Casa Zemstvei din Chișinău – un laborator al culturii independente, construit organic într-o clădire în ruină – se închide după mai bine de un deceniu de artă și activism. În locul spațiului viu, deschis și necomercial, autoritățile promit un centru cultural „modern”, dar fără o soluție clară pentru comunitatea care a dat casei un sens până acum.
Printre crăpăturile din tencuiala de pe pereții Casei Zemstvei, din centrul capitalei Republicii Moldova, se văd desene, mesaje și, din loc în loc, decoruri pentru tot felul de evenimente culturale. Zidurile scorojite au devenit suport pentru fotografii, manifeste improvizate și instalații artistice. În această clădire precară, unde iarna se face teribil de frig, există și „multe spații închise cu tavane prăbușite”, îmi spune administratorul Eugeniu, care deschide rând pe rând camerele folosite și folosibile ale Casei. Cu toatea acestea, arta contemporană pare să apară organic aici, ca o formă de rezistență și expresie personală, care transformă ruina într-un loc viu. Fragilitatea monumentului, ferestrele lui vechi din lemn, lămpile de epocă, mobilierul improvizat – toate par să servească drept resursă artistică.
În ultimii 10+ ani, Casa Zemstvei a devenit un reper al scenei culturale independente din Republica Moldova. Ridicată la mijlocul secolului XIX, clădirea a îndeplinit de-a lungul timpului diverse funcții: orfelinat, sediu al administrației locale țariste (Zemstva Gubernială, de la care își trage numele de azi), spațiu al Universității Agrare. Din 2010 a trecut în administrarea Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, iar în 2013, Asociația Oberliht a înființat aici centrul cultural „Zpațiu”.
Septembrie 2025: Rezistență & efervescență
Locul, pe care-l vizitez în septembrie 2025, chiar în preajma alegerilor parlamentare din Moldova, are aerul unui spațiu public deschis tuturor formelor de exprimare care se identifică cu valorile promovate de asociație: „Să avem o structură cât mai orizontală, să fim inclusivi, să nu discriminăm, să avem priorități ce țin de artă, cultură, educatie, tineret, activism, în aceste patru direcții ne concentrăm”, îmi spune Vladimir Us, artist, curator și membru fondator al asociației Oberliht. Obiectivul declarat al asociației este să ofere un model cultural alternativ, un centru „necomercial, care propune un alt model decât cel oferit de instituțiile de stat, în parte ideologizate”, completează artistul.
Însă, după 13 ani de activitate, valorile de la „Zpațiu” vor fi nevoite să-și caute o nouă casă. Clinciurile celor de acolo cu autoritățile au un istoric: în ianuarie 2020, Ministerul Culturii din Republica Moldova a cerut evacuarea asociațiilor culturale de la Casa Zemstvei, invocând probleme de siguranță. Cererea a stârnit reacții puternice în mediul cultural și în rândul publicului larg din Moldova, plus o petiție cu peste 2.000 de semnături. După mediere publică, a fost agreat un termen provizoriu pentru negocieri între autorități și independenții din Casă, iar ulterior Ministerul a promis renovarea clădirii.
În august 2025, după ani de discuții și confruntări între asociațiile culturale independente și autorități, planul de renovare a făcut pasul definitiv către realitate. Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală și Agenția de Dezvoltare Regională Chișinău au semnat contractul pentru restaurarea clădirii fostei Zemstvei Guberniale din Chișinău. Cele două instituții de stat au convenit asupra lucrărilor în valoare de peste trei milioane de euro, din fonduri europene. Proiectul guvernamental prevede transformarea monumentului istoric aflat într-o avansată stare de degradare într-un centru cultural modern, cu săli expoziționale și polivalente, spații pentru evenimente educative și laboratoare de restaurare, păstrând elementele arhitecturale inițiale. După finalizarea lucrărilor, clădirea promite să ofere peste 1.800 m² de spații reabilitate pentru expoziții și ateliere, cu o capacitate de până la 70.000 de vizitatori anual.
