aceeași înălțime. Când ești adult, motivele sunt mai pestrițe.
Ursitoare, psihoterapeută, depozitară de artă: Romany Marie are o istorie fabuloasă. Născută în 1885 într-un sat românesc, a deschis la New York o rețea de taverne unde se adunau pionierii și revoluționarii începutului de secol.
Până pe 31 martie căutăm reporter cultural, care să se alăture echipei mici, dar energice, de la Scena9.
Cât de mult poate mass-media să distorsioneze percepția pe care o avem asupra realității? DEZinfo Talks își propun să găsească câteva răspunsuri.
Am întrebat șase oameni relevanți din domeniul combaterii dezinformării și a falsurilor care sunt metodele lor de a se proteja de conținut fals și ce putem face noi pentru a nu cădea în plasa minciunilor de pe internet.
Un tur prin trecuturile actualei capitale, în căutarea oamenilor care au locuit-o și a urmelor care le-au supraviețuit.
E moralmente acceptabil să mai asculţi muzica lui Michael Jackson după ce afli că persoane care i-au fost extrem de apropiate îl acuză de pedofilie?
Am în inbox o propunere de la o revistă culturală de a scrie cîteva rînduri despre bătrîneţe. Inventez trei înjurături noi faţă de aşa tupeu.
Cu ajutorul testelor ADN și al „săpăturilor” în registre vechi, o cercetătoare încearcă să-și cunoască istoria de familie.
Cum ne căutăm fericirea: plănuim la milimetru viitorul, în speranța unei experiențe perfecte, sau încercăm să ne bucurăm de viață chiar și atunci când nu bifează toate așteptările?
Ediția aniversară de 20 de ani a Nopții Muzeelor va fi marcată anul acesta printr-un protest fără precedent pentru lumea culturală din România. Angajați din muzee și biblioteci din toată țara vor ieși în stradă la București, iar instituțiile pe care le reprezintă vor fi închise în noaptea în care, în mod obișnuit, primeau sute de mii de vizitatori. Lucrătorii din muzee și biblioteci spun că sunt în acest moment de departe pe ultimul loc în sistemul salarial public din România și că s-a ajuns la „un moment de tensiune maximă”.
Am vorbit cu mai mulți artiști și operatori cultural implicați în protestele care au loc în sectorul independent.
Ilustratoarea Sorina Vazelina a creat o serie de benzi desenate pe tema reducerilor de fonduri din cultură.
