Dependența de rețelele sociale este adesea descrisă ca o problemă serioasă care îi afectează mai ales pe tinerii Generației Z. Dar atunci când familia și societatea nu reușesc să răspundă nevoilor lor emoționale și de socializare, internetul rămâne spațiul care umple golul resimțit de mulți dintre ei.
Tinerii sub 30 de ani și mai ales adolescenții se confruntă cel mai mult cu sentimentul de singurătate, arată un raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății anul acesta. Epidemia singurătății, care afectează o persoană din șase la nivel global, potrivit aceluiași studiu, s-a extins în valuri către Generația Z, adică persoanele care au în prezent între 13 și 28 de ani. Primul vârf a fost atins în timpul pandemiei de COVID-19, iar al doilea are loc acum, odată cu creșterea galopantă a prețurilor.
Tinerii născuți după jumătatea anilor ’90 și-au trăit sau își trăiesc adolescența într-un mediu socio-economic care se distanțează prin discurs de individ, lăsând un spațiu gol între problemele sistemice și cei afectați de ele. Acest spațiu al responsabilității este umplut de cei care sunt dispuși să și-o asume, adică de cei care sunt conștienți de faptul că există probleme și, cel mai probabil, și soluții pentru depășirea lor. Prezența în propriul corp și în emoții este cu siguranță marca de unicitate care diferențiază Generația Z de celelalte generații, iar ea poate veni împreună cu anxietate și supraresponsabilizare: de la rolul pe care îl joacă ei înșiși în viața lor sau în familie, până la responsabilitățile pe care le au față de lume în general.
Aproape 64% dintre respondenții la un chestionar pe care l-am realizat în cadrul proiectului Atlasul Singurătății @Gen Z cred că singurătatea este o problemă reală în rândul generației lor, iar peste 88% consideră că cei responsabili să ia măsuri pentru gestionarea acesteia sunt chiar ei.
Adicția — un răspuns la singurătate
Raportul Social Connections and Loneliness in OECD Countries (2025) arată că, în cele 21 de țări europene membre OECD, tinerii între 16 și 24 de ani dedică cel mai puțin timp interacțiunilor față în față. Prima tendință este să plasăm responsabilitatea pentru acest fenomen pe dependența Gen Z de rețelele de socializare, însă în lupta cu orice tip de adicție, este necesară contextualizarea ei: ce anume o favorizează și ce beneficii are ea?
Cele mai multe teorii despre dependență susțin că aceasta apare de obicei pe fondul unei lipse de conexiune cu familia, cu ceilalți sau cu mediul, iar beneficiul menținerii ei este umplerea golului emoțional resimțit de consumator. În cartea sa, Generația Dopaminei, psihiatra americană Anna Lembke vorbește despre dependență ca răspuns la durere emoțională, la lipsa sensului sau a conexiunii reale cu ceilalți. Ea susține că atunci când fugim de durere, alegem „scurtături” care generează dopamină și recompense imediate. Acestea nu rezolvă însă problema inițială și nici nu ne fac mai rezistenți în fața suferinței. Deși ne aduc plăcere pe moment, ne pot eroda capacitatea de a ne conecta cu ceilalți și de a trăi relații care să genereze o gamă extinsă de emoții. Astfel, se creează un cerc vicios.
Familia și școala contribuie la izolare
Adolescența multor tineri Gen Z a trebuit să treacă testul singurătății impuse de pandemia de COVID-19, iar asta a însemnat să împartă spațiul cu familia 24h/24. Pentru mulți dintre ei, însă, familia este un mediu în care adesea nu se simt înțeleși și în care se confruntă cu o presiune puternică de a se conforma unor standarde, după cum arată documentarea noastră. Acest lucru este probabil de neconceput pentru mileniali, cunoscuți și sub numele de „generația cu cheia la gât”, care și-au construit identitatea prin respingerea regulilor și valorilor impuse de școală și familie — e adevărat, cu mai puțină conștientizare a propriilor emoții și comportamente.
Mulți tineri nu găsesc în familie un spațiu sigur de comunicare și conținere. Peste 51% dintre respondenții la chestionarul nostru spun că se bazează pe prieteni în momente dificile și doar 38% apelează la familie. „Cred că cele mai intense momente de singurătate le-am trăit acasă, în familie, unde am locuit cel mai mult”, spune Felicia (21 de ani), într-un interviu pentru Atlasul Singurătății. O respondentă la chestionar consideră că sentimentul de singurătate este generat de „așteptările pe care le proiectează cei din jurul tău (în general familia apropiată) cu privire la ce ar trebui să faci la vârsta ta, privirile îngrijorate pe care le aruncă când vine vorba despre relații (indiferent de natura lor), de faptul că ajungi o fată bătrână sau că nu faci activitățile pe care cei de vârsta ta le fac cu grupul lor de prieteni.”
