O listă a extremelor: proiecte mai vechi care nu scapă de manierism & confort vs. două albume care destind nițel monotonia. Plus o reinterpretare pop a Deliei a uneia dintre manelele virale în ultima vreme pe TikTok: un imn neoficial al echipei de fotbal Oțelul Galați, al duoului Cristina Vasopol și Sendy Bordei
Albumul OverthinK, de Poetrip
Pe pagina de Facebook a proiectului artpop pornit acum peste zece ani de Ștefan Botezatu și Oana Maria Zaharia, la rubrica „Details about Poetrip”, încă stă scris, ca o ștampilă decolorată pe un document vechi: „Just another hipster band”. Acest „hipster”, desigur, și-a mai pierdut din conotațiile pitorești sau, dimpotrivă, răutăcioase din jurul lui 2010, perioada când variatele sale sensuri au fost dezbătute mai intens decât cursele electorale în peisajul de la noi și de aiurea. Poetrip, deci, se încăpățânează să rămână „niște hipsteri”. Pentru că asta și sunt, de fapt, pentru că atât în concertele lor la intersecția dintre muzică, stand-up poetry și arte vizuale au găsit aproape mereu o cărare printre comic și intim, cât și în poziționarea lor indiferentă față de „scenă”: „Alt lucru care nu îmi place la scena muzicală experimentală locală este că nu există umor. Pur și simplu, aproape toată lumea se ia în serios, că doar e artă contemporană, artă cu A mare. Dar tocmai din motivul ăsta am apărut noi în peisaj”, mărturisea Botezatu într-un interviu pentru defunctul Unsitedemuzică.
De aceea, titlul primului lor album nu prea putea fi altul decât OverthinK, care pe lângă amintita atitudine relaxată, e un cocktail postmodern de postpunk și jazz (ironic, firește) care tratează recentele „epidemii” de ipohondrie („Absurde și crude, ca versuri de prin bude / Știrile ne spun să nu mergem la rude / Să nu mergem la party, să nu ieșim în parc / Să nu-mpărțim nici paiul, eu cum dracu’ mă descarc?”, pe „Corona”), anxietate („Nani-nani nani-na, nani-nani minte rea / Nani-nani, minte proastă, să se-arunce pe fereastră / Cine te-o mai asculta, nani-nani nani-na”, pe „Minte rea”), depresie („Eșec, eșec, / nu pot să te întrec, / dar nici nu îmi pasă / și nici nu încerc / Sunt foarte foarte / ocupat să petrec / Sunt foarte ocupat / să mă-nvârt în cerc”, pe „Eroare”), dar și frustrări erotice („Nu mă suporți, dar nu mă poți scoate din minte / M-ai lua la palme și mi-ai băga limba pe gât / Nicio problemă, ador să fiu pedepsită / Oricât de mult rău îmi faci, eu te-ntreb: doar atât?” pe „Sare pe rană”, un jazz psihedelic cum ar fi putut face Loredana Groza în anii ‘90, dacă i-ar fi scris Artan un cântec). Sau, pe scurt: „Un loc de joacă, fără ochelari de cal”, cum șoptește Oana Maria pe o ghicitoare, „Capul gol”, parcă recitată de Grimes.
4/5 ❤
Cântecul „NYX”, de Coma
Cătălin Chelemen, vocalistul și textierul trupei, e de neoprit. Te înmoaie cu nostalgie modernistă chiar și într-un cântec în care ni-l putem imagina pe Lucian Blaga în timpul unui flirt într-un club de noapte: „Am să te întreb de nume / Şi-ai să-l afli și pe-al meu. / Încet ai să te apropii / Şi-am să te sărut și eu”. Devine, însă, monoton.
2/5 ❤
Cântecul „Sad Smile”, de The Amsterdams
Ce Blink 182 fără erecție suflet.
1/5 ❤
Albumul Miezul nopții București, de D.E.N.I.S.
Daniel Boiangiu din Cardinal s-a mutat din Constanța la București și a luat câteva notițe despre viața de noapte (și de zi) a generației sale care nu-și prea descarcă, de fapt, anxietățile și revoltele în cluburile & terasele „dintre Izvor și Magheru, unde se scurge viața noastră”: „Și așa, când m-am apropiat de gura de metrou / de la Piața Unirii / Insignifianța mi-a pus un zâmbet pe obraji”, zbiară Daniel pe „Muzică scrisă în N109”, ca un Johnny Rotten cam tocilar & epuizat pe băncile de la Burger King. Apoi, avem pe rând crispare și antimaterialism junkie notat pe telefon în cabina de probă la Zara (Au găsit mult plumb în apă / Gîndacii se plimbă pe tavan / Nu aș da nici o vilă sau casă / Pe micul meu colțișor din Titan, pe „Patru pereți”), romantism ironic și existențialism în stil Rent-a-Beatnik via Londohome-când-era-cool („Pe jos” și „Discoteca Universul”), miștouri folkiste („Am gura mega uscată / Am o criză de râs / Am spart o sticlă de masă / Și tremur violent de când ne-am văzut”, pe „Deci despre asta vorbeați voi”) și bluesiste („Ultima comandă”). Unul dintre foarte puținele proiecte rock proaspete şi care au ceva relevant de zis, atunci când nu face cu ochiul imposturii ori pateticului.
Albumul se poate asculta și achiziționa pe Bandcamp. De asemenea, de văzut și concertul de lansare din clubul Expirat, înregistrat integral.
3/5 ❤
Cântecul „Monstrul de sub pat”, de Byron
Umorul involuntar dintr-un comentariu pe YouTube spune cam tot ce se mai poate spune despre Byron (și despre acest cântec): „Eu ascult Europa Fm, poate o ascultă și Domnul Zafiu și va fi inclusă în play listul de difuzare a Radioului. Merită difuzată alături de marile hituri internaționale”.
2/5 ❤
Cântecul „OTZL GLTZ”, de Delia
Un cover distractiv şi cam bătrânicios la o manea veche de vreo zece ani, dar virală în ultima vreme pe TikTok, reinterpretată undeva între Hey Douglas-întâlnește-The Prodigy. Iar Delia era probabil ultimul teritoriu care mai trebuia cucerit, ca maneaua să câştige invazia mainstreamului. La Radio ZU şi Kiss FM sper că deja s-au comandat stegulețe albe.
3/5 ❤
Unde-i vezi?
Byron și Coma cântă pe 18 iunie pe aceeași scenă a festivalului Out of Office, la Arenele Romane. Un weekend mai devreme, Coma trec și pe la Vest Fest, care se întâmplă pe Aeroportul Utilitar „Cioca” din Timișoara.
Fotografie principală: Poetrip, de Alina Andrei
