Mii de elevi ar putea rămâne fără șansa de a participa la puținele activități extrașcolare pe care le au la dispoziție gratuit, la palate și cluburi ale copiilor. Ca urmare a ordonanței adoptate la începutul anului, menită să reducă personalul și cheltuielile instituțiilor publice, Inspectoratul Școlar al Municipiului București a decis ca, de la 1 septembrie, să nu mai finanțeze plata cu ora pentru posturile vacante din cluburile copiilor din Capitală.
Asta ar însemna că numeroase cursuri gratuite, de la muzică și teatru, la informatică și tenis de masă, ar putea dispărea. Un astfel de precedent ar amenința și alte cluburi din țară, deja presate să-și „eficientizeze” activitatea. Petiția care cere anularea acestei măsuri a fost semnată până acum de peste 9000 de persoane, care susțin accesul liber al copiilor la activități cât mai diverse.
Pentru unii elevi români programul zilnic arată astfel: școală, meditații, ore de dans sau canto, cursuri la care învață o limbă străină sau practică un sport. Însă pentru o bună parte din ei, posibilitățile de a învăța un lucru nou se limitează la orele din cadrul școlii. Diferența constă în cât își pot permite părinții lor să aloce activităților extrașcolare, iar realitatea din țară ne arată că nu foarte mulți își permit să o facă.
De exemplu, când vine vorba de activități sportive, 41% dintre părinții din mediul rural declară că nu își pot susține financiar copiii să facă sport organizat. Iar dacă analizezi ofertele unor cursuri extrașcolare pentru copii, prețul unei ședințe de dans, canto, programare sau robotică se poate ridica la 150-200 de lei, opțiuni care sunt oricum disponibile aproape exclusiv în mediul urban.
În acest context, existența unor cluburi de activități susținute din bani publici, unde copiii pot participa gratuit, e o șansă esențială. Primul centru de acest fel din România a fost Palatul Pionierilor, înființat la 1 aprilie 1949 în Palatul Cotroceni din București. Ulterior, s-a format o rețea extinsă de Case ale Pionierilor în reședințele de județ și marile orașe din țară. În 1979, instituțiile au fost denumite ,,Case ale Pionierilor și Șoimilor Patriei’’, care, deși ofereau ateliere gratuite, reprezentau și agenda ideologică a regimului. După revoluție, rețeaua a fost complet depolitizată și redenumită în Palate și Cluburi ale copiilor. Aceste centre funcționează ca instituții publice de învățământ de stat preuniversitar, subordonate Ministerului Educației. În 2022, existau în țară, potrivit EduPedu, 42 de palate ale copiilor, câte unul pe județ, 169 de cluburi ale copiilor și 128 de cluburi sportive școlare.
Nevoia copiilor de a-și petrece timpul într-un spațiu în care să se dezvolte creativ și să descopere un hobby este reflectată de numărul copiilor și adolescenților înscriși la cursurile palatelor și cluburilor copiilor finanțate de Ministerul Educației. Numai în capitală aproximativ 6000 de copii și adolescenți frecventează anual cursurile și cercurile din cadrul Palatului Național al Copiilor din București și al Cluburilor Copiilor din cele șase sectoare.
„Trenulețul” care amenință cluburile copiilor
O nouă măsură aplicată de Inspectoratul Școlar Municipal București (ISMB) ar putea reduce acest număr cu 2500 la nivelul capitalei. Și alte palate ale copiilor din țară reclamă că vor suferi aceleași modificări.
După ce a declanșat o criză în educație și a generat ample proteste în instituții de cultură, ordonanța ,,trenuleț’’ adoptată la începutul anului și-a extins efectele și peste palatele copiilor și cluburi ale copiilor din țară. Ordonanța nr.7 / 2026 prevede, printre alte măsuri menite să reducă deficitul bugetar, reducerea cu 10% a cheltuielilor de personal în cadrul anumitor autorități și instituții publice. Invocând acest punct al ordonanței, ISMB a hotărât ca, începând cu 1 septembrie 2026, să nu mai bugeteze posturile vacante la plata cu ora din cluburile copiilor și cluburile sportive școlare din București.
Una dintre mamele care a inițiat petiția de susținere a cluburilor pentru copii spune că situația este revoltătoare pentru părinți: ,,Nu este etic. Adică chiar o să facem o diferență și mai mare între cei ai căror părinți reușesc să se descurce, să-și ducă copiii la cursuri private de pictură, la cor, la dans, și cei ai căror părinți nu își permit. De ce să nu aibă toți copiii șansa asta?’’ Femeia povestește că, din cauza dificultăților financiare, a trebuit să renunțe la antrenamente private pentru fiica ei: ,,Alocația pe care o primește copilul este 292 de ron. Nu poți să plătești nici măcar un abonament de patru ședințe la o activitate extrașcolară, cum ar fi sportul, unde un abonament este 400 de lei. Nu mai zic că, dacă duci copilul la sport, trebuie să-i cumperi un echipament corespunzător. Este copleșitor pentru mine ca părinte.’’ Acum fiica ei este înscrisă la cursul de fotbal al clubului copiilor din sectorul în care locuiesc.