Presiunile din familie pe care le simt tinerii Gen Z se combină și cu cele venite din societate. „Societatea influențează mult felul în care se simt tinerii”, spune Luca (22 de ani), într-un alt interviu. „La noi există ideea că trebuie acum: termini școala, faci facultate, îți iei job, altfel e o rușine.” Cătălina (28 de ani) îl completează: „Există și presiunea socială să ai familie și copii. Se spune că suntem generația cu copii cu patru picioare, că avem pisici sau câini. Dacă nu ai un partener, pe lângă că te simți singur și neînțeles, apare și senzația că muncești degeaba, fără un țel mai mare.”
Școala nu este nici ea un mediu în care să te refugiezi atunci când familia nu îți îndeplinește nevoile de bază. În cele mai multe cazuri, este un mediu competitiv, care lansează tinerii într-o cursă pentru performanță și devine o sursă de presiune și anxietate, prea puțin axată pe explorare și creativitate.
„Din școală suntem educați să fim buni muncitori, nu să gândim cu mintea noastră. Nu asta se caută. Se caută să duci task-uri la bun sfârșit, ca să fii o verigă utilă în sistem. Sistemul te vrea o furnicuță harnică. Asta te obosește și te dezorientează”, spune Cătălina. În acest context, crede ea, refugiul în online pare o opțiune firească: „Toate aceste presiuni ne împing spre izolare, dar nu pentru că nu mai vrem oameni în jur sau viață socială. Ne izolăm ca să ne protejăm: de o altă critică, de un alt eșec (...). Și ce facem? Luăm telefonul în brațe, că ne dă pe algoritm fix ce ne trebuie. Tehnologia devine un scut, un mod de escapism. Ne ține departe de probleme.”
În același timp, tot mai mulți părinți se îndreaptă spre școli private, pe care le consideră mai potrivite pentru nevoile copiilor lor. Numărul acestor școli aproape s-a dublat în ultimii 10 ani, potrivit Institutului Național de Statistică. Printre motivele invocate de părinții pentru această alegere se numără, pe lângă modul în care se livrează informațiile, și siguranța copiilor în fața bullying-ului, pe care școala de stat nu l-ar gestiona corect. Mediul privat devine o opțiune mai sigură pentru învățare și socializare pentru cei care și-o permit — taxele de școlarizare ajung la aproximativ 8.000 euro pe an, la care se adaugă cheltuieli pentru mâncare și materiale necesare.
Cine își permite să nu fie singur?
Nici opțiunile de socializare nu par să fie de partea tinerilor din Generația Z. Prima soluție pentru gestionarea sentimentului de singurătate este expunerea directă la interacțiunea cu ceilalți, fie ea individuală sau într-un grup de persoane, în contexte care o favorizează. Într-un oraș ca Bucureștiul, unde se duc veritabile bătălii pentru fiecare metru pătrat de spațiu verde, câștigate de obicei de dezvoltatorii imobiliari, contextele de socializare se limitează la câteva parcuri, dar mai ales la cafenele, baruri și restaurante, unde prețurile au crescut simțitor. Creșterea semnificativă a prețului socializării este resimțită în special de tinerii care frecventează aceste locuri și care depind financiar de familia de proveniență.
În chestionarul din Atlasul Singurătății, mai multe răspunsuri la întrebarea deschisă „Ce ți-ar plăcea să existe în comunitatea ta (școală, muncă, oraș, online) ca să reduci sentimentul de singurătate?”, cei mai mulți respondenți vorbesc despre nevoia de a avea acces la așa-numitele third places:
„În oraș vreau un loc gratis, acoperit (care protejează și de caniculă, și de ploi/zăpezi), asemenea unui parc, dar înăuntru. Nu vreau să plătesc 30 de lei la cafenea de fiecare dată când îmi aliniez orarul pentru a mă vedea cu un prieten”, spune unul dintre ei. Altă persoană completează: „Mi-ar plăcea sa existe mai multe evenimente de socializare unde să poți întâlni oameni noi. Indiferent de vârstă, grad de introversie, carieră etc. În Spania, cât am fost în Erasmus, am văzut că, în unele orașe, tinerii se adunau, într-o seară din săptămână, într-o piață, doar să stea de vorbă unii cu alții. Bine, tot în grupuri, dar toți împreună. Mi s-a părut frumos.”