Numai că spațiul deja găzduiește organizații și inițiative culturale independente, cu activități de la ateliere de artă contemporană și design, la muzică sau activism civic, care urmează să fie evacuate, momentan fără vreo soluție din partea autorităților. Casa Zemstvei este acasă pentru asociațiile Moldox (cu proiectul Queer Cafe), Ritmurile Rezistenței (activism civic cu tobe), Rețeaua Civică Urbană și nou-înființata Coaliție a Centrelor Culturale Independente (2021).
Casa Zemstvei nu este doar sediul unor asociații, ci o inițiativă de educație culturală prin artă și de angajare comunitară. Locul propune o alternativă la instituțiile culturale de stat, un spațiu public, deschis, participativ şi necomercial. După cum explică Vladimir Us, rolul său este de a „oferi spații de lucru și expunere pentru artiști”, ceea ce îl transformă într-un spațiu de rezistență culturală deschis oricui, „nu ca un muzeu, cu taxă de intrare și control”. Coaliția Sectorului Cultural Independent notează că inițiativele de la Zemstvei organizează anual circa 150 de evenimente, filme, expoziții, lecturi, concerte locale și internaționale, performance-uri, dezbateri, ateliere și școli de vară, cu mii de participanți. Comunitatea rezidentă este mică, dar activă: aproximativ 20 de coordonatori permanenți, plus zeci de participanți care frecventează regulat evenimentele organizate aici.
Toate astea se văd în spațiu – locul e viu. Pe pervazuri sunt vase cu flori uscate, pe pereți, din loc în loc, poți citi mesaje precum „Copiii LGBTQ+ au nevoie de protecție”, „Chișinău is new Berlin” sau „Casa Zemstvei e și casa mea”, manifestări ale unei comunități diverse care revendică spațiul ca refugiu cultural și social. Coridoarele lungi și întunecate ale fostei clădiri administrative sunt animate de murale colorate, afișe și graffiti cu mesaje queer. În curtea interioară se organizează filme și concerte de vară, iar holul central, denumit Strada Păcii, un loc asemănător unei străzi din oraș, este folosit ca spațiu de expunere, improvizat și dinamic, pentru intervenții artistice. Atmosfera este de laborator urban, de spațiu cultural improvizat dintr-un oraș european cosmopolit. Iar contrastul dintre arhitectura istorică și evenimentele comunității face din Casa Zemstvei un spațiu unic în Chișinău.
Casa a fost gândită ca un mediu în care prioritățile nu sunt profitul și piețele creative, ci educația și implicarea socială prin artă. Vladimir Us detaliază: „Ideea era să nu punem povara chiriei pe umerii artiștilor, ci pe umerii statului sau al donatorilor… Necomercial înseamnă că accentul se pune pe educație, mai degrabă decât pe producție de bunuri care ulterior ajung pe piață”. În consecință, sunt încurajate proiecte de artă contemporană, angajată social, care lucrează cu comunități puțin vizibile și reflectă transformările politice, economice și culturale din regiune.
În 2020, de exemplu, un atelier de urbanism participativ organizat la Casa Zemstvei a generat un performance despre importanța spațiilor publice și a zonei verzi după ce s-a aflat că Stadionul Republican urmează să fie demolat pentru a se construi Ambasada SUA. Casa organizează și cursuri de management cultural, advocacy și workshopuri cu traineri internaționali, menite să educe tânăra generație de actori culturali. Un astfel de exemplu este Rețeaua Civică Urbană (fondată în 2015 la Zemstvei), un colectiv de arhitecți, ecologiști și activiști care a început cu întâlniri informale și s-a consolidat într-o structura oficială de promovare a politicilor de urbanism participativ.
