Deschizi o fereastră nouă pe ecran și citești „ziuă simplă / ziuă mohorâtă / printre funcționari”. Întorci privirea spre fereastra care dă spre afară și te gândești că astea-s niște versuri pe care cineva chiar trebuia să le scrie la un moment dat. E în ele o lume în care intrăm și din care ieșim cu toții de atâtea ori, fiecare cu mintea plină de a lui / ei; odată ajuns înăuntrul ei, e ca și când ai intra în capul necunoscuților cu care împarți un drum cu autobuzul. 

Poezia lui Vlad Moldovan face de multe ori asta: te scoate din capul tău și te duce-ntr-o scurtă vizită în altul. Prin foarte puține cuvinte, înțelegi mai ales ce te leagă de celălalt, chiar dacă formele, locurile și tripurile pe care le descriu nu seamănă neapărat cu cele printre care te miști. După volumele Blank (2008) și Dispars (2012), Vlad a publicat de curând Glitch, o a treia carte de poeme, la Editura Charmides. E o carte subțire, care încape într-un buzunar, și pe care poți s-o porți cu tine pe drum, ca un reminder că e doar o chestie de obișnuință să treci cu vederea lumile care nu se văd cu ochiul liber și pe care doar cu poezie le poți momi afară. L-am invitat pe Vlad să aleagă trei poeme din Glitch, pe care le puteți citi mai jos:

              

     ANFP

ziuă simplă

ziuă mohorâtă

printre funcţionari.

mă trezesc

şi corpul ştie

ce să facă.

mă feresc

dar nu de multe.

un gând trecu

care e următorul?

acelaşi,

mai trist.

apoi trafic

apoi iubirea

care nu mai răzbeşte

doar cât un firicel

susurând

în jos

injust, lângă mine.

când mă plimb

şi uit de dosare

mă liniştesc şi ninge

vine pisica la mine

să o mângâi

asta după ce m-am pacificat

a venit să o mângâi.

spiritele.

 

DʹEthos

În trip

nu ai a te pierde

căci fiecare minut

îndepărtează

monstrul –

te aduce în

insesizabila

normalitate.

Au fost felinare

pierdute în ceață,

străzi care nu continuă,

tăpșane înrourate,

tremur și sucumb.

Deci luptă

și te tulbură

pionier al spațiului.

unde-s foițele?

unde colița lui Kali?

unde punguțele/pastiluțele/

albăstrelele?

Ți-au scăpat din palmă

sub stroboscop.

Pe când gifurile

unduiau

la nesfârșit

pe chip.

Lucrarea e împlinită.

Dorința învinsă.

Uitarea plivită

cu linia dealului

ce tocmai

se va desprinde

dintre nopți.

 

Super AI

a făcut arheologie

pentru mine

în straturi dezolante

ore pierdute de o decadă

recurențele coincid

și cu o cunoaștere de psihotic plictisit

a pescuit

patternul

This will make me click

-e pe sattva

deja

dar 56%

mai e puțin

până la masa

critică-

Ecranez vreau să ecraneze

Teleghidat.