„Studiam acolo din plăcere, într-un mediu care susține curiozitatea și autenticitatea copilului”
După lansarea petiției, au apărut mai multe reacții în spațiul public. ,,Unul dintre motivele pentru care scriu acum despre AI este că în copilărie mergeam la cursurile de informatică din cadrul Palatului Copiilor,’’ spune Mircea Șerdin, expert în inteligență artificială. ,,E greu de imaginat acum acea perioadă anostă de sfârșit de anii 90. Copiii din cartierul mărginaș în care locuiam se jucau în mare parte precum plozii strămoșilor noștri: pietre, bețe și imaginație. Palatul copiilor, situat departe de casă, reprezenta o altă lume. Călătoria săptămânală spre el reprezenta o evadare din realitatea de zi cu zi. Alți copii, alt mediu, alte culori. Mă urcam singur în autobuz sau mergeam pe jos câțiva kilometri, lăsând în urmă tot ce știam.’’ Mircea povestește că la un astfel depalat a pus mâna pentru prima oară pe un calculator și astfel s-a legat o relație fundamentală cu tehnologia, având în vedere că și-a petrecut toată viața de adult lucrând în dezvoltare software. Nu crede că ar fi ajuns pe același drum fără acele ore inițiatice. Mircea e de părere că, clasa politică are o relație ipocrită cu educația. În discursuri o declară drept panaceu pentru problemele majore ale societății. În practică o țin subfinanțată, la limita supraviețuirii. Educație de subzistență.’’
,,M-am simțit furioasă. E revoltător. După atât de multe tăieri din educație, tăieri care nici nu fac mare economie la buget, dar au un impact negativ enorm, să mai tai și de la activitățile extrașcolare. Și așa educația costă, oricât de gratuită ar trebui ea să fie,’ spune Ada-Maria Ileana, politolog și creatoare de conținut cunoscută ca @addamarie. După ce a aflat de această măsură și de petiție, a vorbit public despre copilăria ei petrecută la Palatul Copiilor din București, unde a început să facă cursuri de balet, iar apoi a intrat în grupul vocal Meloritm, în care a fost timp de 8 ani. A decis să pună în lumină acest subiect deoarece nu văzuse nicăieri să se vorbească despre asta: ,,Era o notă de subsol uitată printre rânduri, doar o altă măsură economică. Dar nu e chiar așa. Cred că este perfect normal să fim ultragiați de prioritățile politicienilor, de oricare culoare politică ar fi ei. De asemenea, chiar dacă putem înțelege nevoia de redresare economică, asta nu înseamnă că nu putem sesiza că se puteau găsi soluții mai bune.’’
Ada-Maria Ileana spune că nu știe cine ar fi fost astăzi dacă ar fi avut o copilărie diferită. Competițiile la care mergea alături de grupul vocal, uneori și în străinătate, au încurajat-o să fie mult mai independentă și încrezătoare: ,,Am învățat acolo să lucrez în echipă, ceva mai târziu am început să îi mai învăț și pe cei mai mici decât mine. Am învățat și ce înseamnă să muncești din greu, să fii disciplinat. Cumva m-a pregătit pentru viața pe care o am acum.’’ Ada-Maria consideră că accesul la activități extrașcolare este esențial în formarea următoarelor generații, însă în România acest domeniu este neglijat: ,,Sunt foarte puțini cu posturi permanente în astfel de centre și sunt mii de copii care activează acolo. Evident că nu este suficient. Fără o finanțare suficientă și fără salarii decente, vom vedea iarăși cum părinții acoperă aceste cheltuieli, dacă își permit. Și câți își permit, până la urmă?’’