Vladimir vorbește despre Casa Zemstvei ca despre „un laborator” de idei și practici culturale noi, unde modelele de organizare și autoorganizare sunt testate și apoi multiplicate în spațiul public. Într-o eră în care spațiile culturale comerciale „te întreabă de la bun început dacă ai bani” pentru a-ți oferi acces, Casa Zemstvei a rămas „un miracol”, o alternativă accesibilă și fără un filtru exclusiv economic mai spune Vladimir. Centrul nu doar sprijină producția artistică, ci contribuie și la formarea unui public activ. Activitățile sale se poziționează complementar instituțiilor de stat: spre deosebire de un discurs top-down, de la autorități spre cetățeni, care promovează valori naționale oficiale, Casa Zemstvei oferă un spațiu democrat și deschis dialogului civic. După cum subliniază Us, „statul nu ne poate ignora”, tocmai fiindcă centrul funcționează pe un teritoriu public și astfel poate exercita o influență asupra politicilor culturale. El spune chiar că nu crede că „statul este rău sau bun, ci ține de modul în care noi lucrăm cu el” și că „ministerul ar trebui să înțeleagă că își susține și propriile scopuri susținând acest centru”.
„Nu ne-am propus ca scop să lucrăm cu public pentru că nu ne permitem, ca o instituție publică care are PR, portar, oameni care au grijă de expoziții… Aici focusul sunt rezidenții”, spune Vladimir. Activitățile Casei Zemstvei au atras altfel de oameni față de cei care ar frecventa un spațiu cultural gândit pentru profit – artiști independenți, activiști și tineri interesați de cultura experimentală.
Când stăm de vorbă în septembrie 2025, asociațiile din Casa Zemstvei se pregătesc pentru eventualitatea mutării. „Suntem în căutarea unui spațiu, [...] dacă trebuie să plecăm, dar nu plecăm fără ceva concret și viabil pe masă”, explică Vladimir. Cu toate astea, artistul este pregătit să apere locul, care a funcționat atâția ani ca un model, și încă unul creat organic: „Faptul că încă există este un miracol, pentru că nu mai există altceva similar”.
Martie 2026: Muzee și evenimente care vând
Luna aceasta, Casa Zemstvei se va închide. Echipa a postat recent pe rețelele de socializare: „Casa Zemstvei intră în restaurare din martie 2026, iar comunitatea culturală se va reloca forțat într-un alt spațiu (nu știm în care încă)”. Cu alte cuvinte, exact acel „ceva concret și viabil pe masă” pe care Vladimir Us îl cerea autorităților în septembrie nu va mai avea, foarte curând, o masă.
Pe hârtie, restaurarea promite un viitor „modern și nou”. În realitate, până la acel viitor, au trecut deja ani întregi de gol – un gol care poate înghiți comunități. De aceea, pentru cei care ocupă acum Casa Zemstvei miza nu este doar o clădire reabilitată, ci faptul că statul ar trebui să înțeleagă că patrimoniul nu se păstrează prin evacuare, ci prin grijă față de cei care-l fac posibil. „Patrimoniul există pentru oameni. Și responsabilitatea Ministerului este linia de demarcație între o intervenție care susține viața culturală și una care o înǎbușește”, arată aceeași postare de pe Instagram. Dacă „miracolul” despre care vorbea Vladimir se oprește acum, nu va fi pentru că s-au reparat pereții, ci pentru că, între timp, oamenii care le-au dat viață au fost împinși afară.
Contactați de Scena9 în martie 2026, reprezentanții Ministerului Culturii din Moldova au explicat că spațiile din Casa Zemstvei, folosite de organizațiile culturale din 2013, sunt oferite „cu titlu temporar” și în condiții preferențiale, iar evacuarea lor este justificată prin demararea șantierului. După restaurare, menționează comunicatul, clădirea urmează să fie integrată în circuitul muzeal, să găzduiască evenimente culturale și științifice și să încheie parteneriate cu sectorul cultural în condiții de colaborare care urmează să fie definitivate.
Pe 3 aprilie, la Casa Zemstvei va avea loc ultimul eveniment înainte de plecare – închiderea expoziției „Luminează pentru pace”, semnată de artistul Victor Ciobanu și gândită în contextul comemorării a patru ani de război în Ucraina. Două săptămâni mai târziu, pe 17 aprilie, asociațiile vor trebui să elibereze clădirea.