„Mergem la un eveniment și după ne-am luat tălpășița”
Conceptul de third place a fost formulat de sociologul Ray Oldenburg în cartea The Great Good Place. El argumentează că, pe lângă spațiul de acasă, familial (first place), și cel de la muncă sau școală (second place), e nevoie de spații informale, accesibile, unde oamenii să socializeze liber, în afara normelor și regulilor impuse de primele două. Astfel de locuri pot fi centrele comunitare, bibliotecile cu spațiu de socializare sau cafenelele cu prețuri accesibile. Pentru tineri, ele sunt necesare pentru că pot explora liber relații și își pot rezolva pe cont propriu dinamici interpersonale diferite.
Oldenburg vorbește despre elementul de noutate adus de aceste third places. Pentru că sunt independente de programare și organizare și funcționează mai degrabă pe un principiu al fluidității și relaxării, ele livrează, la fiecare vizită, o componentă a incertitudinii și surprizei: „Care dintre participanții obișnuiți vor fi acolo?”, „Va aduce cineva o persoană nouă în grup?”, „Cum va fi aceasta?”. În aceste locuri, mediul obișnuit de socializare se modifică, dar își menține totuși un caracter previzibil. Asta favorizează exersarea capacității de adaptare a celor care le frecventează.
Unul dintre respondenții la chestionarul nostru întărește nevoia unor astfel de spații: „Mi-ar plăcea să existe un spațiu comunitar de tipul talking space, în care lumea să facă cunoștință fără să aibă frica de a se simți enervanți, respingători (deși e un cuvânt mult prea puternic, dar anxietatea socială provocată de utilizarea îndelungată a rețelelor sociale și singurătatea ce vine la pachet pot provoca frica de a părea băgăreți) și intruzivi. Cred că un astfel de spațiu ar aduce împreună o masă de oameni ce ar putea descoperi pasiuni și valori comune și ar reduce riscul apariției singurătății și izolării sociale. De exemplu, am impresia, din păcate, că participarea la evenimente culturale în general implică o prezență pasivă, mai mult fizică, ce oglindește prăpastia comunicativă dintre noi. Mergem la un eveniment și după ne-am luat tălpășița. Nu prea mai dezbatem ce am văzut.”
Aceste spații informale mențin conexiuni între persoane din medii sociale variate și cu pregătiri și pasiuni diverse, care pot crea proiecte comunitare în beneficiul mai multor oameni din „bula” respectivă. Exemple de acest fel găsim în orașe ca Barcelona, Porto, Siena, Marsilia, care găzduiesc anual festivaluri în cartiere diferite, unde locuitorii zonei lucrează împreună pentru a decora străzile și a organiza evenimentele. Principalele beneficii sunt socializarea și petrecerea timpului liber cu ceilalți, în detrimentul profitului.
Mediul online — singura opțiune accesibilă
Atunci când familia, școala sau infrastructura socială nu sunt pregătite să răspundă nevoilor tinerilor, tendința naturală a acestora este să ia pe propria răspundere faptul că se simt singuri sau inadecvați, iar mediul online devine singura opțiune accesibilă care să le ofere conținere, conectare și comunicare. Iar atunci când aceste nevoi sunt îndeplinite în mediul online, rezultatele pot aduce schimbări majore în societate.
„July Revolution” (2024), cunoscută și sub numele de „Revoluția Gen Z”, o mișcare din Bangladesh care a escaladat într-o revoltă de masă după ce guvernul a comis crime în rândul protestatarilor, este catalogată drept prima revoluție de succes organizată de Generația Z. Ea a inspirat alte mișcări importante din lume, precum protestele din Maroc (septembrie 2025), declanșate de nemulțumiri legate de educație, sănătate, inegalități sociale și lipsa perspectivelor. Mișcările de organizare și mobilizare au avut loc pe social media, mai ales pe Discord, sub numele „GenZ 212”. Un alt exemplu sunt protestele din Madagascar, tot din septembrie, izbucnite ca reacție la pene de curent, lipsă de apă și servicii publice deficitare.
Online-ul poate avea, deci, și rol mobilizator. El poate bifa, pe lângă nevoia de divertisment, și un spațiu politic, unde tinerii discută, organizează și generează schimbare, printr-o mobilizare independentă de lideri politici. Beneficiile aduse de third places în viața Gen Z sunt incontestabile, dar rețelele sociale plusează cu ceva important: o idee sau un call to action bine plasate pot aduce mulțimi împreună, într-un timp și număr greu de anticipat IRL.
Materialul face parte din proiectul „Atlasul Singurătății @Genz:TM”, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte. Acesta explorează singurătatea la Generația Z şi nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte din Timișoara. Instituția nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Fotografie principală de @davideangeliniphotos via Canva