,,Îmi amintesc când am participat la primele mele concursuri de chitară,” povestește Ștefania, o fostă elevă a Palatului Copiilor din Iași, unde a frecventat cursuri de engleză timp de șase ani, cursuri de informatică timp de opt ani și un an de chitară. Acum e studentă la medicină. „Eu am trac de scenă și a fost una dintre experiențele în care am învățat să merg mai departe, chiar dacă am făcut greșeli.’. ,,Am avut ocazia sa încerc și un club de pictură și de canto, însă pe parcurs am renunțat. Faptul că am avut luxul de a renunța fără vreun impact financiar mi-a permis să încerc lucruri noi fără teamă.’’ Spune că experiențele ei din gimnaziu și liceu nu au fost foarte fericite, însă la palat simțea că merge într-un spațiu sigur, unde putea să uite de presiunea mediului academic formal: ,,Mi se pare foarte important acest lucru pentru dezvoltarea copiilor, pentru că sigur sunt mulți alții care se simt cum m-am simțit eu și au nevoie sa evadeze sau să înțeleagă că a învăța ceva nu vine automat cu anxietate și presiunea performanței.’’ Ștefania, care s-a format în anii petrecuți alături de colegii de la palat, consideră că această măsură va defavoriza și mai mult copii aflați în risc de excluziune socială și îi va priva pe aceștia de un context în care ar fi putut socializa organic cu alți copii: ,,Societatea noastră suferă deja din lipsa comunităților reale, iar această dramă va veni cu multe alte probleme sociale și personale.’’
Andrada a făcut teatru timp de opt ani la Palatul Copiilor din Sibiu, în perioada 2009-2017, unde a învățat și engleză timp de trei ani. I-a rămas în minte o deplasare pe care a avut-o cu trupa ei de teatru la un concurs, era prima ei evadare din oraș cu un grup de prieteni. Nu au câștigat concursul, dar au simțit că s-au întors de acolo ca un grup mult mai solid. Acum lucrează în IT. Spune că aceste cursuri de teatru au transformat-o, dintr-o persoană timidă terifiată de ideea de a vorbi în public, în cineva căruia nu îi mai este frică să se exprime față de ceilalți și să se expună. În acel moment părinții ei nu și-ar fi permis să îi plătească cursuri private de teatru sau engleză, iar vestea că mii de copii din țară ar putea să nu mai aibă acces la experiențele care au format-o în copilărie o dezamăgește. ,,Acolo mi-am dezvoltat creativitatea, imaginația și capacitatea de a mă pune în locul altor oameni. Puncte bonus: dacă nu era palatul copiilor eu nu știam nici în prezent verbele neregulate din engleză’, spune tânăra.
,,Acolo simțeam că mă cunosc cu adevărat pe mine, îmi alegeam interesele și le studiam din plăcere, într-un mediu care susține curiozitatea și autenticitatea copilului,” îmi povestește și Andrei, un băiat de 19 ani, care acum studiază economie și finanțe la Madrid. „Era un spațiu necompetitiv și restrâns în care eu am simțit că mă dezvolt academic și personal. Curiozitatea a rămas de atunci o componentă foarte importantă în viața mea. Pe termen lung, aceasta a fost una dintre caracteristicile care m-au ajutat sa performez.’’ Andrei a crescut în București, unde a făcut cursuri de astronomie, chimie aplicată, programare, chitară, șah și engleză la Palatul Național al Copiilor. În școala gimnazială, când a început să învețe chimia și informatica, știa deja bazele acestor domenii de la cursurile extrașcolare: ,,Am fost plăcut surprins să observ că știam deja mai multe decât ce se preda din programa școlară, însă a fost neplăcut să constat cât de teoretic se învăța totul. La chimie nu aveam laborator, la informatică scriam pseudocod pe hârtie. Și asta era oricum mai mult decât ce se făcea în alte școli gimnaziale din București, dar net inferior față de ce am făcut la Palat.’’
,,Când tai de la educație, nu mai este de mirare de ce adolescenții și tinerii adulți vor să plece din țară: deja au simțit că sistemul a eșuat pentru ei,’’ e de părere Andrei, care la rândul său a ales să studieze în afară. ,,Educația oricum avea profesori slab plătiți, baza materială insuficientă în școli, iar măsura asta doar agravează lucrurile. Ne arată că educația nu este o prioritate pe agenda actuală. Copiii vor pierde accesul la activități extrașcolare. În România simt că nu se prețuiește această componentă a procesului de învățare, însă pentru experiența mea a fost de-a dreptul fundamentală.’’
Complicații în bucătăria internă
Nu este prima oară când activitatea cluburilor pentru copii este pusă sub semnul întrebării. O decizie similară a Inspectoratului Școlar Județean Constanța, aprobată în aprilie 2026 în baza aceleiași ordonanțe, a fost în cele din urmă suspendată prin hotărâre judecătorească, în urma acționării în judecată de către Asociația Părinților Palatul Copiilor Constanța. Motivul: decizia ISJ Constanța încalcă prevederile ordonanței. Aceasta exclude din sfera reducerilor cheltuielile de personal din unitățile și instituțiile din învățământul de stat, sub incidența cărora se află și Palatele și Cluburile Copiilor, deci nu poate justifica reducerea posturilor vacante. După același mecanism a fost luată și hotărârea Inspctoratului din București.