Pentru Oberliht, una dintre organizațiile care au construit aici un model de funcționare culturală noncomercială, plecarea nu înseamnă doar mutarea unor obiecte și a unui program, ci riscul ca însăși formula care a făcut Casa Zemstvei relevantă să nu mai poată fi continuată. „Încă nu știu 100% unde ne mutăm”, spune Vladimir Us, iar incertitudinea nu este doar de natură administrativă. Până acum, soluțiile identificate sunt exclusiv comerciale. Asta înseamnă fie mai puțin spațiu, fie costuri care se vor transfera inevitabil către artiști și public, iar modelul necomercial, bazat pe acces și pe posibilitatea de a produce cultură fără taxă de intrare și fără presiunea profitului, se va transforma sau va dispărea. În timp ce alte organizații din ecosistemul Zemstvei, Moldox și Coaliția Sectorului Cultural Independent, par mai aproape de o mutare într-o clădire a Moldovafilm, Oberliht este încă în căutare și nu a luat o decizie finală. La Moldovafilm, chiria, spune Us, ar fi de șapte ori mai mare decât la Zemstvei. Într-un astfel de spațiu, costul nu este doar financiar. În plus, mutarea în afara centrului orașului înseamnă automat mai puțin public, iar unele activități nu pot fi transferate nici măcar logistic, atelierul de ciclocultură, de exemplu, nu ar mai putea funcționa într-un spațiu la etajul patru.
În discuții recente cu Ministerul Culturii, Oberliht a cerut fie o formă de sprijin concret pentru relocare, fie un preț redus al chiriei la spațiul ce aparține de Moldovafilm, fie o soluție minimă care să păstreze, măcar pentru o parte din evenimente, prezența asociației în centru. Astfel, dintr-un total de aproximativ 2.000 de metri pătrați care ar urma să fie disponibili după renovare, organizația a propus să primească 100 mp pentru a putea continua activități publice în inima orașului. Până acum, nu au primit un răspuns. În schimb, ce pare mai clar este că clădirea va deveni „muzeu”, în contextul în mai multe astfel de instituții au nevoie de spații – printre ele Muzeul Evreiesc și cel al Rezistenței, un proiect despre care Us spune că a aflat recent.
Pentru Oberliht, problema nu este existența muzeelor, ci ideea că un muzeu contemporan poate fi și altceva decât o clădire de expunere. Poate fi un spațiu viu, cu rezidențe, ateliere, educație, întâlniri, un loc în care cultura nu se consumă doar „la program și plătind bilet”. În lipsa unui partener instituțional, spune Us, „modelul inițial nu poate să rămână”. Cultura independentă ajunge împinsă spre o logică de supraviețuire, în care trebuie să producă venit, nu neapărat bani în sensul strict, ci să aducă profitabilitate, justificare economică, rentabilitate, criterii care, odată aplicate, schimbă relația dintre artă și comunitate.
Între timp, marți, 24 martie, Ministrul Culturii Cristian Jardan a vizitat Casa Zemstvei, iar Vladimir Us spune că tonul autorităților s-ar mai fi nuanțat. Ministrul i-a transmis artistului că va discuta cu Agenția Proprietății Publice și cu conducerea Moldovafilm pentru a încerca să găsească o soluție acceptabilă pentru rezidenții Casei. Părțile se vor revedea pentru noi discuții pe 3 aprilie.
Ce s-ar pierde odată cu Casa Zemstvei, în forma ei de până acum, nu este doar un spațiu. Ar dispărea o alternativă la o cultură tot mai comercializată, inclusiv în instituțiile publice, unde logica „evenimentului care vinde” începe să semene tot mai mult cu logica pieței. Un spațiu necomercial funcționează ca o zonă de libertate, un loc la care publicul are acces fără condiționări financiare și în care arta există un exercițiu de gândire și exprimare fără constrângerea „rentabilității”. În viitor, mai spune Us, întrebarea nu este doar unde se vor muta asociațiile din Casa Zemstvei, ci și câte dintre modelele care au făcut Zemstvei un ecosistem vor supraviețui.