Florin Lixandru, Inspector șef la Inspectoratul Școlar al Municipiului București a afirmat într-un reportaj Observator că o soluție ar fi ca aceste instituții să treacă de la Ministerul Educației, în subordinea autorităților locale. Un reprezentant al Clubului Copiilor din Sectorul 3 din București spune că acest lucru se poate realiza doar dacă administrarea clădirilor ar trece în subordinea primăriei, așa cum se întâmplă în cazul școlilor. Angajații de la acest club susțin această schimbare, deoarece speră că astfel vor putea depăși dificultățile financiare. ,,Ar fi de mare folos pentru că de ani de zile cluburile sunt subfinanțate și nu au bani nici de plata curentului electric sau a căldurii. Acest lucru a fost însă mereu refuzat de către Ministerul Educației, pentru că nu a dorit să cedeze clădirile autorităților locale.’’
Totuși, această tranziție ar fi dificilă pentru profesori. Reprezentantul Clubului Copiilor din Sectorul 3, care a preferat să-și păstreze anonimatul, spune că, deși aceasta ar fi o soluție, profesorii nu pot deveni lucrători publici plătiți de primărie. ,,Sunt profesori în sistemul național de învățământ, încadrați ca atare în nomenclatorul de meserii. Sunt profesori care au făcut studii, mastere, au dat examene de grad și specializări.’’ Reprezentantul susține că și că această măsură ar urma să fie aplicată abuziv și neconform cu ordonanța: Nu doar că aceste cluburi ar fi exceptate de la tăieri, dar ,,zece la sută de la fiecare unitate nu înseamnă tăierea a jumătate de catedre la unele cluburi.’’
Dana, profesoară de muzică la una dintre aceste instituții, spune că decizia reducerii de personal nu i-a fost comunicată nici ei, nici colegilor ei, ci a aflat despre ea dintr-un grup al reprezentanților sindicali în care se află. ,,Am avut o reacție emoțională destul de turbulentă pe moment, mai exact am plâns și am sunat-o pe mama, în prezent profesoară pensionată.’’ mărturisește ea. Fiind reprezentantă în sindicat, Dana a fost implicată în discuțiile dinaintea măsurii ISMB, aceasta explică contextul care a precedat decizia inspectoratului: ,,Pe data de 17 aprilie, vineri, în jur de ora 16:00, când secretariatele sunt oricum închise, a fost trimisă în teritoriu o circulară din partea Ministerului Educației prin care se solicita reducerea cheltuielilor de personal cu 10%. Pe lângă faptul că decizia respectivă a ocolit întru totul Legea dialogului social, prin neconsultarea sindicatelor, ea este și foarte chestionabilă juridic.’’ Unităților de învățământ nonformal li s-a dat ca termen-limită pentru transmiterea matricilor bugetare ziua de luni, 20 aprilie - termen pâna la care nu exista nici măcar o zi lucrătoare, spune profesoara. În perioada următoare a avut loc un protest la sediul Ministerului Educației la care au participat sindicaliști din învățământul nonformal din toată țara, în urma căruia Dana și alți patru participanți au fost chemați la o discuție ad-hoc cu Ministrul și Secretarul de Stat. ,,După 3 ore de discuții neconclusive, ni s-a comunicat ca se va întruni o comisie paritară, care va stabili dacă palatele și cluburile copiilor sunt sau nu unități de învățământ și cad sau nu sub incidența ordonanței. Pe fondul volatilității politice și a moțiunii de cenzură, comisia paritară nu s-a mai întrunit și tăierea celor 10% a fost oricum efectuată.’’ relatează ea.
Dana crede că de pe urma acestei decizii vor avea de suferit atât copii de toate vârstele, cât și părinții: ,,Mă gândesc la un cost mult mai mare, asociat cu faptul ca asta înseamnă muncă de îngrijire suplimentară depusă de părinți. Știm deja cât costă un after-school sau un babysitter; ceea ce se pierde, în acest caz, este chiar opțiunea de “bonă la stat”, care, pe deasupra, mai oferă și un act didactic cu o garanție a calității.’’ Ea speră la o societate în care ,,educația este mai mult decât un apendice al pieței muncii și care te formează pentru a fi mai mult decât viitorul angajat docil, în care efortul de îngrijire a copiilor nu cade exclusiv în sarcina părinților, care deja lucrează opt ore pe zi, ci este împărțită cu întreaga comunitate prin servicii dedicate. Suntem departe de o asemenea societate, însă consider că trebuie sa ne unim pentru a salva măcar niște facilități deja existente, pentru că există deja suficientă muncă de făcut - nu doar de a imagina un astfel de viitor posibil, ci de a-l construi în mod activ.’’
Imaginea principală: Lucrarea realizată la cursurile de pictură de la Palatul Național al Copiilor din București. Sursa: Palatul Național al Copiilor din București
